266 matches
-
-i spună tăios: „Știu că te cheamă Sachelarie și lumea Îți spune Mișu. Am locuit În casa asta acum treizeci de ani! L-am cunoscut pe Sandu, am cunoscut-o și pe madam Ursu și pe doamna Schmerler și pe proprietăreasă, pe doamna Ecaterina, care te blestema să nu mai apuci ziua de mâine dacă mai joci cărți și dai banii pe femei. Am venit aici să mai văd Încă o dată locurile astea, vreau să scriu un scenariu și, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
încurajă să-și vândă marfa cu mai multă ardoare. — Știu un loc în Selsey, lângă Chichester. Nu e nimeni acolo pe vremea asta. Putem să ne plimbăm kilometri întregi fără să întâlnim picior de om. Pat moale, foc de lemne, proprietăreasă fâșneață, cârnați Cumberland la micul dejun și... - îmi făcu semn să fiu atentă - bucătăria restaurantului gătește cel mai mare și cel mai bun toad-in-the-hole1 pe care-l vei gusta vreodată. Brusc mi-am dat seama că-mi doream să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
noi. Era frumos, era soare. Întâiași dată am trecut prin păduri. Călătoream în altă planetă. Am ajuns la Poiana lui Iurașcu, moșia noastră, pe la 5-6 seara. Acolo ploua. Într-o grădină mare, după ploaie, cântau zeci de cuci. Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut niște pui de cucuveică care avea cuibul sub streașina casei boierești. Cucoana aceasta avea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
n-am dat de strada cu pricina. Am întrebat oameni bătrâni, care toți își aminteau de numele ăsta. Era "pe-aici, pe undeva", dar pe unde? Abia când, la capătul multor drumuri, mi-a trecut prin cap să pomenesc de proprietăreasa casei unde mă născusem, faimoasa Ma'am Catana, bătrânii s-au dumirit, și o mamaie m-a dus, aproape de mână, în locul unde trăise, despotic, proprietăreasa și brusc m-am văzut în fața unei case care exista de mult în mintea mea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
unde? Abia când, la capătul multor drumuri, mi-a trecut prin cap să pomenesc de proprietăreasa casei unde mă născusem, faimoasa Ma'am Catana, bătrânii s-au dumirit, și o mamaie m-a dus, aproape de mână, în locul unde trăise, despotic, proprietăreasa și brusc m-am văzut în fața unei case care exista de mult în mintea mea, aureolată de suferință și nebunie. Casa în formă de "U", cu leandru mirosind extatic, cu galerie la etaj, acum părăsită, aproape o ruină, cu geamuri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cunoașteți precis și istoria cu apartamentul acela de la etajul patru, s-a petrecut într-unul din D-uri, în care întreaga sufragerie, pereți, pardoseală și tavan, s-a umplut de ciuperci din cauza caloriferelor reci și a aburilor de la aragaz, până când proprietăreasa, o literată am impresia, culmea!, după ce a tot gătit ciulama, tocăniță, șnițele, drob, plăcinte, doar dulceață de ciuperci n-a făcut, a înțeles ce noroc a picat pe capul ei, a demisionat dintr-un teatru, unde era secretar-literar, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Racova, jud. Vaslui, se compune din următoarele grupe: [... ] Rediu, comuna, pl. Stemnic, jud. Vaslui, se compune din următoarele cotune: Rediu, reședința, tocmai în capătul comunei, sat sărac de țigani cu 79 contrib., proprietatea d-nei Șubin, reședință prin influința privată a proprietăresei; Brodocul, sat considerabil și cuprins, de 100 contrib., proprietatea d-lui I. Palade, din Iași; Pușcașii, deasupra Brodocului, sat țigănesc de 115 contribuabili; Băltenii, cotună mare, proprietatea statului, fost sat răzășăsc, cumpărat de Mihai Racoviță V. V. și dăruit măn[ăstirii
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
proprietatea statului, fost sat răzășăsc, cumpărat de Mihai Racoviță V. V. și dăruit măn[ăstirii] Fâstâcii, o sută treizeci contribuabili, trei cotune margene. Arendaș: Leantris (grec); Mărășenii, 71 contrib., în dreptul Băltenilor, spre răsărit, sat depărtat care rămâne fără școală. În Rediu proprietăreasa să fi promis a face local de primărie și școală, ar trebui să vie la mijlocul drumului între Rediu și Brodoc, deci avantagios și pentru Pușcași. În Brodoc, preotul Ștefan Onu, arendașul moșiei, au propus localul proprietarului pentru școală pe timp
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
