569 matches
-
murit la numai 22 de ani. Într-adevăr în montarea lui Günter Krämer, pe splendida muzică a uverturii, apare o copilă înconjurată de bărbați, înlocuită apoi de protagonista operei. Subiectul urmărește iubirea sinceră dintre curtezana Violeta, întreținuta baronului Douphol și provincialul Alfredo care, la o petrecere, se îndrăgostesc la prima vedere. Ea părăsește viața de desfrâu și trăiește fericită cu iubitul departe de Paris. Existența tânărului cuplu e tulburată însă de apariția lui Germont tatăl care, în numele respectabilității burgheze, îi cere
„LA TRAVIATA” LA FESTIVALUL BAYERISCHE STAATSOPER DIN MÜNCHEN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375095_a_376424]
-
arabii au denumit zona. 9.Matia, Tifan- Aceste nume ar fi prescurtări ale apostolilor Matias și Teofan care apar în scrierile creștine. 10.În anul 253 e.n., ca urmare a pustiirilor repetate, începe un exod masiv al păturilor înstărite din provincial Dacia Traiana spre regiuni mai protejate si mai bine ferite de pericole, din imperiu. 11.“Barbaru” în limba akadiană înseamnă “lup”. Și știm bine că lupul era tothemul populațiilor getice. 12.Cavalerii dahi (geto-daci) se pare că îl adorau pe
AL KAHINA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372198_a_373527]
-
expresionism nu atît oripilant ca al nordicilor, cît atent armonic, nu și mai puțin răscolitor. Ce bine i-ar fi stat acestui sculptor la fel de plin de har ca Rodin, Bourdelle, Maillol, dacă ar fi fost să-și depășească statutul de provincial, într-o cultură provincială, și să se fixeze cu "obrăznicie" în șocul momentului. A făcut-o, în schimb, compatriotul său, plecat pe jos dintr-o Hobiță obscură și instalat, cu "obrăznicie", în inima Parisului. În care și-a încropit atelierul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
făcea vanitatea mai puțin de nevindecat; dar aplombul său fără pereche copleșea totul: „Cine-i ăla care vă salută, Sefton?”, Îl Întrebase el pe lordul Sefton, Într-o plimbare prin oraș. Iar cel care-l salutase nu era altul decât provincialul cumsecade În casa căruia Brummell prânzise chiar În aceeași zi. A locuit la Calais mai mulți ani. Sub lustrul acestei vanități mereu În mare ținută Își ascundea Însă, probabil, multe suferințe. Printre toate calitățile, era Înzestrat și cu inteligență. Om
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
oficiali ai siguranței romane" aceasta deoarece Imperiul nu era un obiect de ură sau dispreț, ci un model sau îndreptar. Barbarii rămâneau clienții statornici ai Imperiului.1 Dacă acestea erau raporturile între barbari și Imperiu, să vedem care era situația provincialilor din nordul Dunării, după plecarea legiunilor romane. Hotărârea lui Aurelian de "părăsire" (Iorga pune cuvântul în ghilimele) a Daciei, în 275, n-a fost un act de deserțiune și umilire. Armata și administrația romană au plecat, dar provincialii au rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era situația provincialilor din nordul Dunării, după plecarea legiunilor romane. Hotărârea lui Aurelian de "părăsire" (Iorga pune cuvântul în ghilimele) a Daciei, în 275, n-a fost un act de deserțiune și umilire. Armata și administrația romană au plecat, dar provincialii au rămas, deși, este adevărat, istoria nu "învrednicește" (Iorga) pe provinciali de atenția ei. Cuvântul "provinciales" are un sens aparte în nordul Dunării. Trebuie să ne întrebăm, dacă dacii din satele provinciei (106-275), încă incomplet romanizați, erau și ei incluși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Aurelian de "părăsire" (Iorga pune cuvântul în ghilimele) a Daciei, în 275, n-a fost un act de deserțiune și umilire. Armata și administrația romană au plecat, dar provincialii au rămas, deși, este adevărat, istoria nu "învrednicește" (Iorga) pe provinciali de atenția ei. Cuvântul "provinciales" are un sens aparte în nordul Dunării. Trebuie să ne întrebăm, dacă dacii din satele provinciei (106-275), încă incomplet romanizați, erau și ei incluși în rândul acestora. Nu trebuie să ignorăm, după 275, pe dacii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a dăinui în formele ei originale"3. Pe de altă parte, lipsa