280 matches
-
alta un uger de vacă. Corzi de chitară, ruginite și destrămate. Gina se întorcea din când în când spre mine, cu un zâmbet senzual și fățarnic. Aerul se densifica, iar prin bălțile care ne ajungeau acum până deasupra gleznelor înotau prorei orbi cu pielea transparentă și mânuțe de om. Deasupra noastră auzeam clar zgomotul circulației, tramvaiele huruind și apoi îndepărtîndu-se, mașini ambalând motoarele. Fundațiile Bucureștiului își prelungeau din loc în loc până în culoarul nostru câte un cofraj de beton din care ieșeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
S-a înserat. Vântul e rece, tăios. Puntea s-a golit. Am rămas eu și încă doi curioși, umbre fantomatice în ceața serii. Ceilalți au renunțat, au coborât în cabine. Privind spuma care se revarsă în două "dune" albe de la proră, pe măsură ce vaporul despică apa, întunecată acum, încerc să-mi închipui cum va fi arătat călătoria lui Ovidiu spre Tomis. Corabia care-l ducea pe poetul exilat de Augustus era infinit mai sensibilă la convulsiile mării. Apoi, Ovidiu avansa pe un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
senzație Îți dădea - și-i povestești despre mirosul și gustul amețitor al uriașului dig pustiu, despre lumina ce murea pe zidurile de cărămidă tocită ale caselor dărăpănate și despre frumusețea orbitoare a acelei țesături de lumini și culori proiectate pe prora marelui vas, dar cînd Începi să-i povestești, simți că nu poți, nu poți nici măcar să retrăiești sentimentul de mister, bucurie și tristețe sfîșietoare pe care l-ai trăit atunci. Da, ai văzut destulă frumusețe - atîta frumusețe Încît ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
casă ca să pot face asta, și, firește, mă interesam de tot ce privea vasele cu vîsle și echipajele lor. Am învățat să deosebesc clasele de concurs între ele: opt vîsle, patru cu cîrmaci și patru fără cîrmaci cu bărbatul de la proră, privind constant în jur ca să stabilească traseul și, mai ales, atunci cînd barca se apropia de debarcaderul clubului ca să ancoreze. Pereche cu cîrmaci cu ritmul ponderat al vîslașilor, de cele mai multe ori niște uriași cu mustață. Schifurile care nu păreau să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
După o vreme, a început să ne corecteze pe fiecare dintre noi în parte, strigînd, indicațiile fiind însoțite de un număr corespunzînd locului nostru în barcă. Eu stăteam pe unul din ultimele locuri din spate, unde barca se îngustează înspre prora și totuși numărul meu era strigat mai des decît oricare altul și, cu cît era strigat mai des, atrăgîndu-mi-se atenția în mod repetat asupra acelorași erori, cu atît simțeam că disperarea mea crește. Doream să mă fi putut contopi cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
după alta, uneori aproape lovindu-se. Și totuși, deși nici unul dintre noi nu dădea atenție acestui lucru la momentul acela, preocupați fiind de toate dificultățile pe care trebuia să le surmontăm, împreună am creat un mic miracol. În ciuda a tot, prora bărcii își croia drum prin valuri, uneori tremurînd pentru o clipă ca și cum ar fi visat la o mișcare mai bună, la adevărata viteză. În ciuda a tot, barca era în mișcare. În cursul acelei prime toamne și a acelei prime ierni
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sînge, propria noastră suflare? Nu-l puteam auzi pe David gîfîind în spatele meu. Asta trebuia să însemne că respirația noastră avea aceeași cadență, că bătăile inimii lui erau sincronizate cu ale mele. Îmi imaginam cum punctul acoperit cu alamă de la prora străpungea apa, coborînd pentru o clipă cînd angajam ramele și apoi înaintînd, într-o diagonală ascendentă, scufundîndu-se, accelerînd. Depășită iarba, depășit stufărișul, ca o știucă tînără care urmărește o pradă care nu-i mai poate scăpa, chiar sub suprafața apei
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
noastre fără minte. Numai atunci am ridicat privirea. Eram singuri. Echipajele care luaseră startul la stînga și la dreapta noastră erau cu aproape două lungimi în urmă. Puteam să văd spinările vîslașilor, dar, de asemenea, zvîcnetul nerăbdător al muchiilor de la prora. Și cum un calm uluitor se înstăpînise peste ființa mea, am văzut cum distanța dintre ei și noi creștea cu fiecare bătaie. Am trecut linia de finiș conducînd detașat. Nici o clipă ramarea noastră nu a semănat cu ceea ce exersaserăm. Cursa
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
