3,076 matches
-
Kant și Hegel, eram fascinat în special de marii filozofi atei: Feuerbach, Marx, Nietzsche, Freud. Voiam să cunosc în profund viața lor, iritațiile și motivațiile personale. De ce au ajuns să-l nege pe Dumnezeu? Mă interesau îndeosebi: Ludwig Feuerbach, student protestant de teologie, al cărui prim gând, după spusele lui, era Dumnezeu, al doilea rațiunea, iar al treilea omul; Karl Marx, născut evreu și crescut cu o educație creștină, devine un hegelian de stânga și obține doctoratul în filozofie; Friederich Nietzsche
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai mult de raționalitate decât de sensibilitate. Nu am vrut niciodată doar să cred, ci și să înțeleg credința mea. Ca teolog m-am considerat totdeauna și filozof, am studiat și practicat filozofia. Aversiunea față de filozofie, observabilă constant la teologii protestanți precum Martin Luter, nu îmi aparținea. De cealaltă parte, niciodată nu mi-a fost clar de ce filozofii secolului XX și ail începutului de mileniu au încetat să-și mai pună întrebări privitoare la metafizică, lăsând teologilor gestionarea acestei importante moșteniri
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
creștini nu reușesc deloc să înțeleagă semnificația mesajului salvific al crucifixului pentru necreștini și care este importanța provocării sale: nu doar pentru budiști, ci și pentru musulmani. Din acest motiv, în 2009 un cardinal german și unul din capii Bisericii protestante nu ar fi refuzat premiul inter-religiozității, desemnat lor și lui Navid Kermani, scriitor musulman și studios al Islamului de la originile iraniene, născut în Germania și foarte apreciat, deoarece acesta din urma criticase reprezentarea Crucifixului ca pe o "blasfemie și idolatrie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
confirmare prin locul de muncă, când nu mai pot să strălucesc în fața lumii prin performanțele mele. Bătrân ori bolnav, sunt acceptat, chiar iubit, în ciuda faptului că nu mai sunt "productiv". În calitate de teolog și creștin doresc să mă alătur marelui teolog protestant Karl Barth, care așa cum îmi spusese odată când se va afla în fața judecătorului divin, va constata că nu i se va cere "colecția completă a operelor" sale, dimpotrivă, nu vor fi necesare nici chiar "bunele intenții" pentru a se mântui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fără de care normele scrise pot fi eludate, ignorate și subminate. Ethos înseamnă angajamentul pe care omul și-l asumă de bunăvoie: să respecte valorile obligatorii, criteriile raționale și comportamentele personale de fond. În 2005, la Hannover, cu ocazia Zilei Bisericilor protestante, am avut un dialog constructiv despre sport și despre etica mondială cu responsabilii Ligii de Fotbal din Germania (președintele, antrenorul, un jucător de la echipa națională și un arbitru). Toți erau de acord cu faptul că regulile cele mai bune nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Biserici creștine, funcțiile și serviciile religioase. Infailibilitatea papei și idolatria pseudocreștină a persoanei pontifului vor face loc unei funcții petrine, aflată în slujirea întregii creștinătăți și în cadrul structurilor sinodale și conciliare; fundamentalismul biblicist, tendințele separatiste și provincialismul regional de natură protestantă vor fi respinse în favoarea unei Bisericii responsabile față de lume și a unei "libertăți a creștinului" iluminate, care nu manifestă nici orgoliu moralizator, nici intoleranță dogmatică; de asemenea, tradiționalismul ortodox oriental și liturghia sa vor fi depășite. Va fi transformat într-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acestora respingeau cremațiunea, acest grup a susținut-o, împotriva curentului general. Pot fi enumerați aici de pildă, francezul Michel Riquet, căruia i se atribuie o contribuție semnificativă la schimbarea atitudinii Bisericii Romano-Catolice asupra cremațiunii 4 sau diverși reprezentanți ai Bisericii protestante, ce s-au manifestat încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea în favoarea arderii cadavrelor. Din acest punct de vedere, pot fi invocate cazul Bisericii Anglicane 5 și unele exemple din istoria cremațiunii din Statele Unite ale Americii (ca ecou, într-o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a adus atâtea servicii, devenind astfel mai mult puțin o biserică vie, prin participarea ei la tot ce este simțire și nevoie omenească"137. Într-o dinamică de asemenea manieră, Șerboianu compara diversele biserici creștine, ajungând la concluzia că biserica protestantă era cea mai ancorată în mișcarea socială a vremii, urmată de cea catolică și cea ortodoxă. Abia a patra parte a studiului său se focaliza in corpore pe tematica cremațiunii. După ce explica resorturile care l-au condus înspre adoptarea greșită
