2,509 matches
-
falangă de coriști. În general, spectacolul are un ritm alert și o atentă veghe asupra păstrării limitelor bunului gust (regia Marina Emandi-Tiron). Scenografia ne plasează într-un orient stilizat cu câteva costume frumos colorate și multe perdele ca de salon provincial (obsesia perdelelor a cuprins și costumul de amazoană al Isabellei, cu nefericita fustă din dantelă dar mai compactă ca perdelele de la ușa de intrare a unor case vechi). Pe scurt, cum am putea defini spectacolul ,,Italianca în Alger" - un spectacol
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
așteptare, un afiș vechi, ros de timp și pe care scrie stângaci: Nu urcați în vagoane când convoiul e în mers prea repede! Ardelenii ăștia câteodată scriu parcă traducând din nemțește sau ungurește... Analizez propoziția în fel și chip. Exprimarea provinciala îmi reține atenția mai mult decât ar fi trebuit. Pe afiș, cateva vagoane de care un călător albastru se agață din mers. Alături, medalionul în care afli ce s-a întâmplat: călătorul albastru tăiat în două de tren, într-o
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
mondiale: "Așa sunt făcuți oamenii. În mai toate clasele, ei acorda bârfei sau cugetelor josnice care îi măgulesc, înlesnirile, favorurile refuzate inșilor a caror superioritate îi rânește, oricum s-ar manifestă această superioritate." Deodată, o frână violență zguduie micul tren provincial, făcând să se ciocnească vagoanele între ele. Toată lumea sare la ferestre, să vadă ce-i. Aflăm că un măgar, tras de funie de un copilandru, s-a oprit pe sinele din fața ale căii ferate și că măgarul refuză să treacă
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
toate fațetele: prăvăliile, curțile din mai multe unghiuri, veranda spiritualizată prin amplasarea, bizară oricum, a unei pianine - sau pian cu coadă, nu mai țin bine minte. Muzica, și ea, completează și susține, triumfal, incursiunea în viața satului, altfel un tîrg provincial: Hora Staccatto. Din păcate, nici una dintre interpretări nu va impune spectacolul în memoria, fie și subiectivă, a teatrului. În Spațiul gol, Brook spune undeva cam așa: "un public mal adapté ou un lieu mal adapté produisent un jeu moins subtile
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
barcagiului Caron, e un titlu ironic? Oarecum. Nu este gravitatea unui Caron al lui Blaga. De altfel, el reflectă felul meu de a scrie proză. Marian Papahagi observă, în Dicționarul Scriitorilor Români, că scenelor cotidiene, uneori de boemă artistică sau provincială li se adaugă elemente de fantastic; goticul, teatralul, picturalul, extravagantul, ironia, prețiozitatea crepusculară conotată matein, dau nota distinctivă a acestor proze. Tot în aceeași perioadă, în 1976, ai deschis prima expoziție personală și nu la Iași, ci la București. Asta
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
declară că au rezolvat diverse situații chiar mai bine decît modelul! Sîntem cei mai...! Gogol al nostru, Joyce al nostru, Tolstoi al nostru etc., etc. Absența simțului tragic ne menține, am mai spus-o, la periferia interesului general. O mentalitate provincială începe să se extindă periculos. Cît despre simțul ridicolului, ce să mai vorbim? Diverși lideri împărțind ciracilor laude și locuri în Pantheonul dîmbovițean. Unde, fără îndoială, vor ajunge Aproape Tolstoi, Aproape Gogol, Aproape Dostoievski. Eu cred că ar fi vremea
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
substanță, viziunea apare răsturnată: "Am ieșit în față, am aplaudat./ Doi șerpi au lărgit steaua pînă cînd/ I s-au văzut gîndacii? (Zîne tremurătoare și bete, paraziți). Sau: "Steaua a vomat, luminiscent" (ibidem). Sau: "Spiridușii cei grași ca niște picoli provinciali,/ Care dorm în rulotele modeste ale cartofilor? (Scenă de gen III). Ori cu o nuanță de tandrețe, într-un stil hippy, a cărui violență e astfel deviată spre alint: "Gîndac de dezmierdare,/ Vierme de sărut" (Fără nume): "Coropișniță de vorbă
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
neașteptate, Auric, vorbeam despre Zürich, se opri strîngînd din buze și lipindu-și de piept cărțile și hîrtiile pe care le avea asupra lui: "Ce dezamăgire, totuși, dacă Tzara ăsta pe care-l așteptăm nerăbdători ar fi un groaznic elvețian, provincial și zgomotos." De decepția cu pricina ne temeam toți, dar nu pe ea o resimțirăm la primul contact. Finețea în toate cele este aceea prin care Tzara se salvează, se justifică. Nici chiar astăzi nu văd ce i s-ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