numai pentru un timp limitat. Pe tabela de rezultate am văzut că înregistraserăm cel mai rapid timp în dimineața aceea. Atunci am văzut statueta lui Neptun pe carpeta persană. Așa cum stăteam la start și arbitrul ne striga să ne aliniem prorele bărcilor, am realizat brusc că celelalte două perechi procedaseră probabil la fel ca și noi. Vîsliseră, desigur, fără să se obosească cu adevărat. Prin timpul nostru rapid, am fost destul de imprudenți să ne trădăm puterea. Seriile nu contaseră cu adevărat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care avea mai puțin de a face cu dorința de a cîștiga decît cu frica de a pierde, frica de ziua în care ar fi fost pierdut tot ceea ce cîștigasem pînă atunci. David nu avea nici o problemă cu vîslitul la prora. El corecta, sprijinea, venea după mine și, de aceea, îmi era superior. Dar într-o zi stăteam pe debarcader în fața șopronului pentru bărci și Schneiderhahn ne ținea o predică mai severă decît de obicei, după un antrenament care nu mersese
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Schneiderhahn. Atacul produce cu cincisprezece la sută mai multă putere. Este dovedit științific." S-a întors pe călcîie și a plecat. Sfîrșitul discuției. În vestiar am încercat să înțelegem ce spusese Schneiderhahn. David a construit o teorie. Pentru că vîslașul de la prora este mai aproape de capătul bărcii din direcția de deplasare, e mai ușor pentru el să rotească prora și să schimbe cursul. Omul din față trebuie să compenseze, în mod constant, acest lucru prin a produce ceva mai multă putere. De
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
călcîie și a plecat. Sfîrșitul discuției. În vestiar am încercat să înțelegem ce spusese Schneiderhahn. David a construit o teorie. Pentru că vîslașul de la prora este mai aproape de capătul bărcii din direcția de deplasare, e mai ușor pentru el să rotească prora și să schimbe cursul. Omul din față trebuie să compenseze, în mod constant, acest lucru prin a produce ceva mai multă putere. De atunci încolo, am putut include acel factor în calculele noastre. În vreme ce vîsleam spre casă, după pod, mi-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ceva mai rapid. Suflul bărcii arbitrului, care a părut să se stingă la început, a crescut abrupt în ton și volum. Bărbatul în jachetă decisese să nu mai stea după cele două echipe roșii. Erau prea departe în urma celorlalte. Legănarea prorei a pierdut ultima urmă de coerență pe care ar fi avut-o așa cum a ridicat întîi o ambarcațiune, apoi pe cealaltă și le-a măturat din cursă. "Fii atent!" a strigat un David furios. Nu către mine, ci către barca
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Totuși, vîrstnicii găsiseră resurse interioare, ori găsiseră o soluție de moment pentru a salva situația, și acum ni se alăturau cu o viteză surprinzătoare. Cu fiecare bătaie vîjîitoare pe care o executau, vedeam apropiindu-se steaua roșie de pe spatele lor. Prora lor era acum la nivelul cîrmei noastre, cinci bătăi mai tîrziu, bărbatul de la prora era aproape la nivelul meu. Deci noi șase, nu, noi trei, țîșneam în trei bărci cu șase oameni, spre finiș, peste ultimii două sute cincizeci de metri
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
situația, și acum ni se alăturau cu o viteză surprinzătoare. Cu fiecare bătaie vîjîitoare pe care o executau, vedeam apropiindu-se steaua roșie de pe spatele lor. Prora lor era acum la nivelul cîrmei noastre, cinci bătăi mai tîrziu, bărbatul de la prora era aproape la nivelul meu. Deci noi șase, nu, noi trei, țîșneam în trei bărci cu șase oameni, spre finiș, peste ultimii două sute cincizeci de metri. Schneiderhahn ne dăduse cu precauție și numai în dimineața zilei de competiție, ultimul său
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Lasă jos pistolul și să dăm uitării toată treaba. Cayle nu se lăsă: - Ies pe ușa aceea, și făcu un semn spre dreapta. După ce trec dincolo, vedeți pistolul. Asta îl învioră și Cayle nu irosi nici o clipă. Cercetă nava, de la prora la pupa, dar nici urmă de Seal sau de cei ce-l însoțeau. Într-un acces de furie se repezi după căpitan și-i spuse glacial: - Ticălosule, porcule, le-ai dat drumul să scape cu o navă de salvare. Ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
