1,502 matches
-
episoade răzlețe răzbate impresia unei potriveli a destinului care sugerează o finalitate tainică. Igor Isac se hrănește din visări și idealuri vagi, nerăbdarea scepticului fiind înlocuită la el cu așteptarea: așteptarea ca traseul biografiei să se muleze perfect pe schița providenței, și de aici leitmotivul cărții, acela că toți trăim în așteptarea a ceva despre care nu putem spune precis ce este. Mîntuire, liniște sau doar trecerea în altă condiție. Singura lacună a cărții stă în lipsa de severitate cu care autorul
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
lui Georges Simenon care îl au protagonist pe comisarul Maigret. 11 romane din cele 75, plus 28 de nuvele, în total, dar, în opinia editorului, cele mai valoroase. Nu lipsesc cel de al treilea roman publicat de Simenon, Căruțașul și providența, întâiul în care comisarul are statutul care l-a consacrat, și ultimul, Maigret și Domnul Charles, în care apare. Intuiția sau, poate, un semn că Simenon știa că seria se încheie fac ca frazele finale din Maigret și Domnul Charles
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4993_a_6318]
-
bun. Pe scurt, Schelling se lovește de piedicile clasice ale oricărei viziuni teologice care vrea să împace puterea divină cu epidemia răului și cu dezorientarea omului. Sunt în fond trei chestiuni înrudite: 1) sursa răului într-o lume guvernată de providența divină; 2) libertatea omului în condiții de supremație divină; 3) relația omului cu răul. Schelling merge pe calea unei teodicei obișnuite, încercînd să-l dezvinovățească pe Dumnezeu de ivirea răului și respingînd interpretarea hegeliană a unui Dumnezeu malign, care produce
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
supraviețuirii în condiții de ascundere perpetuă, Stroescu s-a maturizat dureros și precoce, sub presiunea ostilității din jur. Atunci a intuit că, fără un reazem irațional menit a-i susține zilele, un reazem căruia îi putea spune oricum - șansă, noroc, providență, solidaritate sau, pur și simplu, stihie divină, - fără un asemenea reazem viața i-ar fi fost o cursă absurdă lipsită de fabulă însoțitoare. O agitație făcută în numele a nimic, la capătul căreia n-ar fi putut spune unde e morala
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
ale speciilor pot fi păstrate în măsura în care au virtuți adaptative. De supraviețuit nu supraviețuiesc decît cei apți a se adapta la condițiile concurenței. Tribulațiile prin care trebuie să fi trecut cercetătorul britanic pentru a gîndi evoluția vieții ca fiind ruptă de providența divină (Dumnezeu nu intervine în lume, cel puțin nu în forma creării separate a speciilor, așa cum reiese din Biblie) nu vor fi fost ușoare. Urmarea lepădării treptate de dogma creației în variantă biologică avea să-l ducă pe Darwin la
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
substanța textelor, ci scrie direct și franc, dintr-un impuls spontan de a lăuda calități și de a critica defecte. Că în final viața cetății rămîne neschimbată e un detaliu care nu ține de voința autorului, ci de tiparul unei providențe care a hotărît, încă de acum două mii de ani, că omenirea trebuie să meargă din rău în mai rău.
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
îndreaptă recunoștința spre Eugen Simion, care a coordonat și sprijinit aceste semne de cinstire a orașului, despre care Cipariu spunea că „e unul din acele puține locuri istorice, care deși mici după extensiunea lor, se par a fi destinate de providență a juca un rol însemnat în istoria culturii popoarelor; cel puțin locul Blajului în istoria românilor, mai ales transilvani, e mai însemnat decât să se poată cândva trece cu vederea”. Recunoștință exprimată prin urarea blăjenilor de odinioară: Ad multos annos
Aniversări: Eugen Simion – 80 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3687_a_5012]
-
imaginea trecutului fără să ținem seama de hidoșenia prezentului, iar brandul de țară, în loc să fie un proiect a ceea ce visăm să fim, e o icoană a ceea ce ne închipuim că am fost. Autorul nu crede în predestinări genetice sau în providențe divine, doar într-o evoluție de inspirație darwiniană potrivit căreia sensul schimbării e cu atît mai bun cu cît e alimentat de o diversitate umană mai mare. Progresul are sens dacă baza plebiscitară e largă, important fiind să afli schema
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
Din păcate, vicisitudinile inerente marii treceri au dus la pierderea unor asemenea prețioase documente. Putem fi siguri că ele ar fi furnizat mărturii de maxim interes și veracitate cu privire la contorsionata epocă în care au trăit cei doi corespondenți. Poate că Providența se va îndura totuși să permită regăsirea lor, spre binele istoriei noastre culturale. Chiar dacă în anii stalinismului, atunci când am cunoscut-o eu, doamna Șerban ducea o existență totalmente efasată, în contrast cu activismul ce-i caracterizase tinerețea, acțiunea ei educativă și exemplul
