514 matches
-
mă câștigi din nou Tu m-ai pierdut la zaruri ,ieftin joc Și m-ai vândut pe-un kil de mătrăguna Tu ,fără mine nu valorezi un sfânt Si-ai să sfârșești la cămătari arvuna. Biet emigrant ,vei fi curând proscris. Și nici măcar de milă n-am să-ți plâng ............................................. Dar,între timp îți dau accesc la harță Și te adăpostesc sub sânul stâng. Referință Bibliografica: Emigrant / Nuța Istrate Gangan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 253, Anul I, 10 septembrie
EMIGRANT de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352123_a_353452]
-
învață-mă iar să iubesc!...”( învață-mă iar să iubesc!...) Un frig metafizic îi cuprinde întreaga ființă ce se chinuie să facă față provocării destinului. “mă chinui să trag după mine destinul // în timpu-acesta-ncremenit // un edecar al disperării sunt // un proscris răzvrătit”... ( ninge, ninsoare sălcie). Migrând în spații noi, unde jocul liber al imaginației nu cunoaște bariere, cu ajutorul mijloacelor stilistice bine șlefuie și eficiente, poetul caută conotații și căi accesibile pentru regăsirea esenței umane. Infinite, dar fragmentare sunt adevărurile “ascunse” în
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
Publicat în: Ediția nr. 868 din 17 mai 2013 Toate Articolele Autorului Dacă frunzele se-alina, Daca dorul meu se-mbina, Între noapte și lumina; Dacă mă voi clatină.. Oare cum mă voi ascunde , De-am bolirea nedecisa, Neacceptata și proscrisa? Intervaluri maladive, Alb și negru de le-mbina.. N-au contur să le-ntretina. Ne-ntuneric, ne-lumina, Nici nu dreapta, nici nu stînga, Fără vină și cu vină. Vai cui o să aparțină? Că șunt oi , sau ca șunt capre
15,16) de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354883_a_356212]
-
când și mai iubea pe-o pajiște de peruzea femeia lui era de ceară căzută din țară barbară. timp de toamnă-n derizoriu, frunze, zdențe zburătoare, și secundele gravide născând tainic câte-o floare. amintire spânzurată de gâtlej ca un proscris, tu, nichita, scriitorul, de ce,nene, n-ai mai scris? te-ai ascuns ca și bandiții prin bordeie de morminte, ai luat cărțile cu tine ca să nu te ținem minte. osul tău sculptat în piatră ștampilat cu sângele, l-am pus
LA CINĂ CU NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354959_a_356288]
-
neveste. SĂRBĂTOARE Acum câteva clipe soarele a scos duminică din ceață Satul plutește parcă pe un aisberg Duminică deci, ca pe timpuri; Oaspeții se vor simți excelent (ligheanul cu pește proaspăt e un semn de bun augur) Chiar și cei proscriși Au venit cu nevestele sau Cu Lautreamont sub braț Astăzi la poarta lui Neagu fierarul bucuria are potcoave de cal domnesc. BĂLĂCEANU satul meu e o corabie de diamant ce despica larg valuri de huma galbenă spumă de grâu în
CARTEA CU PRIETENI (IX)- MARIN IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355489_a_356818]
-
atașează maladivul nevoilor de transmitere, arta lui în a sugera starea depresivă, într-o natură îngrozită de ploi și de vânt: De-atâtea nopți aud plouând, / Aud materia plângând...(Lacustră), este aceea a unui inițiat, pentru că el însuși era un proscris al suferinței corporale. O suferință care durea iar sufletul nu-i putea sta indiferent suferințelor sale: Apoi, cu pași de-o nostimă măsură, / Prin întuneric bâjbâiesc prin casă, / Și cad, recad, și nu mai tac din gură (Sonet). Căderile repetate
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > PIGMEI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 292 din 19 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Pigmei O, Doamne, sunt atâți care Te neagă În anii mulți zburătăciți prin vreme. Ei sunt proscrișii unei anateme Și lucruri simple nu pot să-nțeleagă. Sunt victimele unor „teoreme” Și toată judecata lor se leagă În mintea prea puțină și beteagă De ruginite și simpliste scheme. „Eu sunt voința, eu dețin puterea, Sunt pentru tine însuși
PIGMEI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356527_a_357856]
-
lacrimi încărunțite în drumul neștiut de mine iubește-mă în neștirea așternuturilor de lumină devorează-mi timpul până în măduva sufletului care mai atârnă-n saltimbancul ciob de apă ai înflorit cimitirele unde dorm iarna leii plouă cu liniște ascultă rugămintea proscrisului ce-și caută sfîrșitul în palmele tale Referință Bibliografică: rugăciune în ceață / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RUGĂCIUNE ÎN CEAŢĂ de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356611_a_357940]
-