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și de sub dominația iluziilor egalitariste, încercînd să-și construiască singure și direct accesul la prosperitate, printr-o organizare economico-socială și politico-administrativă cît mai apropiată de individ și de nevoile sale. Noua filosofie s-a impus mai cu seamă în spațiul protestant, datorită mentalității specifice. Avuția personală a început să fie considerată, în primul rînd, rezultatul acțiunii personale, al întreprinderii eficiente, al inovației și alegerii optime a fiecăruia și mai puțin rodul redistribuirilor forțate, operate grație voinței și autorității Statului. Sistemului piețelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mențin diferențe importante între modelul european continental, provenit din așa-numita "cultură revoluționară" și dominat de doctrina competențelor generale și modelul anglo-saxon, bazat pe o "cultură evoluționară" și dominat de doctrina utilitaristă". De asemenea, spiritul confesional își menține amprenta, țările protestante fiind mai descentralizate în raport cu cele catolice sau ortodoxe, mai ierarhizate și ca organizare administrativă. Doctrina competențelor generale recunoaște autorităților locale o capacitate generală de natură juridică asupra unei anumite unități administrativ-teritoriale și consacră principiul subsidiarității, care preve-de faptul că responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
multe întreprinderi private produc bunuri și servicii publice, astfel încît putem vorbi de o interferență realizată printr-o deplasare în dublu sens. Organizate ca regii autonome, sau societăți comerciale, mai centralizate în țările latine, catolice, mai descentralizate în țările nordice, protestante, întreprinderile publice au cunoscut un avînt deosebit după al Doilea Război Mondial, pe fondul dominației doctrinei keynesiane și au avut ca scop declarat protejarea ramurilor strategice, ocuparea cvasideplină a mîinii de lucru, stabilitatea macroeconomică, eficiența economică și echitatea socială, prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
acestor tendințe, fără riscul de a păgubi. O țară nu poate fi bogată fără a avea comunități bogate. Sărăcind comunitățile pentru a acoperi găurile unei proaste guvernări, nimeni nu câștigă nimic. Este atât de simplu! Cele mai descentralizate sunt țările protestante, unde totul e mai aproape de individ. La noi, simțul ierarhiei cultivat de Biserică a fost exacerbat de comunism, ducând la un naționalism de joasă condiție, inhibând inițiativele și declinând responsabilitățile. "Un popor cu substanța tarată" (H.R. Patapievici). Așteptăm încă să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de guvernare (trei sau patru) cu o destul de largă gamă de asocieri între municipalitățile mici"30. O trăsătură caracteristică a guvernărilor locale din Europa de Est este structura lor fragmentată, cu multe unități mici, mai apropiată de Europa sudică, decât de nordul protestant. Este interesant de observat faptul că țările protestante au sisteme administrative mai descentralizate, cu o organizare mai apropiată de nevoile individului, în timp ce în țările catolice organizarea este mai centralizată, unitară, la fel și în țările ortodoxe. În comparație cu perioada comunistă, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
largă gamă de asocieri între municipalitățile mici"30. O trăsătură caracteristică a guvernărilor locale din Europa de Est este structura lor fragmentată, cu multe unități mici, mai apropiată de Europa sudică, decât de nordul protestant. Este interesant de observat faptul că țările protestante au sisteme administrative mai descentralizate, cu o organizare mai apropiată de nevoile individului, în timp ce în țările catolice organizarea este mai centralizată, unitară, la fel și în țările ortodoxe. În comparație cu perioada comunistă, în țările est-europene, ni-velul intermediar al administrației s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
principelui Grigore V. Ghika Vodă (1849-1856), ultimul domnitor al Moldovei, Vladimir Ghika a fost botezat și miruit ortodox, însă pe când avea cinci ani a fost trimis la școală în Franța, la Toulouse, unde a fost lăsat în grija unei familii protestante. Atunci a început să primească educația religioasă specifică acestei confesiuni, mai ales că în zonă nu exista nicio biserică ortodoxă. După anul 1895, a urmat Facultatea de Științe Politice, frecventând în paralel și cursurile de medicină, botanică, artă, litere, filosofie
Principele Vladimir Ghika va fi beatificat, sâmbătă, de Biserica Catolică. Vezi povestea Sfântului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/74077_a_75402]
-
asumării lui ca receptacul al relului, dar și ca realitate intrinsecă, iar, la scară mare, a genezei lumii, a conștiinței creației și a conștiinței de sine a creatorului într-un spațiu marcat precumpănitor de reflexele flilosofico-morale de coloratură catolică și protestantă. Este evident, în aceste condiții, că istoricul de artă Victor Ieronim Stoichiță, atît cît există și atît cît mai este îndreptățit să existe în această clipă, are un loc demn în economia întregului, dar el este absorbit în mod natural
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