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
implacabil al legii întruchipat de infatigabilul inspector de poliție Javert (Russell Crowe). Cei buni, Fantine (Anne Hathaway) și Cosette tânără (Isabelle Allen), cad pradă răului germinat de societate și de „orânduirea cea crudă și nedreaptă”, însă Jean Valjean joacă rolul Providenței pentru o parte dintre „mizerabili”, dar și pentru un suflet nobil precum Marius (Eddie Redmayne), aristocratul atașat cauzei revoluționare. Din ceea ce romanul realizează, o frescă remarcabilă a unei perioade zbuciumate și glorioase în același timp din istoria Franței cuprinsă între
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
orizontala lor temporală, căci verticala e inexistentă. Anodimea unui asemenea unghi duce la considerații de aceeași factură, totul învîrtindu-se în jurul unor detalii statistice: procente, grafice și apoi comentarii în marginea lor. Cînd zeii au murit, studiile prospective țin loc de providență. Iar Spengler și Schmitt nu-și mai au locul nici la bibliografie. Într-o asemenea situație, singura soluție prin care poți ocoli riscul de a fi plat este să recunoști de la început că nu deții cheia de înțelegere a istoriei
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
unei teme, Lucian Boia are discurs de dialectician și viziune de evoluționist. „Dialectician” însemnînd: arta de a oscila între extreme cu indicarea stărilor intermediare, iar „evoluționist” însemnînd: convingerea că istoria e schimbare perpetuă, fără sens prefigurat și fără apel la providență. Din acest motiv, Boia nu are sfieli metafizice, arătînd cinism în abordarea trecutului: istoria e un joc al probabilităților în cursul căruia nimeni nu ghicește lozul cîștigător pînă în clipa tragerii la sorți, dar, odată tragerea făcută, sensul istoriei se
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
cel care s-a rupt de grația numenului, nimerind în debusolare stingheră. Ingratul e apostatul de zeu și denigratorul de semeni. Nietzsche e în ambele sensuri ingrat, ridicîndu-se împotriva acelora care l-au ajutat și, în același timp, întorcînd spatele providenței. În ochii lui, Dumnezeu e mort, iar nemții sunt o pacoste care, acolo unde ajung, pervertesc cultura. Mai mult, pe protestanți, fără de a căror școală Pforta Nietzsche ar fi rămas un scriitor superficial, fără educație clasică, îi trece în rîndul
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
singurul lucru pe care îl poți face fiind să înăbuși carnea în vederea slăbirii legăturii ei cu lumea. De aici nuanța care va face carieră în gîndirea greacă: trupul e mormîntul sufletului și a trăi înseamnă a sta sub osînda unei providențe ingrate. De aceea a înmormînta un trup e un act tumularic de sterilă semnificație ritualică (cum ai pune o colivie în altă colivie), căci sufletul s-a desprins de sicriul cărnii, de unde și scîrba de mai tîrziu a lui Plotin
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
și necazurile lui pe drumul lung și silnic al deportării, dar e mereu preocupat de scumpa sa Biserică și de răspândirea Evangheliei. Scrisorile Sfântului Ioan sunt circa 240 la număr, foarte scurte, aproape toate scrise în exil și pe tema Providenței, temă ce era cea mai potrivită pentru a mângâia sufletele de tulburările suferite atunci de către Biserică, care îl întristau foarte mult, mai mult decât propriile lui suferințe. Unele scrisori de o anumită întindere se caracterizează prin tendința Sfântului Ioan Hrisostom
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
apelul sincer, exprimat în aproape toate epistolele, prin scrisori către prietenii Sfântului, și în referințele, pe tot parcursul corpusului, la greutățile, boala și angoasele exilului singuratic 3. Scrisorile au caracter istoric, consolator, de recomandare și familiar 4. Scrise pe tema Providenței, temă ce era cea mai potrivită pentru a mângâia sufletele de tulburările suferite atunci de către Biserică, tulburări care îl 2 P. R. Coleman Norton, The correspondance of S. John Chrysostom (with special reference to his epistles to Pope S. Innocent
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
anumit sex are rădăcini genetice, Petru Sirin își privește prevaricația ca pe un defect iremediabil, cu dobîndirea certitudinii că e victima unei damnări, pentru ca următorul pas să intre în logica firească a psihologiei compensatorii: damnarea e privită în lumina unei providențe obscure, al cărei sens, deși nu-l poate desluși, Sirin îl acceptă ca principiu de supraviețuire, caz în care, departe de a fi malefică, damnarea e semnul unui privilegiu existențial. În acest fel stigmatul devine blazon, iar Sirin simte că
