289 matches
-
în dimineața zilei a opta. Plini de noroi, apoi udați de furtună, soldații parcurseseră douăzeci de leghe într-o singură zi. — Primul lucru pe care vreau să-l fac e o baie, le spuse Hideyoshi slujitorilor săi. Guvernatorul castelului se prosternă în fața lui Hideyoshi. După ce-l felicită la întoarcere, îl informă că sosiseră doi mesageri, dintre care unul de la Nagahama, cu știri urgente. Mă ocup de el după ce fac o baie. Vreau cât mai multă apă caldă. Ploaia mi-a pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Gyobu! spuse Yojiro, recunoscându-și tovarășul. Ține-te bine! Te sprijin eu. — Tu ești, Yojiro? Unde-i Seniorul Mitsuhide? — În jurul dealului. — Mai e aici? Locul a devenit periculos pentru el. Trebuie să plece imediat. Gyobu urcă până la Mitsuhide și se prosternă în fața lui, aproape căzând cu fața la pământ. — Toată armata a fost nimicită. Muribunzii cădeau peste morți; atât de mulți au murit cu glorie în luptă, încât nici nu le mai țin minte numele. Ridicând privirea, văzu fața albă a lui Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aliate intrau deja în curtea castelului. Când fu înălțat stindardul comandantului, cu tigvele aurite, oamenii din cetate nu-și mai încăpură în piele de bucurie. Umplură străzile pe unde trecea Hideyoshi, în drum spre castel. Femei, copii și bătrâni se prosternau în țărână ca să-l salute. Unii plângeau, alții nu puteau nici măcar să-și ridice fețele. Câțiva ovaționau și dădeau din mâini, în vreme ce alții, pierzându-se cu firea, dansau de fericire. Intenționat, Hideyoshi trecu călare, pentru a putea răspunde la entuziasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ea de unde se afla, ca și cum n-ar fi avut destul timp ca să se apropie. — Mamă! strigă Nene. — Nene! Bătrâna și nora ei se îmbrățișară înlăcrimate, abia dându-și seama că vocile lor fericite se uniseră într-una singură. Bătrâna se prosternă în fața statuii lui Kannon. Nene îngenunche alături, aplecându-se, din tot sufletul. — Băiatul nu te-a văzut de multă vreme. Arăți puțin cam obosită. Du-te și perie-ți părul. — Da, Mamă. Nene se retrase grăbită în camera ei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe care și-l răsese la Amagasaki, încă îi mai era înfășurat în glugă. Nene veni din spatele soțului îi și-i vorbi încet: — Mama ta ți-a ieșit în întâmpinare. Hideyoshi se duse repede spre mama lui și i se prosternă la picioare. — Ți-am făcut atâtea necazuri, Mamă. Te rog, iartă-mă, fură singurele lui cuvinte. Bătrâna se retrase câțiva pași, în genunchi, apoi își repetă salutul, prosternându-se, la rându-i, în fața fiului ei. Eticheta acelei ocazii cerea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în întâmpinare. Hideyoshi se duse repede spre mama lui și i se prosternă la picioare. — Ți-am făcut atâtea necazuri, Mamă. Te rog, iartă-mă, fură singurele lui cuvinte. Bătrâna se retrase câțiva pași, în genunchi, apoi își repetă salutul, prosternându-se, la rându-i, în fața fiului ei. Eticheta acelei ocazii cerea ca salutul să fie adresat către seniorul clanului, la întoarcerea sa triumfală; era tradiția clasei războinice, nu o simplă întâlnire între părinte și copil. Dar, de îndată ce Hideyoshi își văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lighenașul și se îndepărtară. Samuraii se retraseră și ei. Frații Sakuma rămaseră față în față, pe culmea muntelui. Nu mai era cu ei decât un singur om - Mizuno Shinroku, care venise cu Yasumasa. În conformitate cu poziția lui, Shinroku rămase la distanță, prosternat în fața celor doi superiori ai săi. În acel moment, Genba îl observă: — S-a întors Shinroku, așa-i? — Da, și spune că totul a mers perfect. Misiunea lui e încununată de succes. — Sunt sigur că n-a fost ușor. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și tu cu noi. Aproape nebun de fericire, Ujiie se întoarse spre cartierul general de stat major și strigă cu glas puternic: — Senior Mosuke! Senior Mosuke! Am primit permisiunea să mergem! Veniți să vă arătați recunoștința! Cei doi oameni se prosternară la pământ, dar nu mai rămăsese decât vâjâitul cravașei în vânt. Calul lui Hideyoshi se pierdea deja în depărtare, la galop. Până și aghiotanții săi erau luați pe nepregătite și fură nevoiți să se repeadă să-l ajungă din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din cap, cotinuând să ragă, dar oamenii din jurul lui se grăbiră să-l urce cu forța în șa. Situația era disperată. Dintr-o dată, căpitanul pajilor, Menju Shosuke, un om care nu se distinsese niciodată în luptă, alergă