uscat la soare Și Carul mare stă cu oiștea-n sus Se risipesc pe cîmpuri căprioare În umbră unui munte s-au ascuns Driadele superbe cu coapse șlefuite De vîntul dimineții, cînd ele cad răpuse, După atîtea dansuri perverse și proscrise - Dar s-au simțit eterne, suave și iubite DIN GRĂDINA TA O FLOARE AM VRUT Din grădina ta o floare am vrut Să o fur, să mi-o presar peste buze Vantul foșnea romantic prin frunze Ți-am răpit floarea
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
unei pătimi florale) Plutești deasupra curcubeului cu care sunt îmbrăcată (voal de abur pe umeri) Te adulmec și mirosul de sălcioara mă îmbată (extazul câmpiei) Credeam că mă pot umple de tine privindu-te, potoli ascultându-ți gândul (crezul unui proscris) Mi-aș dori să nu fiu muritor (patul din flori-de-paie) Sunt continuarea eului tău (locul unde-un rău iubește pământul) Dacă nu te-aș iubi, ce-ar fi salcâmii fără miere (trandafiri ratați) Dacă nu m-ai iubi, ce-ar
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
stâncă Poetei AP De neclintit rămâne-vei ca-n clipa Sosirii uraganului ce bate Să-ți soarbă lacrima de pe aripa Ce te-a purtat către singurătate Cu ciutele își vor căta refugiu Pe-o stâncă rece, în singurătate, Chiar și proscrișii protejați de giulgiu Din flori de colț pentru eternitate Nu-ți licita prea des temeritatea De te-ai pierdut pe piscurile mute Când îți dorești să simți imensitatea Și îți transformi durerea în virtute... Făclie vie, ori piatră de granit
DOAR STÂNCĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368800_a_370129]
-
porțile grele ale țării, care li s-au închis implacabile, renegându-și fii. Printre zăbrelele lor, ochii goliți de bucurie și iubire își cântă disperarea într-un Ave Maria funebru, îndoliind primăvara și aruncându-i lumina în hăul trădării. Exodul proscrișilor curge asemeni unui fluviu în aval, către orizonturi ostile, refuzați, alungați și uitați. Rădăcinile le-au fost extirpate în totalitate din pământul fertil al Edenului natal și zeii străini ai lumii îi țin în robie pentru o altă veșnicie. Doar
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
accepțiune evolutivă: înalță/ pulberile vieții tale/ înalță/ pulberile vieții tale (Altă psalmodie). Mereu se arată diafana insuficiență, cruzimile mult adorate. Copilul interior, aici abstractizant, revelează traseele călătoriilor spiritului, cu puternice tușe aristocrate. Toate strălucirile stau în preajma epilogului, lângă aștrii durerii proscriși și nespus de ușori (Remember). Mircea Brăilița, animat de un șarmant elan "fin de siècle", creionează peisaje intime aproape "sub pecetea tainei". Versurile sunt intens șlefuite pentru a deveni barcazuri argintii/ tăind întunecata mare// construcții în sfârșit tremurătoare (Construcții în
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
Influența generoasă a Cosmosului asupra omului o datorăm, anul acesta, “vibrației de gradul 8” (suma cifrelor numarului 2015), așa-zisa “vibrație a infinitului”... Eu nu sunt un “fan” al astrologiei, dar nici nu ignor la modul exclusivist respectivul domeniu, așa proscris cum e, adică lăsat în afara știintelor propriu-zise de către unii înțelepți acreditați de științele pe care aceștia le reprezintă. Știm cu toții că Universul e cuprins de către cunoașterea umană într-o infimă măsură, în raport cu dimensiunea lui, și că însuși omul, acest bob
TRĂIEŞTI CUM GÂNDEŞTI (SAU) OMUL, PRIVIT CA... PAHAR de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370364_a_371693]
-
la limita dintre uman și inuman. I se (re)confirmă astfel ideea, că pe acești (con)damnați ai sorții - copiii din orfelinate - nu-i poate aștepta ”dincolo”, în lumea reală, nimic bun și că vor fi veșnic priviți ca niște proscriși. Victime sigure ale proxeneților și traficanților de droguri, ale cruzimii și sălbăticiei umane duse până la paroxism, mulți dintre acești abandonați ai sorții luptă să-și salveze viața. Unii - puțini, ce-i drept - cu eforturi supraomenești, reușesc să se integreze în
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
Poezie > Amprente > PĂPUȘARII LUMII Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului De la zidirea lumii, prin rânduieli nescrise, Se-ascut cuțite dure pe umeri de copii Și în sentințe strâmbe sunt multe vieți proscrise Iar morți de suflet umblă prin lumea celor vii. Se poartă aroganța, această vechitură Ce lasă-n urmă aburi de putred și otravă, În inimi mult prea pline de patimă și ură Dă-n clocot răutatea și se revarsă-n
PĂPUŞARII LUMII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368256_a_369585]
-
îngeri răstigniți în noi, Necruțătoare neiertări, inseparabile visări, Vers necitit dintr-un poem, definitive neuitări. Eu, licuriciul unui vis, parfum de lotus pătimaș, Răscumpărat de-un curcubeu, salvat de vânt și ger vrăjmaș, Nedivizat de stări de fapt, de legi proscrise sau furtuni, Iubind etern, adevărat, sfințit prin hâr și rugăciuni. Tu clipă veșnic peticita cu-ntârzieri fără răspuns, Un joc al sorții răvășite, fără-nțeles, de nepătruns. Strivește lacrima-ntre gene, nu suspina, fii fericit, Îngroapă culpă și dorința, descânta
