1,866 matches
-
pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și‑i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran nu putea avea Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase pe om, sugrumându‑l, Înjunghiindu‑l, trimițându‑i boli și fiare sălbatice, șerpi și tarantule, lei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
răului. „Și când nefericitul nostru strămoș, izgonit din pricina curiozității, a vrut să se Înfrupte din acest rod, ce‑a făcut Elohim ăsta al vostru, Atotputernicul?“ se răsti Simon, clătinându‑se pe butoi. „Știți voi mai bine (doar despre asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L‑a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai bine (doar despre asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L‑a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți‑a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
e viață, este cel care a Înălțat muntele deasupra mării, cel care a făcut marea, râurile și oceanele, iarba verde, umbra palmierului, soarele și ploaia, aerul și focul. ACESTA este Elohim, Dumnezeul dreptății. Iar cel a cărui Învățătură v‑o propovăduiesc Petru, Pavel și Ioan, precum și discipolii lor, este un tâlhar și un ucigaș. Și tot ce vă spun despre el este numai minciună. Oh, ascultă la mine, popor samarinean! Pământul făgăduinței e o minciună, Dumnezeul lor e minciună, minunile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vestesc, care‑ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crâcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci nu ucide, zic ei! De ce, pentru că asta este menirea lui, a celui Atotputernic! Să‑i omoare pe prunci În leagăn, pe mame la naștere și pe bătrânii fără dinți. De aceea zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căci așa se numea tânărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de când Îi picase În mână o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucât abia atunci intuia că Învățătura sa, ca oricare altă doctrină care se Întemeia pe morală, putea provoca, ajungând În mâna unui ins imatur, tot atâta rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sunt socotite nepermise și nefirești față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orânduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținând arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvântul libertate“ - și pronunță acest cuvânt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile umane la nesupunere față de orice autoritate, față de orice guvernare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținând degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mâna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mâneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atât de Îndepărtată, de parcă s‑ar fi petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
azi? La Începutul vieții sociale se subordonau unor forțe dure și oarbe, iar mai apoi legii, care este tot forță, doar că e mascată. Trag deci concluzia că după legea naturii, dreptul În forță...“ (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pofida modestiei Înnăscute, pe care i‑a remarcat‑o chiar Graves, cred că X (iar această prescurtare vexantă este doar semnul unei discreții exagerate) a fost conștient de importanța descoperirii sale. Dacă În cartea cu autor necunoscut găsise originea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de sinteză • țipăt la fereastră supurând ca un călător prin negru de cangrenă • ...și din nou stalagmita cu degete rectale - ca un vagin cu veleități coprofage“ „mă cațăr pe grilajul de fier spre clonul meu transcendental de excremente • un pas propovăduit de fecale și altul profețit de fier forjat • buchete tot mai cărunte în iarna vespasienelor“ ș. (tot) a.m.d. Ideea de a reprezenta în poezie viziunile coșmarești provocate de migrene sau de a concepe poezia însăși ca pe un delir
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să ne spălăm obsesiile cu clăbucii lui Dumnezeu! Nene Matei, deschide-ți ușa într-o icoană ce nu-și rostește singură rugăciuni. Fii păstor peste o turmă ce și-a uitat stăpânul, paznic într-o livadă cu mere verzi, călugăr propovăduind Evanghelia omului singur. Nu te teme, este păcat să murdărești prima zăpadă noaptea. Uite liliacul cum își culege cerul din burțile licuricilor. Setea noastră, nene Matei, rouă în palma lui Dumnezeu. De la apă trebuie să învățam prima lecție de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decît din oameni de aceștia, iar cei puțini nu înseamnă nimic atît timp cît cei mulți au pe ce să se sprijine. Un principe din vremurile noastre pe care nu este bine să-l numesc, nu face altceva decît să propovăduiască mereu pacea și credința, dar în schimb este cel mai mare dușman și al uneia și al celeilalte; atîta una cît și cealaltă, dacă le-ar fi respectat, l-ar fi făcut să-și piardă de mult și faima și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cînd vorbeau despre moarte, pentru că nu puteau suporta, fără o secretă oroare, tot ceea ce ideea trecerii are mai înfricoșător. Machiavelli perifrazează crimele deoarece inima lui, revoltată împotriva spiritului, n-ar putea digera așa, crudă execrabila morală pe care el o propovăduiește. Ce trist este ca unui om să-i fie rușine să se arate altora exact așa cum este, și să evite mereu examenul propriei conștiințe! CAPITOLUL XIII [Despre trupe auxiliare, mixte și proprii] Machiavelli împinge hiperbola pînă la un punct extrem
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
analiza cu atenție, insistând asupra diferențelor pline de tâlc ale evangheliștilor. În Luca 8,1-3 se spune 4: și a fost așa: puțin timp șse subînțelege chronoiț după aceea, el a început să umble prin fiecare oraș și fiecare sat, propovăduind și binevestind împărăția lui Dumnezeu; și cei doisprezece șerauț cu el, și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de slăbiciuni: Maria, cea numită magdaleana, din care ieșiseră șapte demoni, și Ioana, femeie a lui Chouza, epitrop al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Brown, în comunitatea ioaneică s-ar fi produs foarte devreme o schismă radicală având drept mobil chestiunea cristologică. Majoritatea membrilor, numiți de Brown „secesioniști”, susțineau o „cristologie înaltă” (high christology), identificabilă cu cristologia Logosului, în vreme ce minoritarii au adoptat cristologia apostolică, propovăduită de ierarhia în curs de constituire. Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat după schismă în curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a ridicat mari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