înainte și se prosternă în fața calului lui Katsuie. — Vă rog, stăpâne! Permiteți-mi să iau eu stindardul dumneavoastră de comandant. A-i cere stăpânului permisiunea de a purta stindardul de comandant însemna că se oferea să-i țină locul. Shosuke nu mai spuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cred că visez, murmură ea. — De mult nu ne-am văzut, doamna mea. Mă bucur să văd că ești bine ca întotdeauna. Când Hideyoshi dădu să facă un pas înainte, femeia se reculese și, dezlegându-și repede șnurul mânecilor, se prosternă pe podeaua de lemn. Fără ceremonie, Hideyoshi se așeză. — Primul lucru pe care vreau să ți-l spun, doamna mea, e că fiica ta și doamnele din Himeji au devenit bune prietene. Te rog să nu-ți faci nici o grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
superiori încă nu s-au întors de la templul principal? După un timp, reveni numai unul dintre ei. — Ești singur saurobei? îl întrebă Nobuo, bănuitor. Expresia de pe chipul omului nu era cea obișnuită și până și pe Nobuo îl cuprinse teama. Prosternându-se cu ambele mâini pe podea, bătrânul nici măcar nu putu ridica privirea. Nobuo îl auzi suspinând. — Ce este saurobei? S-a întâmplat ceva în timp ce stăteați de vorbă cu Hideyoshi? — A fost o întâlnire cumplită. — Ce?! V-a chemat ca să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Era Sanzo, căpitanul Bâtlanilor Albaștri. Primind instrucțiunile de la aghiotant, Sanzo intră pe poarta din spate a castelului, în grădina interioară. Shonyu, care stătea în picioare la umbra unui copac, îl chemă făcându-i semn cu bărbia. Apoi, când Sanzo se prosternă la picioarele stăpânului său, Shonyu îi dădu personal ordinele. Numele de Corpul Bâtlanilor Albaștri provenea de la culoarea uniformelor lor de bumbac. De fiecare dată când apărea o problemă, porneau în goană spre câte o destinație necunoscută, ca un stol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conform planului, am să te înaintez la rangul de samurai. — Vă mulțumesc, stăpâne. Sanzo era un om curajos și neînfricat, dar vederea uriașei sume de bani îl neliniștea mai mult decât l-ar fi tulburat o băltoacă de sânge. Se prosternă din nou, apăsându-și, exagerat de tare, capul pe pământ. Când îl ridică, văzu un bătrân, care arăta ca un samurai de țară, și doi tineri voinici, încărcând baloții cu bani pe șaua unui cal. Shonyu și Yukisuke beau împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
forța prea mult. Numai dacă îi îngădui trupului să-și revină, vei putea să ștergi, cândva, rușinea pătimită. La auzul cuvântului „rușine“, Nagayoshi începu să plângă. Scoțând din haină o scrisoare și întinzându-i-o cu respect lui Hideyoshi, se prosternă din nou. — Aș fi onorat dacă ați citi aceasta, stăpâne. Hideyoshi încuviință din cap, poate fiindu-i milă de nefericirea tânărului. După ce termină inspecția din acea zi pe câmpul de luptă, Hideyoshi reveni la Gakuden, în asfințit. Tabăra sa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din rații, auziră, deodată, strigăte învălmășite la poala colinei. Tocmai se întrebau despre ce era vorba, când un mesager de la Nagayoshi veni în fugă, spre ei: — Am fost atacați prin surprindere! Ne-au luat pe la spate! strigă omul, în timp ce se prosterna în fața taburetului de campanie al lui Shonyu. — Cum adică, v-au luat pe la spate? întrebă Shonyu. — O trupă inamică a urmărit ariergarda Seniorului Hidetsugu. — Ariergarda? — Au executat un atac neașteptat din ambele flancuri. Shonyu se ridică brusc în picioare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și complet întâmplătoare. Nobuo rămase uluit, în timp ce vasalii din jurul lui, care arătau atât de impunători cu lăncile și armurile lor, se uitau cu gura căscată de uimire. Dar acesta nu fu singurul lor șoc. Hideyoshi îngenunche la picioarele lui Nobuo, prosternându-se la pământ, astfel că aproape atingea cu fața sandalele de paie ale celuilalt. Apoi, luându-l pe năucitul Nobuo de mână, spuse: — Stăpâne, n-a fost o zi în anul acesta în care să nu mă fi gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâlnirii. Curând, apăru Ieyasu, împreună cu un paj. Era îmbrăcat în kimono, fără armură, și părea a fi bine dispus. Se așeză pe o pernă, spunând: — Am auzit că Seniorul Nobuo a încheiat pacea cu Hideyoshi. Cei doi soli răspunseră afirmativ, prosternându-se, incapabili măcar să-și ridice capetele. Nobuteru spuse: — Tratativele de pace cu Seniorul Hideyoshi a fost pe cât de neașteptată, pe-atât de copleșitoare pentru clanul nostru, și nu putem decât să apreciem