birjă închiriată și cu un voal des pe față, plăcerea ca vecinii să vadă o asemenea elegantă urcând la tine și gândind ei că vine pentru un rendez-vous fiind în mare parte stricată de teama că te vei trezi cu proprietăreasa, în baza înțelegerii dintre voi, să nu aduci femei în casă ; în orișice caz, nu la acest preț de chirie. Greu de închipuit din partea Sophiei o asemenea reacție de extaz pentru scara de lemn care scârțâie la fiece pas, pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lighioana bătrână, n-a deschis pliscu ! Așa c-am rămas tot în cojmelia asta, să mă chinui la bătrânețe cu lemnele și cu cărbunii, și iarnă-vară, du-te-n fundu curții și stai și-nghite toate mojiciile la moapsa de proprietăreasă... La scârba... Lasă, madam Delcă, lasă ! Ai rămas că așa au fost vremurile, dar așa a fost și soarta. Eu cred, draga mea, ți-am mai spus și adineaori, că fiecare om are o soartă. Câți au avut moșii și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la sfârșitul primăverii, cum e acum, umple cu puful lui curtea. — Du-te și sărută mâna lu Neguleasca... Vica mă-nghiontește la fel ca atunci când eram mic. Când mergi înspre fundul curții, ușa următoare după ușa Vicăi este ușa Neguleascăi. Proprietăreasa. Stă ca totdeauna pe scaun, sprijinită în baston, și mi se pare că are, încă și mai mult decât dățile trecute, aerul unui înalt prelat. Hainele negre și lungi îi flutură în jurul trupului imens, părul alb, tăiat drept și lung
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Pe un afiș scria: Nu mai avem camere libere. Duncan se opri, ezitant, la poarta din fața unei mici grădini. Știa că Fraser locuia la parter, pe partea stîngă. Își amintea asta pentru că Fraser făcuse o glumă pe seama celor spuse de proprietăreasă, care numea camera lui fața fundului; zicea că numai o soră medicală ar vorbi așa. Draperiile de la fereastră erau trase. Erau vechi draperii de camuflaj, negre. Dar se vedea o lamă subțire de culoare strălucitoare În locul În care Fraser nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și s-o tragă. CÎnd Îl zări pe Duncan, rămase uluit. — Pearce! zise el. Dar apoi tresări și se uită rapid la ușa dormitorului. Apăsă cîrligul și ridică Încet fereastra, ducîndu-și un deget la buze. — Nu prea tare. Cred că proprietăreasa e În hol. Ce naiba cauți aici? Ești bine? Da, zise Duncan liniștit. Am venit să te caut. Te-am așteptat acasă la domnul Mundy. De ce n-ai venit? Te-am așteptat toată seara. Fraser avea o privire vinovată. — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se interesă ea de bărbați. — Cred că ar mai putea fi oameni, Îi spuse Kay, o femeie și-un băiat blocați În subsolul casei. — Madeleine și Tony? — Așa Îi cheamă? SÎnt prietenii tău? — Madeleine este fiica doamnei Finch. — Doamna Finch? — Proprietăreasa mea. Ea... Nu mai adăugă nimic. Kay bănui să doamna Finch era femeia ucisă. Începu să-i pipăie brațele și umerii. Poți să-mi spui, Întrebă ea În timp ce-o palpa, dacă tu crezi că ai putea fi rănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un tânăr blond, îmbrăcat pentru tenis. Bună ziua, zice el uitându-se cu vizibil dispreț în părțile mai întunecoase ale biroului. Probabil ești Bridgeman. M-am gândit să facem câteva seturi. Muskett rămâne în sala întunecoasă și primește omagiile doamnei Lovelock, proprietăreasa. Este evident că aceasta îl consideră un tip impresionant și execută în jurul lui o spirală de plecăciuni, menite să indice deferență și plăcerea de a-l cunoaște. Muskett o ignoră, prea atent să-și afișeze disprețul față de felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu care venise. — Păi, am să mă întorc când vine comanda. Te deranjez? — Nu mă deranjezi deloc, am terminat de mâncat. Cum nu dădea nici un semn că ar vrea s\ se duc\ la masa ei, mi-am comandat o cafea. Proprietăreasa restaurantului a strâns farfuriile goale și mi-a adus zahăr și lapte condensat. — Am și eu o curiozitate, zise. De ce n-ai răspuns azi la apel? Te cheamă Watanabe, nu? Toru Watanabe. — Exact. — Și de ce n-ai răspuns? — Pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să te invit la biliard! Nu-i nimic, am zis eu. Rana nu e chiar atât de gravă și pe urmă chiar mi-a făcut plăcere să joc. Pe când ne pregăteam să plecăm, o femeie slabă, între două vârste - probabil proprietăreasa localului - i s-a adresat lui Hatsumi: — Surioaro, ai fost grozavă! Hatsumi i-a mulțumit cu un zâmbet dulce și apoi a plătit. — Te doare? m-a întrebat ea după ce am ieșit în stradă. — Nu foarte tare, am zis. — Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