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
inferior prezentului și incomparabil mai pipernicit decît viitorul. Acestui unghi de vedere meliorist, Eliade îi opune un unghi ciclic: omenirea trece succesiv prin cicluri la capătul cărora nu putem vorbi nici de progres și nici de regres, ci doar de providență, adică de un destin ale cărui criterii nu intră în puterea noastră de înțelegere. Orice perioadă ciclică începe cu un interval anistoric, în cursul căruia fermenții simbolici dau naștere marilor mituri care vor străbate cultura acelui ciclu. Paradoxul e că
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
disciplina conceptelor, suferă de sindromul ordinii imperioase. „A fi“ e totuna cu „a avea sens“. E ca o ahtiere după o direcție în lipsa căreia edificiul lumii se crapă, de aceea obsesia sensului e condiția preliminară a filosofiei. Așa cum în teologie providența e premisa obligatorie, tot astfel în filosofie sensul e fermentul fără de care o teorie nu poate fi legată. Unde nu e sens nu e legare a gîndurilor, după cum unde nu e pronie nu e coerență a faptelor. Împingînd nuanța spre
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
o năpastă. De vină nu e nici istoria, nici cultura și nici mediul, ci alcătuirea interioară. Ceva e brodit strîmb în Mihaela Stănișor, și de aici tot marasmul. Astfel de oameni sunt predestinați să sufere întruna, aidoma unor victime cărora providența le-a hărăzit rolul de pierzători. În asemenea jupuiți ceva a fost de la bun început întocmit anapoda: temperamentul, sensibilitatea sau pur și simplu viziunea asupra vieții. Că tocmai în acești perdanți limba ajunge să capete virtuți literare este un amănunt
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
lui H. Adams și M. Leiris, căci, dacă Franklin e una cu societatea lui, aflată într-o efervescență a afirmării, iar eul său scriptic e și el extravertit, fără introspecție metafizică, dar nu lipsit de religiozitate, conștient de portanța deciziilor providenței, celelalte două autobiografii vor prezenta imagini totalmente diferite ale eului care scrie și se descrie. Bunăoară, Henry Adams, autorul Educației lui Henry Adams (și ea o operă clasică a literaturii americane), urmaș al unor mari personalități politice americane (printre care
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
nu se mai văd astăzi, unde pe un petec de hârtie se scria, cu mari și spațiate litere, mesajul unei singure fraze. Însă cum asta pretinde un anume talent, îți voi scrie, dragă Pavele, mai întâi de ce cred în intervenția Providenței, cu propriile-mi probe, între care se înscrie și aceea a legăturilor pe care mi le-a pus la îndemână, o dată cu locul și familia în care m-am născut și alcătuit. Cei pe care i-am simțit alături în lungii
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
stare să-l fac. Faptul că astăzi, oameni maturi, fiii noștri au îmbrățișat profesiuni intelectuale, că Matei este cadru universitar în Germania, iar Șerban-Filip cercetător internaționalist în domeniu NATO, este încă unul din semnele de care am mai vorbit, ale Providenței. Și, cumva, ale puterii exemplului! În puținele crâmpeie de jurnal pe care le-ai încredințat tiparului, în acele pagini de proză pe care le-ai încheiat pe un șantier niciodată părăsit, consemnai perpetua luptă a sufletului cu trupul, pe treptele
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
le-ar aminti ,orfelinele" într-un paradis (provizoriu). Sînt fete amărîte, din popor, așa le alege Pavel, să nu-i facă probleme familia, care visează părinți, bătrîni, săraci, cîinii din bătătură, orătănii, caii, bărbați înăspriți de băutură, viață grea. Tema ,providenței": un boier o adusese de la țară. O-nșelase... Tranșe minimale, cît să-ți dai seama de unde vin și cam ce fel de viitor au dat la schimb - ca să înțelegi, cît e de înțeles, de ce privesc Paradis-ul ca pe o
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
timpului ce pare a da normalitate și celei mai strigătoare anomalii. A ține viu și neîntrerupt lanțul umanității a fost, fără îndoială, o deosebit de grea sarcină, cei care și-au asumat-o, fără a fi sfinți, au acționat sub aripa Providenței, salvând comunicarea, prietenia între oameni, în cercuri tot mai largi și nu neapărat dintr-o strategie. Ci, mai degrabă, dintr-un prea plin sufletesc care i-a împins să dăruiască acolo unde insul era gândit să nu aibă o picătură
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]