505 matches
-
pe masă, relațiile criticului cu puterea, concentrându-se, mai întâi, asupra articolelor politice publicate de scriitor în presa vremii. Călinescu a fost, în mod evident, de partea noii puteri politice. Ceea ce nu înseamnă că el s-a transformat într-un propagandist de duzină. Dimpotrivă, a practicat mereu o echilibristică, încercând să își păstreze identitatea stilistică, de viziune în literatura propriu-zisă. A fost Călinescu un privilegiat al regimului comunist?, se întreabă autorul. Răspunsul este negativ, de vreme ce marelui critic i s-au acordat
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Paul Cornea; instructor la Secția Știință și Cultură/ Secția Știință și Artă - Ion Ianoși). Totuși, cel din urmă va fi cooptat în septembrie 1972 în colegiul de redacție al revistei ideologice Era socialistă (noul nume al Luptei de clasă), alături de propagandiștii prin excelență Leonte Răutu, Mihai Dulea, dar și de un respectabil critic și istoric literar precum Ovid S. Crohmălniceanu 1, care se despărțise radical de spiritul realismului socialist al anilor 1950. Paul Cornea între realismul socialist și "ieșirea din sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
le-a generat. Dacă luăm istoricii vechi, arăta Ceaușescu la o importantă întâlnire cu istoricii în noiembrie 1969, ei nu au fost numai oameni de cercetare. De exemplu Iorga, nu a fost numai cercetător, ci a fost și un bun propagandist, care a militat activ pentru cunoașterea istoriei poporului român"13. Fascinația pentru Stalin și emulii săi mergea până la plagiat. Mai mult, Ceaușescu invoca situații asemănătoare cu cele din Uniunea Sovietică pentru a-și oferi ocazia să facă uz de temeinicele
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
fostului șef al Sectorului de Propagandă și Agitație, G.F. Aleksandrov 16, căci altfel nu ar fi considerat necesar să repete aproape întocmai cuvintele acestuia. "Elaborarea unui manual bun de istoria filosofiei, arăta Jdanov în fața a câtorva sute de filosofi și propagandiști în 1947, înseamnă să înarmăm intelectualitatea, cadrele noastre, tineretul nostru cu o puternică armă ideologică, iar împreună cu aceasta să facem împreună un salt înainte pe drumul dezvoltării filosofiei marxist-leniniste"17. Mai mult, reproșurile făcute de Ceaușescu intelligenției românești la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
următoare. La înlăturarea romancierului din poziția de redactor-șef a mai contribuit, pe lângă polemica literară, și gâlceava acestuia cu Jacob Popper de la postul de radio "Europa Liberă", atotputernicul partid considerând că Eugen Barbu, prin pamfletele sale, depășise limita trasată de propagandiștii regimului. Avem, așadar, două dispute: cea internă, reprezentată de conflictul dintre scriitori, și cea externă, a polemicii lui Eugen Barbu cu "Europa Liberă". Revista Luceafărul în ultimele luni ale directoratului barbist În ceea ce privește situația internă, adversarii Luceafărului erau îndreptățiți să-i
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
politic. Acest capital negativ este încă odată reinvestit ideologic de către teoreticienii marxiști și cei care-și întemeiează viziunea pornind de la aceste teze. Însă, dincolo de critica societății burgheze din perspectivă marxist-leninistă, există un bagaj suplimentar la care fac apel atât teoreticienii, propagandiștii, cât și scriitorii "pe linie", și anume recuzita retorico-stilistică a criticii decadenței. Din această simbioză estetico-ideologică a unor dicursuri cu vârste diferite, de la cel degeneraționist postdarwinist al unui Spencer sau Haeckel, la cel al igieniștilor francezi, începând cu Augustin Morel
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
liniștit; despre Furmarov și filmul Ciapaiev; despre electricitate; despre recentele descoperiri științifice și nașterea fără dureri; despre construcția unei școli secundare la Karghin; despre Mișa, băiețelul de 15 ani din kolhozul Crângul verde, care este în același timp pictor, contabil, propagandist, agitator și redactor; despre stația electrică de pe Nipru și metroul din Moscova; despre munca clubului satului și defectele ei; despre stahanoviștii ogoarelor și sarcinile lor; despre trimiterea la oraș a zece copii, băieți și fete, pentru a primi acolo o
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de poziție în presă, volumele literare și cele științifice, consfătuirile și dezbaterile publice implicând uniunile de creație (dintre care cea mai vizibilă rămâne Uniunea Scriitorilor) erau în acord cu linia ideologică pe care intelectualii o promovau și o susțineau în calitate de propagandiști. Insulele de "neutralitate ideologică" rămâneau o simplă iluzie, câtă vreme nu asigurau tiraje consistente și, prin urmare, vizibilitate publică, și cu atât mai puțin recompensele financiare pe care regimul le punea la dispoziția oficianților. Disputele ideatice înseși aveau loc în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca atare, să considere că au acces la un adevăr absolut pe care s-au simțit datori să-l devoaleze unui public lipsit de alternativă. În acest fel, intelectualii au devenit zeloți ai puterii totale, depășindu-și condiția de simpli propagandiști și ajungând în punctul în care actul de legitimare a fost dublat de unul de inovare ideologică. Național-comunismul, noua orientare cristalizată în manieră obsesivă în perioada stalinismului ceaușist, a reprezentat expresia unui astfel de proces susținut de intelectuali. Recuperarea și