îi scriam lui Naoko, dar niciodată nu am insistat să-mi răspundă, pentru că nu voiam să o presez. I-am scris despre slujba găsită, despre Pescăruș, despre florile de piersic din grădină, despre amabilitatea vânzătoarei de t½fu, despre nesuferita de proprietăreasă a birtului, despre mâncărurile pe care mi le preparam singur. N-am primit nici un răspuns. Când mă săturam de citit sau de ascultat muzică, lucram prin grădină. Am împrumutat de la proprietar o greblă, o mătură, foarfece de grădină și pliveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să visez că mănânc sukiyaki... îmi îndesam în gură carne, ceapă, tăiței subțiri, t½fu și tot felul de legume... — Sigur, putem să facem, dar nu am tigaie pentru sukiyaki. — Mă descurc eu. O să împrumut de la proprietari. A dat fuga la proprietăreasă și s-a întors cu o tigaie excelentă, cu un aragaz mic și cu un furtun. — Ei, ce zici? — Grozav! am exclamat eu, admirativ. Am cumpărat de la un magazin mic din apropierea casei carne de vacă, ouă, legume și t½fu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nopți când nu trebuia să se pregătească pentru munca grea din hala piaței mari. Emoționat sau beat, sau poate ambele, le-am mulțumit divinităților care mă abandonaseră mai devreme În ziua aceea. Măcar nu trebuia să discut probleme financiare cu proprietăreasa mea. În final, după a cincea sau a șaptea Încercare, ciotul diform din mână se transformă Într-o cheie inteligentă, cu care am reușit să deschid ușa. Plăcuța cu numele meu se dădu În lături cu un scârțâit care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
revină din beție sau că n-aveau unde să meargă. Murdari și ciufuliți, arătau ca muncitorii care atârnau de obicei pe schelele din fața casei construite lângă cea a lui Heino. I-am spus lui Anton că se certau cu fiul proprietăresei mele, care era convins că putea să-i facă să-ți schimbe convingerile politice. Ieri chiar Îl văzusem pe Ivan care, terminându-și exercițiile euritmice, arăta spre pantofii lui, ca să explice că, după fiasco-ul războiului, poporul german ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a jumătate din valoarea biletului. „În schimbul unui tichet valabil, desigur. La urma urmei, suntem În Germania. “ Eram recunoscător pentru această ultimă observație: urma să fiu plătit doar după ce recuperam banii pierduți - ceea ce, desigur, era principala cauză a problemelor mele cu proprietăreasa mea. În drum spre camera de proiecție, am auzit celuloidul rotindu-se printre comenzi cu un sunet umed, fâlfâind, ce aducea a mii de aripi tremurânde de insecte. Am urcat treptele două câte două și am Împins ușa În lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Sexologice, cel cu tenul urât și părul galben-pai. Capitolul doisprezece A doua zi dimineața am Încercat să strecor chiria pe trei luni sub ușa d-nei Britz, dar niște cârpe blocau teancul subțire. Preț de o clipă confuză, am crezut că proprietăreasa mă scutise de orice altă obligație. Apoi mi-am amintit de cutia poștală de lângă ușa de la intrare, cea cu semnul de exclamație roșu. Am reușit să acopăr două luni de restanțe cu banii Împrumutați de la Ludmila; a treia lună era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Stegemann. Cine era, de pildă, tânărul blond și acneic? Intrând În hala pieței, am văzut că negoțul de dimineață era pe terminate. Într-un colț, două femei adunau fructe stricate În șorțurile lor largi. Una din ele Îmi amintea de proprietăreasa mea, așa că am șters-o cu fața Întoarsă Într-o parte. În schimb l-am descoperit pe Ivan Britz gata să toarne gheață zdrobită pe o tejghea lată, aproape goală. Imediat ce gheața a acoperit ultimii pești, alunecoși și lucioși, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe acolo și peste o duzină de locuințe din zonă. Boris turnă un pahar de vodcăa, apoi adăugă că nu l-ar mira deloc să afle că tot ei sunt responsabili pentru dezastrul din apartamentul meu. Gândindu-se că fiul proprietăresei se mutase deja, naționaliștii ăia s-o fi gândit să regleze niște conturi politice. M-am șters cu un prosop și i-am explicat că, În ceea ce mă privește, toate acestea nu mai aveau nici o importanță. Apartamentul aparținea acum familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]