1,071 matches
-
joncțiunea dintre atributiva circumstanțială și regenta ei pot fi: a) Conjuncțiile subordonatoare universale că, dacă, de, ca ( + conjunctivul). Exemplu: Acolo, sub ocrotirea munților, își întocmi tabăra, așezând streji ca să privegheze în toate părțile. (N. Bălcescu, op. cit., p. 94) b) Adverbele pronominale relative cum, precum, cât,(la care se adaugă ce = cât de din comunicări de tipul n-a știut-o ce rea este - vezi Mioara Avram, art. cit., p. 547). Exemplu: Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaus Cum
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
că propoziția astfel introdusă ar trebui numită „atributivă completivă”, pentru că - corespunzând unui complement - nu mai exprimă o circumstanțială față de regentul de tip verbal. Exemplu: Îl vede cine este și de aceea nu se mai miră. d) Pronumele interogative și adverbele pronominale interogative, dacă propoziția atributivă circumstanțială este interogativă indirectă. Exemplu: N-o știe ce este și cum este. Propozițiile atributive circumstanțiale pot fi și juxtapuse propoziției regente. Despre juxtapunerea propozițiilor atributive circumstanțiale se poate vorbi în următoarele situații: a) Când propoziția
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
mă vede că s o văduvă sărmană, mai trebuie să-și bată joc de casa mea?; Își lasă și boul să le moară și casa să le ardă și năvălesc unde le cade veste despre ceva. b) pronume și adjective pronominale relativ - interogative sau nehotărâte - Ba o știu eu de câte e în stare. Te cunosc eu câte parale faci. c) adverbe (așa) cum , precum, cât și ce adverbial - Eu te văd răpit de farmec cum îngâni.); Satul ar face mai
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
revăd precum o știu.; M-a luat groaza când am trecut pe lângă el și l-am văzut cât e de mare. Nu l-ai văzut ce iritat era? „Propozițiile dublu subordonate simultan introduse prin conjuncția că, prin pronume sau adjective pronominale și prin adverbe au predicatul de obicei la modul indicativ; ele se pot construi și cu modul prezumtiv sau condițional - optativ”( Mă regăsesc în fiecare poezie, așa cum gândeam, simțeam și aș fi scris și eu pe atunci.) . Propozițiile introduse prin
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
minciună nerușinată, dar asta nu face ca neadevărul să doară mai puțin. Dimpotrivă. Confruntarea (a doua din nuvelă) dintre cei doi lasă urme adânci. Femeia e cea care o resimte cu mai mare acuitate. Utilizarea pluralului în cele trei formele pronominale ale sale: ne/ pe noi/ nouă vorbesc din nou de conviețuirea asumată în toate resorturile ei. Viața în comun înseamnă bucurie comună și suferință comună. În prietenie (ca și în căsătorie) nu există coparticipare la bucurie sau suferință, ci bucurie
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
legenda sau povestirea științifico-fantastică); în acest tip de enunțare, subiectul-vorbitor se distanțează (am putea vorbi de o enunțare la distanță, numită tocmai din această cauză non-actuală). 4. O enunțare proverbială, a maximei sau a dictonului, caracterizată prin prezența unor forme pronominale non-personale universale (fr. ON cu echivalentul său SE) și prezentul propriu-zis atemporal. 5. O enunțare a discursului logic, teoretic, științific, în care referința nu mai este de ordin situațional, ci este orientată înspre text și interdiscurs (textele și autorii citați
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
condiție necesară, nici suficientă pentru definirea secvenței narative: prezentul narațiunii este foarte frecvent; prezența verbelor care exprimă acțiuni este de asemenea o caracteristică a descrierilor de acțiuni... Desigur, aceste configurări ale mărcilor pot fi proiectate astfel: o concentrare a anaforelor pronominale (această formă de tematizare este probabil unul din indiciile formale cele mai caracteristice ale secvenței narative), precum și alternanța imperfectului și a perfectului simplu (sau a perfectului compus, chiar și a prezentului de narațiune), de exemplu. Și, mai ales, se pare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
au șifonat, s-au tivit, s-au brodat, s-au umplut de buzunare, de franjuri. [Se vor cînd sportivi, cînd romantici, chiar eleganți.] Catalogue de mode du Bon Génie, 1986 În acest ultim exemplu, predicatele funcționale sînt verbe la forma pronominală. Ele corespund PROPRIETĂȚILOR articolului descris și funcționează ca adjective: "s-au șifonat" = sînt șifonabili. De fapt, descrierea calităților blugilor se încheie cu enunțul celor trei PROPRIETĂȚI sub forma adjectivelor "sportiv", "romantic" și "elegant". 2. Caz [2]: Predicatele funcționale descriu acțiunile
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