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
situării protocronitilor împotriva sincroniștilor. Ecourile maniheismului intelectual și politic nu au dispărut nici astăzi, iar de-a lungul timpului ele au cunoscut și variațiuni extreme, de la aceea legionară la cea național-comunistă. La fel cum legionarii, care au avut propriii lor propagandiști intelectuali - de la pseudofilosoful Nae Ionescu până la presupus "rătăciții" tineri ai generației '27, precum Mircea Eliade, Emil Cioran ori Constantin Noica -, și-au anihilat opozanții din elita intelectuală interbelică, tocmai în baza unei logici maniheiste, radicale (a cărei consecință a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
În programele partidului. Dacă PRM a căutat sistematic să sublinieze vocația sa democratică, viziunea sa asupra rolului armatei În sistemul politic a afirmat o orientare autoritaristă și democratofobă. Raportul cu trecutul: denunțarea comunismului exogen, reabilitarea comunismului național Creat de foști propagandiști ai PCR și cadre ale Securității, PRM a făcut sistematic diferența Între „moștenirea negativă a regimului comunist și lucrurile durabile care au fost construite În cei 45 de ani de după război, de trei generații de români”. „Două Comunisme” și „două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
cuprind expuneri ample ale materialismului, ale cărui principii sunt prezentate și exemplificate totdeauna în comparație cu diferite curente ideologice sau filosofice opuse ori divergente (idealismul metafizic, anarhismul, nihilismul, poporanismul). De cele mai multe ori, articolele au un ton polemic, iar atitudinea e a unui propagandist care încearcă să expună cât mai accesibil, cu numeroase exemple concrete și analogii, chestiuni abstracte și complicate. În Neoiobăgia (1910) și Socialismul în țările înapoiate (1911), autorul aplică propria înțelegere a marxismului la analiza structurilor sociale autohtone, propunând câteva teze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
atât în varianta să concentraționara (Canalul Dunare-Marea Neagră, un vast gulag, copiat după modelul stalinist al Canalelor Moscova-Volga și Marea Baltica-Marea Albă), cât și în varianta așa-zisa a Șantierelor tineretului, în care locul gardienilor era luat de activiștii și propagandiștii U.T.M., cei care îi forțau pe tinerii expediați pe șantier, în scop de reeducare, să spargă normă (după modelul lui Stahanov din U.R.S.S.). Ori îi îndoctrinau politic, prin lectură și comentarea zilnică, la prima oră, a editorialului din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
neagră, erau mai multe anunțuri: planul de „muncă patriotică” În acest an este de atâția lei; sâmbătă trebuie spălate clasele; trebuie predate anumite cantități de sticle, borcane și hârtie reciclabilă În termen de trei zile; azi după-amiază, la ora X, „propagandiștii” vor merge la Casa de Cultură. Sau altele: cotizația UTC, Învățământul politic UTC, dosarul UTC, pregătirea tineretului pentru apărarea patriei, concursuri școlare, cercuri științifice etc. (era să uit: pregătirea lecțiilor). Situația era neplăcută, pentru că genera supraaglomerație, saturație și chiar respingere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
preocupă - și chiar îl obsedează - să readucă în memoria contemporanilor onirismul, curent literar pe care îl consideră important, iar lui să i se recunoască rolul de ideolog al onirismului. Revine de nenumărate ori asupra subiectului, manifestându-se ca un infatigabil propagandist al onirismului. În plus, anexează la onirism tot ce mișcă-n țara asta. El ne câștigă simpatia și ne înduioșează, astfel încât suntem gata să recunoaștem că toată literatura de azi derivă din onirism, numai ca să-l vedem, în sfârșit, mulțumit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
Dacia” și primul ei președinte a fost Liviu Marian, adaugă același autor N. TcaciucAlbu. „Liviu Marian a stat în Basarabia din vara anului 1917, până în vara 1940, adică 23 de ani. ... „A fost profesor, educator, director de liceu, scriitor, conferențiar, propagandist, autor de lucrări didactice și deputat” - susține D. Moldovanu în aceeași Revista Bucovinei nr.1/1943. „Acest suflet delicat de scriitor s-a legat de viața Basarabiei, sa împletit cu ea și n-a părăsit-o decât în iunie 1940
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
politica" pe înțelesul lor, reținând, în mare, că fuseseră supuși unei selecții onorante și că, din această cauză, aveau mai multe sarcini de îndeplinit: "pentru că eram probabil mai bună la speech-uri, m-au băgat ăștia, nu știu ce era, coordonator sau propagandist, ceva de genul asta, pe pionieri. Și știu că aveam ședințe duminica, ne trimitea pe la casa pionierilor, făceam activități. Eram foarte ocupată și atunci [râde]." (M.L.). Învățând de la cei din jurul lor, chiar și copiii făceau distincția între agresivitatea "limbii de