cu respect gândurile pe care pesemne le aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de altădată. — Spaima de primăvara asta. De lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta vreme. Ațipită atâta vreme, anihilată atâta vreme. Iarna lungă a așteptării. Și acum... bucuria păgână, ilicită! Sfidarea care n-are curaj să sfideze. Ceva viclean și simplu, prosternat în fața elementarului, fără curajul de a redeveni simplu, elementar. Mi-e frică! Pofta asta sfruntată, dezordinea în împărăția ordinii... Străveziu, kir Ianuli, galben, negru, chipul îngust sub coama părului încărunțit. Nu, nu îl vede și e bine așa, nici el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
capul și nu rostește nici un cuvânt. Astfel Încât, atunci când, după un lung răstimp de tăcere, Nasr Îi aruncă În sfârșit, cu o asprime Înmuiată de oboseală: „Mergi și spune-le tuturor ulema din această cetate să vină În zori să se prosterneze la picioarele mele; capul care nu se va pleca va fi retezat; și nimeni să nu Încerce să fugă, pentru că nici un ținut nu e la adăpost de mânia mea“, toată lumea Înțelege că furtuna a trecut, că se Întrezărește o soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cerea mâna fiicei sale Sayyeda, califul se albise, pur și simplu, la față. Nu se retrăsese bine emisarul sultanului, și Cârmuitorul Dreptcredincioșilor a izbucnit: — Turcul ăsta, de-abia ieșit din iurtă! Turcul ăsta, ai cărui părinți, până mai ieri, se prosternau În fața cine știe cărui idol și zugrăveau pe steagurile lor râturi de porc! Cum Îndrăznește oare s-o ceară În căsătorie pe fata Cârmuitorului Dreptcredincioșilor, coborâtă din stirpea cea mai nobilă? Dacă tremura astfel din toate augustele sale mădulare era pentru că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vizitator Însemnat, tânărul sultan Îl consultă din priviri pe vizirul său, care-i indică, printr-un semn imperceptibil, dacă trebuie să se arate primitor sau rezervat, senin sau neîncrezător, atent sau absent. Delegația din Samarkand, În Întregul ei, s-a prosternat la picioarele lui Malik Șah, care ia act de aceasta printr-o clătinare din cap condescendentă, apoi câteva notabilități se desprind din delegație ca să se Îndrepte către Nizam. Vizirul e impasibil, ajutoarele sale se agită În jur, dar el Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la nimic. Voia, spunea el, să-l convingă să se Întoarcă pe calea cea dreaptă. Întâlnirea se prelungea. Din când În când, unul dintre apropiați crăpa ușa, cei doi bărbați continuau să vorbească. La primele ore ale dimineții, fură văzuți prosternându-se unul lângă altul pentru rugăciune, murmurând aceleași cuvinte. Sfetnicii s-au năpustit să-i privească. După ce bea o Înghițitură de sirop de migdale, Abu Taher recită o mulțumire, Înainte de a continua: — Trebuia să te Înclini În fața evidenței, stăpânul Samarkandului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și admirația oamenilor de suflet. Locuitorii Tabrizului erau pe punctul de a câștiga, dar nu se dorește să fie lăsați să câștige, există prea multă teamă de exemplul lor, se vrea umilirea lor, această populație mândră va trebui să se prosterneze În fața soldaților țarului ca să-și capete pâinea. Tu, care te-ai născut liber Într-o țară liberă, tu ar trebui să Înțelegi. Am lăsat să se scurgă câteva secunde grele Înainte de a trage concluziile: — Și ce vrei să-i răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de mult mort. Presupun că așteptați scuze din partea mea? — Pentru ce? Pentru c-am fost îngrozitor de mojic cu dumneavoastră în California. — Nu are nici o importanță. — Ba are. Și îmi cer scuze. Îmi cer scuze și pentru grosolăniile de azi. Mă prosternez în fața dumneavoastră. Și Caliban trebuie salvat. — Cum? — Și Caliban trebuie salvat. Așa ați spus într-o prelegere. Ați uitat? — Da. — Eu n-am uitat. Știam atunci că vă refereați la mine. Dumnezeule, cât de real mă simt acum, când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Singuratica planetă care se învârtește în noapte. Doamne, odihnește toate sufletele. Sunt încordat, trebuie să mă relaxez, să iert. Să nu mă gândesc la Rozanov, la George, la Muntele Athos. Ah, dorința! Doamne, dacă măcar aș putea cunoaște pacea. Mă prosternez, Doamne, și-ți cer iertare, și călăuzire, și dă-mi puțină credință: Domnul și stăpânul meu. Și mâine-i duminică, fiar-ar al dracului să fie!“. Se auzi soneria de la ușa de intrare. Preotul oftă. Se ridică și închise magnetofonul, amuțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]