188 matches
-
a fost eficace. Pentru întuneric, fiecare om este dotat cu aparat de vedere nocturnă, dar ca să funcționeze are nevoie de energie și ― în plus trebuie îndreptat spre o anumită direcție. Gemând de furie, adăugă: ― Simți că înnebunești văzându-i pe prostănacii ăștia comportându-se ca orice soldat prostănac de oriunde. Mai bombăni furios o vreme, apoi se potoli. În spatele lui Gosseyn se făcu tăcere. Apoi Thorson reluă pe un ton mai calm: ― Nu înțeleg de ce mă mai enervez ― zise el. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
existat dascăl să ne predea în cursul superior și care să fi fost scutit de vreo poznă. Multe și felurite au fost glumele și micile noastre năzbâtii, dar cele mai multe le făceam sub aspectul naivității, și mulți profesori ne credeau chiar prostănaci de-a binelea, pe când realitatea nu era tocmai așa! Odată, în clasa a VI-a. la ora de Chimie, la Plopeanu, se explica lecția despre acidul formic. Printre altele, profesorul ne-a spus: ― Domnilor, să știți și dumneavoastră că furnica
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că, în rândul maselor, era cunoscut sub porecla de Bobocică Ochi-Albi, sintagmă care dezvăluia statutul lui ocult de Ochi-Albaștri. Nu e nici un fel de Ochi-Albaștri, considerau alții, mai deschis sau mai pe șoptite, la un pahar de rachiu. E un prostănac, care în copilărie era așa de rău și de stricător, își hărtănea atât de iute polcuța și bocancii, căpătați din pomenile celor gospodari, încât maică-sa îl deznoda în bătaie, în fiecare zi, plângându-se că nu știe cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
exagerat că-și dorea ca acest descendent al lui Napoleon, dacă nu era chiar un Charles Boyer, să fie cel puțin elegant, arătos, să-l aibă pe vino-ncoa’. Gaston valora însă zero, zero, zero pe toate planurile. Părea un prostănac și nu i se putea discerne nici urmă de inteligență pe chip. Îi era și rușine că se gândise la Boyer. Dacă ar fi să-l compare cu un actor de cinema... primul care-i veni în minte a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am impresia că ții la Gaston, nu? Takamori dădu din cap. — Dar tu? Nu-ți place și ție de el? — Eu... Ridică din umeri și zâmbi disprețuitor. Nu fi caraghios. Străinul ăsta e cam prostănac. Nu pot să-l sufăr. — Prostănac? Tu nu ești în stare să apreciezi un om adevărat când întâlnești așa ceva, răspunse Takamori în șoaptă, vădit dezamăgit de atitudinea surorii sale. Și-a întors privirile spre stradă și și-a dat seama că se apropia vara. Soarele strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să facă? Să-l omoare? Îi aruncă o privire lui Gaston, care stătea rezemat de perete. Își cuprinsese cu mâinile picioarele lungi și erau adunate la piept acum. Adormise. Oboseala își spusese cuvântul după o zi de alergătură. Ce față de prostănac! Gura îi era întredeschisă și picături de salivă se prelingeau pe bărbie. Sforăia ușor. „Dacă s-ar întâmpla una ca asta, chiar am să-l omor?“ Nu voia, dar dacă împrejurările zilei următoare i-o cereau totuși, se gândea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ea de câte ori ți se face de o futută. Pușca-i muierea ta, atingi lin trăgaciul, ca pe lindic, ții respirația, pac! și cade pe spate. Uită-te, boule, prin cătare, când ochești și trage, trage, bă, a căzut de bătrână prostănacule... Acum, gata, la masă, în careu adunarea, masca pe muian! Poftă bună! Respiră și înghite, oștean! Pâine neagră, uscată, secară necernută, nedospită, mestecată ca o gumă cu aromă de cartofi înăcriți, deasupra câteva așchii de margarină râncedă, înghețată, ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de dungați! Bă, handicapatule, ți-ai nenorocit copii! Fuge satul de tine ca de duh rău, spurcăciunea naibii, violator ordinar! Dacă aș avea un revolver, ți-aș zbura creierii pe pereți! Domnule portar, nu este adevărat, noi... Tacă-ți fleanca, prostănacule! Stai mult pe lângă pizdar și o să ajungi la fel! Nu ești primul căruia i-a întunecat mințile. Petru nu a vrut să se întâmple așa, intenția era să-l imobilizeze cu o funie de calorifer, să-i pună căluș în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poștal. brigadierul se așeză în fața Colectorului Districtual și a domnului Gupta. Așteptase cu nerăbdare să le prezinte planul său inteligent. Dar de îndată ce deschise gura, că mulțimea începu să zbiere foarte tare la fereastră. Cum era să vorbească el cu toți prostănacii ăia din sat adunați buluc în jurul lui? — Ce fel de armată avem în țara asta? strigară vocile furioase. E plină de idioți. Să tragă cu pușca din oră-n oră! N-o să îngăduim așa ceva. Fără arme-n locuri sfinte, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