efect pozitiv: „El s-a condamnat pe sine (prin spânzurare), arătând cât de puternică a fost învățătura lui Isus chiar și în cazul păcătosului (hamartolos) Iuda, hoț și trădător (prodotes); nici el n-a reușit să disprețuiască întru totul cele propovăduite de Isus” (II,11). În fine, la acuzația lui Celsus cum că nici un general sau întemeietor de școală n-a fost trădat de soldații sau elevii săi, așa cum s-a întâmplat cu Isus, Origen invocă drept contraargument principal trădarea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chip a rămas fără glas”. Iar în Cântarea a șasea: „Împărățit-a iadul peste neamul omenesc, dar n-a rămas în veci; pentru că Tu, Puternice, fiind pus în groapă, cu palma începătoare de viață ai rupt încuietorile morții; și ai propovăduit celor ce dormeau acolo din veac izbăvirea nemincinoasă”. Coborârea lui Isus în iad este o teologumenă întemeiată pe 1Petru 3,18-19, versete ce prezintă mai multe variante în manuscrisele vechi ale Noului Testament 83: „Căci și Isus o singură dată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vechi ale Noului Testament 83: „Căci și Isus o singură dată a pătimit pentru păcate, șElț, Drept, pentru nedrepți, ca să ne aducă aproape (prosagogei) de Dumnezeu, omorât fiind în trup, dar viu făcut în duh; în care, mergând, le-a propovăduit (ekeruxen) și duhurilor șaflateț în închisoare”. Autorul epistolei racordează, două versete mai încolo, pogorârea în duh a lui Isus pe lumea cealaltă cu taina botezului. Botezul înseamnă scoaterea omului vechi, reînnoit, din iad. Teologumena este reprezentată în iconografia ortodoxă, conform
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lucrurilor și de viziune asupra lumii. Atât, și nimic mai mult. Multă lume citește și adoptă textele scrise, mai ales atunci când ele sunt de valoare, fără a le mai cerne prin sita fină a rațiunii lor, și încep să le propovăduiască pretutindeni și oricui. Fac lucrul acesta numai pentru a lăsa impresia că trăiesc în conformitate cu regulile unei conștiințe alese. Însă aceste obiceiuri greșite nu fac decât să murdărească individualitatea în numele căreia am fost plăsmuiți noi toți. Nimeni nu va putea fi vreodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
turbată și vuind, Luiza, simțind că abia acum a dat, în sfârșit, peste punctul cu adevărat nevralgic din sufletul Adrianei, în Istorisiri nesănătoase fericirii 133 legătură cu care își luă numaidecât misiunea să îl vindece, călindu-l în flăcările adevărului propovăduit de ea. Ce vorbe smintite, neglijente și anapoda rostești! N-ai să mă zăpăcești pe mine cu ele, te asigur! Ia zi-mi, că eu nu înțeleg deloc, de ce spui că speri? În ce speri? În ce te încrezi tu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cultul marilor dispăruți. Dl. Ministru Gr. Trancu-Iași, Președintele Cercului Ieșenilor, depune prin mine, înaintea sicriului Elisei Conta, omagiul D-sale de recunoștință și admirație, pentru aceia, care o viață întreagă s-a jertfit pentru binele public. Dă făgăduința că va propovădui și face cunoscut tuturor, virtuțile nobilei dispărute, spre a fi pildă celor ce pășesc în viață și vor să învingă greutățile ei și-i zice cu mare durere: Nepieritoare fie-ți memoria Elisa Conta! Nu te vom uita niciodată! Ușoară
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și-a găsit busola vieții, e încă dezorientată și fără ideal fixat; fiara instinctelor sălbatice din om stăpânește încă și azi cu putere-nfricoșată, căci Evanghelia lui Iisus este disprețuită și chiar necunoscută multora, iar pacea și înfrățirea dintre oameni propovăduite de El, sunt ocolite cu dibăcie și socotite utopii ridicole. Și să nu uităm că chiar creștinii noștri desăvârșesc asemenea fapte, ba încă merg până acolo că unii tăgăduiesc învierea morților, alții se-ndoiesc de ea, iar alții, fanatici și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
n-a fost niciodată să fie sau ceia ce a fost să mai fie încă? Este oare mai greu de a coborî în ființă decât de a reveni?..." Marele Apostol Pavel, de asemenea, adresându-se Corintenilor, le scrie: Dacă se propovăduiește că Christos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților. Dacă nu este o înviere a morților, nici Christos n-a înviat. Și dacă n-a înviat Christos, atunci propovăduirea noastră este
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
li se strânge cenușa într-o urnă mică. (Flacăra Sacră, V, 9, 1938, pp. 1-3). Credința în viața viitoare și incinerarea (II)225 Numa (770 înainte de Christos). Dogam fatalității nu trecu de la Atena la Roma decât în timpul Scipionilor. Religia nu propovăduia aceasta, ci lăsa sufletului libertatea sa. Sufletul spiritual, ziceau Romanii după Greci, adică spiritul sau priceperea, este învăluit de un suflet simțitor, care nu este altceva decât materia luminoasă și subtilă, ce se formează sau se toarnă după corpul nostru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Nietzsche, cei puternici s-au lăsat câștigați de ideologie și de resentimentul celor slabi, așezându-se în fruntea cortegiului și mergând să scuipe odată cu ei pe mormântul culturii. Profesori titulari, decani ai Universității contestau acum titlul și funcția de profesor, propovăduiau eliminarea lor din consiliile Universităților, cadrul unic, desființarea tezelor, adică a oricărei norme calificative pentru învățământul superior. Atunci când îndatoririle asociate condiției de profesor sunt la rândul lor contestate, nu este pusă sub semnul întrebării o categorie profesională propriu-zisă, ci însăși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]