spuse Ignatius. Dacă mă urmărește poliția, ar putea să prevină un furt. Ignatius împinse încet căruciorul, îndepărtându-se de sediul Paradisului Vânzătorilor prin aglomerația de pietoni care treceau de-o parte și de alta a marelui cârnat, ca valurile pe lângă prora unui vapor. Era o metodă mai bună de a-ți petrece timpul decât să te întâlnești cu șefi de personal, dintre care mulți, considera Ignatius, îl trataseră destul de prost în ultimele zile. Cum cinematografele nu-i mai erau accesibile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vizită la domnișoara Annie, cheam-o pe amica ta Battaglia, exersează cu mingea de popice afară pe alee. Lasă-mă în pace! Sunt într-un ciclu foarte prost. — Ce-i aia „ciclu“? — Dacă nu încetezi să mă sâcâi, am să botez prora Plymouth-ului tău hârbuit cu sticla de vin din cuptor, amenință Ignatius. — Te-ai bătut c-o biată fată pe stradă, spuse cu tristețe doamna Reilly. Nu-i groaznic? Și tocma-n fața unui cărucior cu cârnați. Ignatius, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
au tot fotografiat, deoarece ca să le fac pe plac am luat diverse poziții artistice. Stând în fața căruciorului de parcă ar fi fost o corabie de pirați, într-una dintre pozele mele deosebit de reușite, mi-am agitat hangerul ținând cu cealaltă mână prora crenvurștiului de tablă. Ca moment culminant am încercat să mă cațăr pe cărucior, dar fizicul meu solid s-a dovedit a fi prea mult pentru vehiculul acela destul de șubred. A început să se rostogolească de sub mine, dar domnii din grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
duse în partea din față a căruciorului și privi coala de hârtie Big Chief. Pare că cineva-și bate joc de tine. — Nu-i decât o reclamă ca să-mi vând marfa. — Ăău! Mai bine uită-te-nc-o dată. Ignatius merse greoi în fața prorei și constată că derbedeul decorase anunțul DOISPREZECE ȚOLI (12) DE PARADIS cu tot felul de organe genitale. — O, Doamne! Ignatius rupse coala cu desene făcute cu pixul. Cu asta m-am învârtit eu pe străzi? — Am să stau în fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cu asta m-am învârtit eu pe străzi? — Am să stau în fața ușii să te aștept, spuse Jones. Hei! Ignatius flutură fericit din labă și se îndepărtă. Avea în sfârșit o rațiune pentru a câștiga bani: Harlett O’Hara. Îndreptă prora dezgolită a căruciorului spre debarcaderul feribotului Algiers, unde se adunau după-amiaza docherii. Strigând, scuzându-se, trecu cu căruciorul prin mulțimea de oameni și reuși să-și vândă toți crenvurștii. Plin de curtoazie și eficacitate întindea cu energia unui pompier ketchup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o rotește. E liniște ca-n ziua când mă-ntorsei hoțește și ți-am golit de oaspeți viața, pragul, tinda. Ia seama Penelope ce netedă-i oglinda. Se-ntinde marea clară pe-un prund de oseminte. Nu-i nimenea cu proră s-o șteargă, s-o frământe. Doar șerpii taie apa spre-un țărm ghicit în zare, trecând peste adâncuri ca semne de-ntrebare. Catargul putrezește la margine de timp acolo între Hades și-acele culmi în nimb. Nu m-amăgește
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
felul. În timp ce încercam să găsesc pe cineva de la care să cer îndrumări, am remarcat un preot tânăr care, tot trecând în sus și-n jos fără un motiv aparent, se izbea de mulțime, despicând-o în două șiruri ca o proră. Observându-l mai bine, am priceput că făcea lucrul acela doar în scopul de a avea parte de plecăciuni. Era simulacrul vanității, adică tocmai de ceea ce aveam nevoie. M-am apropiat de el curios, numindu-l „reverendissime“. A catadicsit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
numea tot Calinic. Cu puțin mai tânăr ca mine, spunea că deținea secretul unei arme înspăimântătoare. Mi-a vorbit o noapte întreagă de un amestec incendiar și imposibil de stins, care putea să fie azvârlit din niște tuburi puse la prora corăbiilor sau pe zidurile orașului. Eu am văzut o astfel de armă doar în sporovăiala lui. Curios personaj acest văr al meu, dovedindu-se totuși de mare folos. Îi cunoștea pe toți artiștii adevărați din Siria, inclusiv pe tăietorii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era prea multă lumină, și cei din case l-ar fi putut vedea. Pe insulă locuiau doar câțiva norocoși, destui totuși. Zero trecu pe sub spital, și se Îndreptă spre cealaltă parte a insulei, unde vârful i se ascuțea - chiar ca prora unei nave. Cineva construise o baracă din pături și cartoane și Își găsise adăpost sub arcadele podului. Peste jarul Încă mocnind fumegau niște crengi, iar În aer plutea un miros de cenușă. Probabil niște imigranți fără casă. Vagabonzi, clandestini. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]