plutește și nevinovată dacă se scufundă. Acum piei din ochii mei înainte să fiu tentat să văd dacă influența mea pe lângă Heydrich merge atât de departe încât să-ți pot zbura curu’ afară din Kripo. Deubel rânji batjocoritor: — Ești un prostănac, zise el. Și, după ce se uită la Korsch până când respirația lui mirosind a băutură îl obligă pe acesta să se întoarcă, Deubel ieși clătinându-se afară. Korsch scutură din cap: — Nu mi-a plăcut niciodată nemernicul ăsta, zise el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vorbiseră pe urmă amîndouă, Thomas fusese admirabil; și bărbat bărbat, și curtenitor, un ins manierat, ce mai după-amiază! Merita să Încerce și Maricrisa peste noapte; ori, dacă nu, ceva În trei, nu avea cum să iasă rău; și c-un prostănac, un contabil, În urmă cu vreo două luni, fuseseră mulțumite, chiar dacă s ar fi putut și mai bine, tipul mai mult se masturbase. Aproape că Îl violaseră, pe rînd, pentru asta Îl căutaseră, să fie pătrunse, simțeau uneori nevoia: ele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o clipă ar vrea să se transforme Într-un fluture, pe care cineva să-l strivească. Kawabata a terminat de băut ceaiul și acum s-a lungit , convins că efectul lui binefăcător nu va Întârzia. Câinele lui Ben latră , tulburând prostănacul, liniștea nopții. Aici, la marginea orașului, peste calea ferată, nu departe de Îmbuibarea zgomotoasă, și luxul de mucava, s-a copt firesc, fără intervenția vreunei instituții oficiale, o așezare cu maghernițe improvizate În care locuiesc ca Într-o leprozerie, hăituiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
șiroind de apă. —Poate o să mă mărit, adăugă ea și-i zâmbi. El simți că-l cuprinde disperarea și că i se face rău. Se putea foarte bine ca ea să se fi despărțit de un tânăr din Paris, vreun prostănac de nivelul ei social care-i împărtășea experiența de gamin trăit pe străzile din Menilmontant. —Cu cine? De unde să știu? răspunse ea pe un ton glumeț. Nu-i așa că pe-aici nu prea am ce alege? Cu Roche, eroul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
descânte în fel și chip. Ce mai deal-vale? Știe și toaca-n cer! Da’ degeaba. I-am spus eu o dată: „Măi băiete! Înham-o și tu mai des, n-o lăsa neîntrebată, căăă”... Da’ numai să auzi ce îmi răspunde, prostănacul: <O înham eu, da’ ce să-i fac dacă ea se deshamă repede?> Apoi da. Atunci vine al lui Cocostârc și pune hamul pe ea de o trec toate sudorile! Pe urmă doarme puicuța neîntoarsă. Parcă numai o dată s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fel, Nobuo nu putea să nu surâdă cu satisfacție. Este cert, însă, că Nobuo nu se gândise cum avea să se întoarcă împotriva lui acest plan. În ceea ce privește fluxurile și refluxurile valurilor violente ale epocii, Nobuo nu poate fi decât un prostănac de neiertat. Nimeni nu l-ar fi învinuit, dacă rămânea pe margine. El, însă, venise drept în centru, fusese făcut de alții o unealtă a războiului și provocase moartea multor oameni sub stindardele lui. Când s-au aflat faptele, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu trebuie, așa că la 6 decembrie 2009, Traian Băsescu câștigă din nou alegerile prezidențiale, surprinzând nu atât publicul alegător, cât pe Mircea Geoană, care nici în ziua de azi, nu-i vine a crede că a țopăit degeaba, ca un prostănac veritabil, în seara de 6 decembrie a acelui an. Acum, obosind și eu ca tot omul, să răsfoiesc atâta hârțogăraie de documentare, pentru a rememora fulminanta viață a președintelui nostru, căruia majoritatea îi doresc un mare viitor, folosind o sintagmă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