și în discursul de lansare oficială în cursa pentru Președinție. Într-un interviu pentru Adevărul Live, premierul a subliniat: Nu e nimic rău că e neoprotestant, dar eu sunt ortodox." Potrivit unor lămuriri venite de la Biserica Lutherană, Klaus Iohannis este protestant, nu neoprotestant. "Domnul Klaus Iohannis este membru în parohia noastră și este evanghelic lutheran, după confesiunea augustană, confesiune care este din 1530. Este Biserica Lutherană, după reforma lui Martin Luther. În 2017, sărbătorim 500 de ani de la această reformă, o
Victor Ponta, pus la punct de biserica lui Klaus Iohannis by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78916_a_80241]
-
membru în parohia noastră și este evanghelic lutheran, după confesiunea augustană, confesiune care este din 1530. Este Biserica Lutherană, după reforma lui Martin Luther. În 2017, sărbătorim 500 de ani de la această reformă, o amplă mișcare. Este unul dintre cultele protestante, cum sunt reformații sau unitarienii. Face parte din cele 18 culte recunoscute în România. E o biserică istorică. Cea mai veche biserică din Sibiu este biserica noastră, care a fost ridicată în 1310. Atunci a fost catolică, dar s-au
Victor Ponta, pus la punct de biserica lui Klaus Iohannis by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78916_a_80241]
-
cel mai important eveniment al Anului Constantinian - vizita Sanctității Sale în capitala Lombardă, Milano, în perioada 15-16 mai, pentru marcarea a 1700 de ani de la câștigarea libertății religioase - reprezintă "dorința de unitate a Bisericilor Orientală și Occidentală, care, împreună cu Frații protestanți, apără și promovează spiritul creștin în lumea întreagă" Iată ce cuprinde scrisoarea generalului (r) Bartolomeu Constantin Săvoiu: "Cu 1700 de ani în urmă, după 208 ani de represiune și interzicere a credinței creștine (Edictul Împăratului Traian din 105), la Mediolanum
Generalul (r) Bartolomeu Constantin Săvoiu salută vizita istorică a lui Bartolomeu I la Milano by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78963_a_80288]
-
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I din aceste zile de la Milano, unde, alături de cardinalul Angelo Scola, a celebrat acest eveniment istoric, de 1700 de ani de libertate religioasă creștină, reprezintă dorința de unitate a Bisericilor Orientală și Occidentală, care, împreună cu Frații noștri protestanți, apără și promovează spiritul creștin în lumea întreagă". Evenimentele importante ale întâlnirii de la Milano Ocazionata de aniversarea Edictului Sfântului Constantin, vizita Patriarhului Bartolomeu I a prilejuit ca în data de 15 mai Sanctitatea Sa și Cardinalul Angelo Scola, Arhiepiscop de Milano
Generalul (r) Bartolomeu Constantin Săvoiu salută vizita istorică a lui Bartolomeu I la Milano by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78963_a_80288]
-
exclusivă a cerului interior. În această viziune angelică, născută, adică, în afara oricărei fiziologii, fie și aceea a sensibilității acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
dus la devastarea Finlandei de către generalii ruși. Restabilirea graniței îi reunește pe combatanți însoțiți fiecare de cartografii lor pentru a trasa corect linia de frontieră care stabilește teritoriul fiecărei puteri, a unei Rusii pravoslavnice din ce în ce mai puternice și a unei Suedii protestante. Deși războiul s-a încheiat, el este încă viu în amintirea fiecăruia, mult prea viu pentru ca resentimentele să dispară și rănile să se închidă așa cum refuză să o facă rana din palma cavalerului Erik Spore. De acțiune ai parte chiar
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
că "viața obișnuită de zi cu zi în timp de pace este suficient de interesantă pentru a servi drept material literaturii" (interviu D.Osen), iar în revista Life a adăugat "Orice poate fi interesant"... "Subiectul meu este clasa de mijloc protestantă din orășelele Americii. îmi plac lucrurile de mijloc. în mijloc se înfruntă extremele, și tot în mijloc domnește o ambiguitate neliniștită." De unde Updike a și fost numit cronicarul "mediocrității protestante" sau al "chintesenței vieților și minților unei Americi medii/mediocre
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
Orice poate fi interesant"... "Subiectul meu este clasa de mijloc protestantă din orășelele Americii. îmi plac lucrurile de mijloc. în mijloc se înfruntă extremele, și tot în mijloc domnește o ambiguitate neliniștită." De unde Updike a și fost numit cronicarul "mediocrității protestante" sau al "chintesenței vieților și minților unei Americi medii/mediocre (în Engl."middling America")" (S. Abell). Personajele din romanele sale aparțin și ele "mijlocului", "obișnuitului", "cotidianului" și ca atare pot deveni un loc în care înfruntarea extremelor și ambiguitățile legate
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
exclusivă a cerului interior. În această viziune angelică, născută, adică, în afara oricărei fiziologii, fie și aceea a sensibilității acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]