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
activități. Eram foarte ocupată și atunci [râde]." (M.L.). Învățând de la cei din jurul lor, chiar și copiii făceau distincția între agresivitatea "limbii de lemn" și obligația de a te exprima în termenii ei; realizau destul de ușor distanța între propaganda "rea" și propagandiștii "de treabă"150: "soțul [învățătoarei] era activist [...] plătit pentru asta. Dar ceea ce știu de la taică-meu și de la alții era că omul nu făcea excese 151. Adică era un funcționar, [...] care nu făcea abuzuri, nu făcea presiuni asupra oamenilor, trata
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fost accentuată latura contrainformativă, de prevenire a acțiunilor subversive la adresa siguranței statului. Ministerul Apărării Naționale, Marele Stat Major, Secția a II-a, a emis Noțiuni generale asupra activității informative și subversive, în care se prezentau activitățile nocive depuse de spioni, propagandiști, teroriști și agenți de sabotaj. Spionajul era definit ca fiind „procurarea de informații privitoare la situația militară, politică și economică” și, lucru interesant, se executa permanent pe timp de pace, lua amploare pe timpul tensiunilor diplomatice și „se dezvoltă la maximum
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
19 unguri, șase ruși, patru români și câte un bulgar, evreu și sas. Aceștia erau vinovați, în cea mai mare parte, de apartenență la comunism dar, în cadrul acesta, existau câteva nuanțe: „bănuit că are idei comuniste”, curier în serviciul sovietelor, propagandist comunist, membru în Sindicatul Unitar comunist etc., la care s-au adăugat patru sectanți (trei baptiști și un adventist), doi iredentiști cu „sentimente ostile țării”, respectiv câte un dezertor și un șovinist. O altă situație numerică, întocmită tot de Divizia
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
minoritară (maghiară, bulgară, ucraineană, germană, rusă, turcă, evreiască, iugoslavă, polonă și supușii străini), populația urbană (în măsura legăturilor cu acțiunile ce se desfășurau pe teritoriul rural deoarece „manifestările își au originea pe teritoriul urban unde se găsesc conducătorii, organizatorii și propagandiștii”) și cetățenii cu situații speciale în angrenajul statului (funcționari, liber-profesioniști, intelectuali, pensionari, comercianți, industriași, meseriași, muncitori etc.). Totodată, într-un subcapitol erau precizate foarte clar și organizațiile iredentiste care activau pe teritoriul românesc și trebuiau să se afle în atenția
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
recrutați din mijlocul populației de origine română din Basarabia” care, în majoritatea cazurilor, au venit în România sub formă de refugiați. Acțiunile revizioniste maghiare din România s-au desfășurat, cu precădere, în județele Brașov, Târnava Mică, Turda, Arad și Timiș, propagandiștii incitând populația minoritară să aibă o atitudine de „rezervă și ostilitate” față de tot ceea ce este românesc, adică atât față de autorități cât și față de populație. Sectele religioase existente în țară au făcut și ele obiectul unor acțiuni informative din partea Jandarmeriei. Obiectivul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în Biblie, Martorii lui Iehova, Penticostalii, Nazareninenii, Adventiștii reformiști, Secerători, Inochentiști, Stiliști, Lipoveni, Tudoriști, Molocani și Bezopopoviți). Ordinul de Informații nr. 124 emis de Serviciul Jandarmeriei la 2 septembrie 1941 a prezentat constatările efectuate în Basarabia, Transnistria și Ucraina, unde propagandiști adventiști și baptiști semănau „ideile rătăcite ale acestor secte”, sub masca diferitelor ocupații. Ordinul atrăgea atenția că mulți dintre propagandiști sunt „în slujba comunismului”, iar ideile propovăduite de aceștia erau opuse intereselor națiunii și statului român. Un alt Ordin de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
nr. 124 emis de Serviciul Jandarmeriei la 2 septembrie 1941 a prezentat constatările efectuate în Basarabia, Transnistria și Ucraina, unde propagandiști adventiști și baptiști semănau „ideile rătăcite ale acestor secte”, sub masca diferitelor ocupații. Ordinul atrăgea atenția că mulți dintre propagandiști sunt „în slujba comunismului”, iar ideile propovăduite de aceștia erau opuse intereselor națiunii și statului român. Un alt Ordin de Informații, nr. 145 din 11 octombrie 1941, a arătat că, după eliberarea Basarabiei și Bucovinei, baptiștii, stiliștii și inochentiștii au
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Aceasta avea la bază planul de acțiune elaborat pe concluziile și constatările din anul precedent: - stabilirea zonelor în care acțiunile subversive se dezvoltă; - stabilirea intensității acțiunilor subversive în fiecare zonă; - precizarea mijloacelor de acțiune subversivă cu care se lucrează; - identificarea propagandiștilor, periculoșilor capabili de acte de violență și de terorism; - stabilirea și manevrarea mijloacelor de supraveghere informativă (mijloace normale și suplimentare). Operațiunea de culegere a implicat cunoașterea completă a scopurilor urmărire, metodele de lucru ale mișcărilor clandestine și alte aspecte de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]