altceva, totuși, Îndrăzni poștașul. Acolo nimeni nu moare de bună voie, În afară de... Doamne apără și păzește, pe când la revoluție... Nu știm noi de ce trăim, darmite de ce murim, zise Dionisie oftând. Era mulțumit de ascuțișul cugetării sale pe care poștașul ăsta prostănac nu o putea pătrunde. Din păcate. Da, asta cam așa e... Dionisie tresări neplăcut surprins de Încuviințarea neașteptată a lui Gheretă. O fi având și el momentele lui de inspirație. Numai că Întrebarea rămâne, continuă imperturbabil Gheretă. Care? A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și așa mai departe. Deși răspunsurile erau cam rigide și fragmentare (cel care alcătuia textele era constrâns să folosească - cel puțin la primele lecții - cuvinte care să nu depășească trei litere), imaginația mea reușea cumva să obțină datele necesare. Acești prostănaci cu fețe palide și membre mari, mândri că posedă anumite unelte („Ben are un topor“), evoluează acum ca niște siluete Încovoiate care se deplasează lent pe fundalul cel mai Îndepărtat al memoriei; și aidoma alfabetului bezmetic de pe panoul unui oculist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
după patru metri, instinctul îl preveni probabil de pericol, căci se opri nehotărât și mugi nemulțumit, deși mugetul său putea fi considerat un protest în fața acelei nesfârșite întinderi de sare unde nu se zărea nici măcar un amărât de tufiș. — Hai, prostănacule! mormăi. Nu te opri! îi răspunse un nou muget, dar o smucitură bruscă și două înjurături îl făcură să se hotărască. înaintă zece metri și părea mai liniștit pe măsură ce crusta de sare era mai dură, până deveni un sol tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și parșivă numai prăpăstii, de ce te-ai îmbârligat, năpârcă afurisită, cu toți zăbreliștii, cu toată ciuma străzii, de ce nu-ți faci limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui te-o lepădat pe lume ca să stăm noi drepți, ca prostănacii, în fața majurului nostru, pentru că nu putem să te liniștim sau să te facem să ciripești melodios despre ce puneți voi, vipere drăcoase, la cale?... Nici nu lua primul cetățean bine pauză, că se și repezea celălalt... Pune-ți limba la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă întâmpina, în poziție de drepți, salutând cu "Onor la popor!" Ninetistele însă au devenit o adevărată făbricuță de bani pentru mie... Vai, tu, dar Lili o face fără perdea. Se dă-n bărci cu sportivul, în văzul cartierului. Numai prostănacul de bărbat-su nu-i pe fază. Vorba aia: nu știe bărbatul ce știe tot satul... Și ce-ai vrea să facă, sireaca, dacă tolomacul ei nu le are cu datul în bărci... Nineta se strâmba de mama focului către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe care o mai frunzărisem de câteva zeci de ori, nicio reacție... E dată dracului Lili asta. Mie nu mi-a trecut prin cap, în tinerețe, o invenție ca asta: pui mușcata pe balcon, la mare vedere, și semnalul că prostănacul nu-i acasă e dat... Și-ai văzut cum aleargă sportivul? E ca sabaca lui Pavlov. Cum vede mușcata pe balcon, cum aleargă spre Lili, de zici că-i campion olimpic la iuțeală de picior... Stop. Apar noutăți: datul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de duzină - care aveau să devină după căsătoria lui mai degrabă prietenii soției sale decît ai lui. Tom Curtis, Crooks, Perry, Vane... Firește, după ce fusese arestat, nici unul dintre ei n-a mai vrut să-l cunoască. Numai bietul Henry Wilcox, prostănacul, i-a rămas prieten, repetînd oribila formulă, prea des folosită În legătură cu el: „Știu că ești nevinovat, tu n-ai fi În stare să omori nici o muscă“. Își aducea aminte ce mutră făcuse Wilcox, Într-o zi cînd Îi răspunsese „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu-ți place pe-acolo? — Ei, zic, e un loc de care e bine să te ferești, e un loc pe unde e mai bine să nu te duci. — De ce? zice. Cum adică? Doamne! Cum să te-nțelegi cu un prostănac ca ăsta? Mi-am dat seama că n-are rost să-ncerc să-i mai explic, tot n-o să priceapă ce-i spun, așa că i-am zis doar atît: — Ei, nu-i nimic. Poți să te rătăcești, asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
asta l-a cam supărat, că i-am zis că-i bătrîn: o dată a sărit În sus și zice: „Nu mă dau pe douăzeci de tineri, lumea s-a stricat, și dacă-ți Închipui că nu mă pot măsura cu prostănacii ăștia prăpădiți, pe care-i vezi pierzîndu-și vremea prin baruri cu țigara lipită-n colțul gurii, niște căzături nenorocite, atunci Dumnezeu mi-e martor, femeie, Înseamnă că nu pricepi nimic și ești ca o pasăre care-și pîngărește singură cuibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]