Pavel Șușară Există în aceste lucrări un rousseau-ism tardiv și provincial, un mod, cam naiv, de a afirma inocentă originară a lumii rurale, bucuriile ei autarhice, nepervertite încă de impactul cu mecanismele socialului și cu sistemul său discutabil de norme. Că tip de reprezentare, personajele feminine din aceste lucrări sînt mai
Camil Ressu, la o nouă privire (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16455_a_17780]
-
e o zonă cu resurse artistice bogate se știe. Se vorbește însă prea puțin despre faptul că, în anii cei mai urîți ai ceaușismului, a existat acolo, în jurul unor nuclee, o emulație, o combustie ce a topit dogmatismul imbecilizant, amatorismul provincial, imposturile, făcînd din Piatra & Tîrgu Neamț un centru cultural. Unul din aceste nuclee era o grupare de poeți optzeciști, mai puțin gălăgioși decît colegii lor bucureșteni, dar cu nimic mai prejos. Lipsiți de tutela și promovarea unor autorități critice (cu excepția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
au mutat la Piatra Neamț și au devenit "și de critică". Acum o lună s-a ținut cea de-a XVII-a ediție). Cronicarul are o mare prețuire pentru acești scriitori nemțeni, obstinați în vocație și prietenie, și pe care urîtul provincial, capital, general n-a reușit să-i astenizeze. * Se vede asta și din revista lor, ANTITEZE, editată de Inspectoratul pentru Cultură al Județului Neamț, Consiliul local și Primăria Piatra Neamț și concepută de Adrian Alui Gheorghe și Lucian Strohi - directori-editori, Cristian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
că în stepă nu e umbră, iar în pădure este, că oamenii vanitoși sunt vulgari, iar vulgarii sunt vanitoși, că există femei care au o frumusețe de animal de pradă și există doamne plăcute cu cățel, care au un bărbat provincial anost și care merg la băi și se culcă din întâmplare cu un bărbat aproape necunoscut, iar în pat le e mai comod decât pe canapea, dar, oricum, după, ele suferă și stau la masă cu figuri de păcătoase, iar
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
acolo, așa că mă simt cam pe jumătate danez. Sunt însă suedez, nu am altă limbă. Nu vorbesc daneza. Bineînțeles, vorbesc germana și engleza, dar cred că nu poți să scrii decît într-o limbă. De fapt, sunt un scriitor foarte provincial. Scriu din provincia Suedia, care pentru mine este centrul Universului. Și cred că este important să constatăm că toată arta este provincială. Am numai țara în care am crescut, numai limba cu care m-am născut. Relația mea cu limba
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
engleza, dar cred că nu poți să scrii decît într-o limbă. De fapt, sunt un scriitor foarte provincial. Scriu din provincia Suedia, care pentru mine este centrul Universului. Și cred că este important să constatăm că toată arta este provincială. Am numai țara în care am crescut, numai limba cu care m-am născut. Relația mea cu limba suedeză este foarte complicată, pentru că în ținutul în care m-am născut vorbim un dialect pe care un suedez nu-l înțelege
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
Bibliei". Acest ton l-am folosit și eu uneori în scrierile mele, nu în Vizita medicului de curte, dar în ultimul meu roman, Călătoria lui Lewi, și în Cărțile căpitanului Nemo, și în Marșul muzicanților. Deci, sunt un scriitor suedez provincial. Și niciodată n-o să fiu altceva. Suedeza este o limbă foarte elastică, este o limbă fantastică; am fost întrebat uneori dacă n-ar fi fost mai bine să fi fost englez sau german. Greșeală! Nu! Sunt fericit, sunt norocos că
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
vedere politic. Am scris nenumărate articole politice. Sunt social-democrat. Această orientare mi s-a întipărit din copilărie. Modelul suedez este foarte special. Conducem la tehnologia IT, în electronică, în industrie - deci suntem lideri, dar pe de altă parte suntem foarte provinciali: cu mișcări populare, cu biserică liberă, cu o limbă mică. Următorul dvs. roman tradus în limba română va fi Înger decăzut. Cum îl apreciați în ansamblul operei? Este cel mai scurt roman pe care l-am scris. Asta nu înseamnă
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
spre autoanaliză. Poate că aici, mai e îngăduită creația, pe care, apoi, foarte repede, (scriitorul parcă simțea că n-are prea mult timp) a abandonat-o pentru, cum spuneam, observația nudă a autenticității liminare. Atmosfera acestei scrieri e de mediu provincial, bine cunoscut autorului, ca unul ce-și trăise copilăria și tulburea sa adolescență pe la Fălticenii bunicilor materni. Familia surprinsă în această proză de început e compusă din bunici, copiii și nepoții lor (Ortansa și Tololoi, nepoata Lilli orfană de mamă