salvează cu adevărat fiul. Din brațele ei, nici moartea nu i-l poate lua. De aceea se aseamănă întru mioritism cele două Mării (mame), femei-eroine. Limba română face minuni cînd se vede îndreptățită să se afirme în legea ei. Expresia pronominală al lui (mutată grafic-sonor în alui) se transformă în nume-renume Alui, trece în categoria onomasticii. Dacă se adaugă un u final, ca în cîntecele de leagăn, aluiu, cuvîntul se îndulcește. Așadar: Alui-lùiu. D. Cealaltă maică În textele mioritice (la care
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
hieratică a sperietoarei sau sublimarea lucrurilor și Întîmplărilor aievea În litanie nesfîrșită a greierilor. Totul s-a cules - doar sperietoarea așteaptă noul an Atât a rămas din poveștile verii: prispa cu greieri Cel mai pregnant este semnalată absența prin adjectivele pronominale negative niciun, nicio. Lipsa este acum categorică, iar lucrurile absente sînt aproape mereu cele care dădeau viață locului și, prin dispariția lor, locul Își pierde identitatea, se denaturează, devine deșert, se pustiește. La modul spiritual, Își pierde rostul, noima, tîlcul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dativul în ii: barbă - bărbii iarbă - ierbii limbă - limbii treabă - trebii Terminația ei apare la: a) majoritatea substantivelor terminate în ă, b) toate substantivele terminate în ie bisilabic, c) toate substantivele și adjectivele terminate în e, d) pronumele și adjectivele pronominale. Pentru a-și forma și consolida deprinderile de exprimare corectă orală și scrisă am reamintit permanent regulile scrierii substantivelor și adjectivelor cu doi și trei i, am efectuat exerciții variate. Modalitatea adoptată a fost dirijarea frontală permanentă care constă în
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
a-i relata mobilul polemicii și a-l face, astfel, părtaș la dispută, fie spre preopinent (țintă, mai ales în scrisoarea deschisă), iar atunci ofensiva este frontală și adresarea directă. În textul polemic literar autorul este puternic marcat prin deictici pronominali și verbali, astfel că prezența sa nu lasă loc nici unui dubiu. Fie că e vorba de pluralul persoanei întâi (despre adversarii săi liberali Eminescu afirmă: " În mod febril ne caută pricină de vorbă"55), caz în care subiectul multiplicat îndeplinește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
exprimarea formală în mod treptat și neuniform în spațiul lingvistic euro-afroasiatic. La intersectarea lor în spațiul tracic, limbile tracă și latină se aflau pe trepte diferite de gramaticalizare a substantivului. În timp ce traca exprima valorile gramaticale în manieră sintactică, prin cuvinte pronominale și prin adverbe circumstanțiale, latina adăuga acestor mijloace un sistem de morfeme terminale, prin care substantivul căpătase paradigmă cazuală, și un sistem de prepoziții care detalia valorile cazurilor acuzativ și ablativ. Dintre limbile spațiului tracic, slava este aceea care a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prepoziții al căror sens este mai concret decât cel al terminațiilor. În limba maghiară toți determinanții care conturează funcția sintactică și relațională a substantivului sunt postpuși în manieră aglutinantă sau ca postpoziții și au ascendență evidentă sau identificabilă în cuvinte pronominale, adverbiale sau substantivale, exprimând sensuri mai concrete și mai detaliate decât ale prepozițiilor. O imagine asupra desfășurării sintactice a substantivului maghiar poate oferi următorul tabel structurat pe criteriile aglutinat/neaglutinat și valoare cazuală. A. Determinanți aglutinați I. Cazul nominativ. La
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
am citit, eu am citit doar cărțile tatălui meu”. III. Cazul acuzativ. Este cazul obiectului direct și are marca -t: hosszú elet-et élni „a trăi viață lungă”; jó napot „(vă doresc) o zi bună”. Marca obiectului direct este de origine pronominală. Ea are ascendență comună cu articolul hotărât din bulgară: -ăt, -ta, -to; te. IV. Cazul dativ. Sensul obiectului indirect se exprimă prin -nak, -nek „spre, către, la”: Jánosnak „lui Ianoș”; A fizetést átadom az asszonynak „Salariul îl predau soței”; neki
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
topicuri etc.). Oricum, extinderea lui -uri confirmă încă o dată legătura existentă între neutru și feminin (care au desinențe comune și impun la plural același acord al adjectivului: case / dealuri frumoase; în plus, valoarea neutru-rezumativă este exprimată în română prin forme pronominale de feminin: "am spus-o"; "asta e!"). În explicații, accentul a căzut adesea pe situația în care nume de materie și-au format un plural cu ajutorul desinenței de neutru, pentru a desemna sortimente sau ipostaze concrete: cărnuri, mătăsuri etc. E
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
sunt incorecte din punct d vedere fonetic, lexical sau gramatical, ci mai puțin obișnuite. O asemenea abatere poate consta în utilizarea de arhaisme, neologisme, regionalisme sau termeni argotici, în poziția adjectivului față de determinant, în nuanța cu care sunt utilizate formele pronominale, în rolul caracterizant al unui adverb, în variația modurilor și timpurilor verbale. De exemplu, superlativul absolut dobândește expresivitate sporită, atunci când scriitorul renunță la modul obișnuit în care se construiește acest grad de comparație ( cu "foarte”), recurgând la adverbe echivalente, dar