ANOTIMP CU PLOI DE MACI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353812_a_355141]
-
mesajul și ar fi predicat ideile populare pe care Rabinii în fiecare Sabat le predicau la Sinagogă. Atunci ar fi fost mai ușor de acceptat persoana și lucrarea Sa, și m-ai ales dacă s-ar fi detașat de cei proscriși și i-ar privi cu dispreț, de asemenea și pe păgâni trebuia să-i lase în afara îndurării lui Dumnezeu. Dacă El ar fi îndeplinit măcar aceste criterii ale lor, atunci cu siguranță ei s-ar fi grupat în jurul Lui. Dar
MARELE BINEFĂCĂTOR (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354044_a_355373]
-
atâta chin, Răspunde-mi sincer, Tu, Părinte! Pe care drumuri vreai s- apuc, Spre ce curată înflorire Și-n care locuri să mă duc, Ca să-mi zidesc o mănăstire. Prin ierni și primăveri sau toamne, Eu am trecut ca un proscris, Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, În labirintul meu închis. Am poposit între răscruce Cu palmele împreunate, M-ai răstignit destul pe cruce, M-ai și trădat, mi-ai fost și frate. Stau trist și pasul mi-l măsor, Între acum și
RUGĂCIUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353168_a_354497]
-
se îndreaptă apropiindu-se de fântână.). VEZINAS (La vederea urniciorului spart.). Care dintre fiicele lui Zalmoxis a săvârșit Acest sacrilegiu? Ooo...totul e sfârșit! Îngrozitor semn! Spuneți-mi care ființă A încălcat legea străbună? Un blestem ne amenință! DECEBAL Degrabă proscrisul pentru această faptă Să-l pedepsească Zeul, el nu așteaptă! ZADA Zada e făptașa! DECEBAL Nu cred. Zada! Zada! Nu-i așa! Ai crescut alături de Dochia. De când Negomir, fratele meu și-al tău tată A murit în luptă cu Parții
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VĂD CUM SE AȘTERNE PRAFUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Trece timpul, manuscrisul Mi-a rămas de tot în urmă Cu scadența care curmă Indulgențele proscrisul Mă întreabă vreun coleg Ce mai lucru, de ce tac, Cine mi-a mai pus capac De nu pot să mă dezleg? Nici nu știu ce să răspund Câte am eu pe agendă, Mi-am dat visul în arendă Și privesc în gol
VĂD CUM SE AŞTERNE PRAFUL de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359462_a_360791]
-
temeri, încă nedurute! Dincolo’’ e bine! Greul, e aici! Ce-ar putea să fie, altceva mai rău!? Vălul deznădejdii, dacă îl ridici, Afli poate-acolo, puntea peste tău... Eu pornesc acuma! Undeva...departe! Las în urmă-mi truda unei vieți proscrise... Și v-aștept pe toți,’’dincolo de toate’’ Să ciocnim o cupă cu nectar de vise!... Referință Bibliografică: Dincolo de toate - păreri personale-versuri / Lucia Secoșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 386, Anul II, 21 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
PĂRERI PERSONALE-VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360680_a_362009]
-
Si cat pentru dreptate și dragoste-ai jertfit? Câte-nrobite vise le-ai dezlegat prin lacrimi Și câte lupte-nfrânte din temeri te-au ucis, Cât ai vâslit prin mari de-nvolburate pătimi, Cât te-ai ascuns de tine că un fugar proscris? Câți munți de-ngrijorare-ai trecut fără cârtire, Când pentr-o clipă viața părea că te-a învins, Câți fluturi ai salvat din gheare de-amăgire, Și-n beznă câtor inimi credință ai aprins? Câți maci ai semănat prin miriști
TE-NTREABĂ! de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360077_a_361406]
-
ămândul Adierile de vânt tulbură cerul Înfrățit cu tăcerea de smoală Deseori într-o clipă fatală Pervers, restriștea devorează misterul Adieri de vânt mângâie ochii închiși Cu razele din negrele găuri Țipă din neștiutele hăuri Dureri și speranțe ale celor proscriși Adieri de vânt mângâie gândul năuc Ce-și urmează temerar destinul Blestemat să înghită veninul Recoltat insistent pentru puiul de cuc PRIBEAG Pribeag al timpului răpus Periplul tău către apus Prin fum și lavă de vulcan E doar cenușă și
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
colindau. Așa îi încolți în minte lui Gheorghe Dinvale să-și afle prin ei scăparea de glonțul plutonului de execuție. Deși căldărarii știau că-și pun și ei viața în primejdie, dacă se va afla că au tăinuit un dezertor, proscrisul de la apa Moldovei găsi bunăvoință la bulibașă. Dar asta numai cu înțelegere sub jurământ de moarte că românul va plăti tăinuirea cu prețul lepădării de neamul moșilor și strămoșilor săi. Corturarii aceștia vor fi zăbovit o vreme prin părțile Buceacului
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]