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
de matematică ș.a.m.d. E evident în această galerie de portrete morale că se evită, cu folos estetic, caricatura, făcîndu-se loc surprinderii dimensiunii umane și a dramelor interioare. Acești dascăli, de fapt, sugerează autorul, s-au aplatizat de mediul provincial în care trăiesc, unde marile performanțe intelectuale nu sînt posibile. Și ni se induce, magistral, teama acută a autorului de ratare. În excelenta nuvelă Bunica se pregătește să moară scriitorul surprinde, în tonuri melancolice potrivite, situația fatală a bunicii ajunsă
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
simpozionul de la Fetești a reușit să repună în discuție prezența sau, mai curînd, absența sculptorului din actualitatea culturală românească și să relanseze ideea unei cît mai grabnice recuperări. Acest episod aniversar, la prima vedere cu un aer familial și ușor provincial, are, în esență, un uriaș potențial declanșator. Atunci cînd sarcina unor instituții importante, cum ar fi Ministerul Culturii, muzeele și Academia Română, este preluată cu un anumit patetism și cu nenumărate riscuri de către mici fundații sau chiar de către persoane private, semnalul
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]
-
experiențe ale unei întregi istorii, face ca recuperarea artistului să fie acum imperativă. Și dacă acest semnal nu vine dinspre mediile profesioniste, ci dinspre consumatorul anonim de bunuri simbolice, faptele sunt cu atît mai relevante, iar acțiunea de la Fetești, așa provincială și precară cum a fost ea, capătă cu atît mai mult valoarea unei somații.
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]
-
cărei prezență continuă să se manifeste prin gesturi și gânduri de altădată. Azi mă întreb dacă eseul meu despre Supraveghere nu poartă și pecetea lui? La Turda i-am văzut Gaițele, spectacol pentru care instalase gigantice oglinzi grație cărora bătrânele provinciale spionau orașul, iar la București, în taxi-ul în care ne urcasem, împreună cu Ovidiu Iuliu Moldovan, pentru a-l conduce, în plină criză, la spitalul neuropsihiatric, el nu înceta să-mi spună, strângându-mă de mână: „Vezi luminile roșii. Securiștii
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
obsesie frisonantă: noi de ce să n-avem un Premiu Nobel pentru Literatură al nostru?! Deși probabil nu ne-am dori asta, în realitate, obsesia cu pricina vorbește, destul de apăsat, despre complexele noastre de inferioritate, despre sentimentul că aparținem unei literaturi provinciale, de mică răspândire. Vrem și noi să fim luați în seamă și nu știm ce să facem pentru asta și atunci tropăim, tropăim, ca în binecunoscuta anecdotă. De curând, am descoperit subiectul reluat, la provocarea lui Daniel Cristea-Enache, în revista
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2627_a_3952]
-
continue studiile - la Academia de Design sau la Facultatea de Drept. S-a decis pentru Drept. Este angajat la Guvernul Voivodinei pe post de șef de sector pentru drepturile comunităților naționale, iar în perioada anilor 2006-2011 a fost adjunctul secretarului provincial pentru Minoritățile Naționale. Teodora SMOLEAN
MARIUS ROȘU, JURIST ȘI DESIGNER GRAFIC DIN NOVI SAD [Corola-blog/BlogPost/92573_a_93865]
-
zic modestie, am în vedere, în primul rând, condițiile austere în care sunt impuși să persevereze pentru menținerea „Glasului...” membrii colectivului redacțional, căci în privința ținutei și modului de abordare a tematicii, revista nu poate fi încadrată într-un modest peisaj provincial. Or, dacă Bucovina poartă în ea sufletul românesc dintotdeauna, „Glasul Bucovinei”, având un reputat potențial intelectual pus în serviciul adevărului istoric, dă expresie vie acestui suflet. Edificatoare a fost comunicarea redactorului-șef adjunct dr. Ilie Luceac, susținătorul rubricii „Dialoguri cu
„GLASUL BUCOVINEI” – DOUĂ DECENII DE REZISTENŢĂ ŞI TENACITATE [Corola-blog/BlogPost/92766_a_94058]
-
de Cristina Oprea, publicat în Ediția nr. 1825 din 30 decembrie 2015. BUNICA LENA Dragi copii vouă vi se adresează această poveste precum și întreaga carte pe care am scris- o cu foarte mare plăcere. Pe o străduță dintr- un oraș provincial locuia bunica Lena, o bătrânică tare simpatică, dar și foarte aspră atunci când era nevoie. Din păcate, căsuța ei nu răsuna de râsetele copiilor pentru că nepoții erau deja mari și locuiau cu părinții într- un alt oraș. Știa să facă multe
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]