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
etc. Inversiunea topicii, cu valoare stilistică, se realizează atât la nivelul propoziției, cât și la nivelul frazei: "Mare foc și potop a căzut pe capul nostru!”Sărmane omule, rău drum ai apucat!” (I. Creangă). Atributele exprimate prin pronume sau adjective pronominale precedă uneori substantivul, având semnificație stilistică. Stilul oral al lui Creangă utilizează frevent astfel de construcții: "Dar aista cal ți-ai ales?” ; "grozavă urgie poate să cadă pe capul meu din această pricină.” La nivelul frazei, una din formele modificate
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
relatorii sunt conective care se includ numai în structura relativelor periferice, niciodată în structura relativelor integrate. Construcțiile cu relator au caracter parantetic, sunt adesea izolate prozodic de restul enunțului (mărcile grafice ale pauzei sunt virgula și punctul). Relatorii pot fi pronominali (ceea ce, care) sau adverbiali (unde, când): * ceea ce este utilizat ca relator în construcții relative periferice, în care substituie o propoziție sau o frază: Din tot articolul sunt de acord doar cu afirmația că unii maneliști "au voce", ceea ce totuși nu
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
asociere cu un relativ, adverbul indiferent formează o joncțiune relativă clișeizată al cărei sens concesiv se îmbogățește cu valoarea unui cuantificator universal de liberă alegere (oricare, orice, oricine, oricât, oricum). Clișeul indiferent + relativ are o distribuție similară cu a compuselor pronominale sau adverbiale, însă formula cu relativ tolerează atât modul indicativ, cât și modul condițional, spre deosebire de compusele cu ori-, care preferă condiționalul. Observ cu surprindere si indignare ca se încearcă implicarea mea într-o afacere, indiferent care ar fi aceea ("Adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
generos, iar rezultatele obținute pe baza lui au un grad mare de validitate. 15 Pozițiile sintactice pe care le-am identificat în corpus se deosebesc de cele din modelul avut în vedere, pentru că nu am analizat decât construcții cu relativizator pronominal. O altă deosebire constă în faptul că am încadrat în același tip realizările obiect prepozițional și circumstanțial (pronume cu prepoziție în ambele cazuri). Am ales în mod deliberat numai texte din registrul oral, pentru a avea o imagine asupra acestei
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
de fapt ca toate celelalte clase de verbe. Deplasarea accentului pare totuși să țină nu atât de presiunea celorlalte conjugări, cât de factori prozodici 3: a fost înregistrată doar în cazurile în care forma verbală era urmată de un clitic pronominal, pentru verbele: a spune (spuneți-mi, Național TV, 15.XI.2007, TVR Cultural, 20.XI.2007, 11.III.2008, 20.III.2008, Radio România Actualități, 20.III.2008; spuneți-ne, Radio Antena Satelor, 5.III.2008, 19.III.2008, Realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
2002c). Sunt deci curente uzurile substantivale de tipul a debutat anul acesta pe doisprezece iunie (TVR Cultural, 17.X.2007), pe douăzeci și doi decembrie (Antena 1, 5.XII.2007) și este frecventă, dar sancționabilă, folosirea lui doisprezece cu uz pronominal în ceasurile se făcuseră doisprezece și douăzeci și patru de minute (TVR 2, 9.XI.2007) și mai ales în apoziție, în structura ora/orele douăsprezece - ora doisprezece (Prima TV, 16.X.2007, Antena 3, 27.X.2007, Radio România Actualități, 7
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
a exprima o anumită valoare "neutră": o, asta etc.). 4.1.3. Forma de feminin a numeralului apare și atunci când acesta are utilizare apozițională (ultima întrebare, cu numărul douăsprezece 16 în șirul nostru de întrebări, OTV, 21.X.2007) sau pronominală: nu una, ci două SMS-uri (Radio InfoPro, 7.III.2008), una la sută, atât era consumul (Antena 3, 2.XII.2007), prețul gazelor naturale ar putea crește... cu douăsprezece la sută (TVR 1, 11.III.2008)17. 4.1
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
e centru de grup: trupul tinerei moartă în accidentul de tren (OTV, 12.V.2008). 4.3. Acordul adjectivului de întărire Materialul analizat nu a confirmat ipoteza că s-ar manifesta în continuare vechea tendință de utilizare invariabilă a adjectivului pronominal de întărire (vezi Iordan, Guțu Romalo, Niculescu 1967: 132−133). Acesta este folosit din ce în ce mai puțin și formele apar aleatoriu, din cauza dificultății de realizare a acordului (cu desinența interioară formei compuse); a fost totuși înregistrat mai ales femininul singular, în folosire
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]