elementelor germane în limba română nu este o dovadă că daco-romanii nu erau pe malul stâng (nordic) al Dunării. Exploatările inițiate de romani nu au fost abandonate de provinciali, după 275, salinele și minele, pescăriile și pădurile un drum al sării a trebuit să existe totdeauna, ca și un drum al oilor. Provincialii includeau și rămășițele dace ei erau obișnuiți cu barbarii, cu care au conviețuit, iar barbarii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau pe malul stâng (nordic) al Dunării. Exploatările inițiate de romani nu au fost abandonate de provinciali, după 275, salinele și minele, pescăriile și pădurile un drum al sării a trebuit să existe totdeauna, ca și un drum al oilor. Provincialii includeau și rămășițele dace ei erau obișnuiți cu barbarii, cu care au conviețuit, iar barbarii cu lumea romană, la care se adaptau. Anumite elemente din sânul populației locale apreciau că este mai de folos să urmeze pe barbari sau să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
barbari sau să-i imite. Însă, de la un moment dat, nu se mai vorbește de barbari, în izvoare, dar aceasta nu înseamnă inexistența lor. Astfel, se poate spune că abandonarea administrativă și militară a Daciei n-a putut despărți pe provinciali de împăratul "stăpânul pământului și al mării, și al oricărui neam de oameni". Strămutarea de pe un mal al Dunării pe altul se făcea nestingherit, de la nord la sud și înapoi. În privința atitudinii populației locale (autohtone), din nordul Dunării față de Imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Apusului, vorbește despre restabilirea dominației romane în Dacia (Dacia restituta). De-a lungul Dunării moesice, la localitățile vechi se adaugă altele noi.6 Însă pentru noi prezintă un interes aparte vechiul substrat al populației: astfel, carpii nu pot fi decât provinciali amestecați cu barbari (sarmați, mai concret). O altă categorie de provinciali rămași în Dacia, deținători de terenuri, se cer trecuți peste Dunăre, în sud, să încheie o înțelegere cu împărații pentru acordarea de noi pământuri. Situația la Dunăre, la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a lungul Dunării moesice, la localitățile vechi se adaugă altele noi.6 Însă pentru noi prezintă un interes aparte vechiul substrat al populației: astfel, carpii nu pot fi decât provinciali amestecați cu barbari (sarmați, mai concret). O altă categorie de provinciali rămași în Dacia, deținători de terenuri, se cer trecuți peste Dunăre, în sud, să încheie o înțelegere cu împărații pentru acordarea de noi pământuri. Situația la Dunăre, la începutul secolului al IV-lea, era aceasta: germanii aparținând diferitelor triburi se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cel mai pur". Creștinismul propovăduit de Ulfila și urmașii săi se adresa coreligionarilor lor goți și elenofoni, dar și celor de limbă latină, fapt important pentru istoria creștinismului, deoarece în spațiul extra-carpatic, ca și în cel scythan (dobrogean) și cel provincial al Daciei, răspândirea creștinismului a fost un factor de latinizare! Din această perspectivă, contribuția cea mai însemnată și originală a spațiului acesta la terminologia de origine latină a creștinismului românesc a fost vocabula creatio-în învățătura ariană aceasta a dus la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acest fel, după o vreme, cercetarea mai atentă a incidentului "torna, torna fratre", din 579, face să se creadă că este într-adevăr vorba de "limba maternă" (străromână). Această limbă era înțeleasă de locuitori, dar oastea însăși era alcătuită din provinciali romani și lupta se dă dincoace de Haemus, în jurul Dunării.11 Slavii instalați în nordul Dunării, în fosta provincie Dacia, sunt denumiți "daco-slavi", de istorici și filologi, iar după 602, au rămas triburi slave și în nord ce au conviețuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu episcopi care recunosc pe împăratul, pe care-l respectă, dar nu îngăduie dregători și ofițeri, adică administrația și armata. Oricum, pe la începutul secolului al VII-lea, armata romană este unul din temeiurile din această zonă alcătuită mai ales din provinciali, ea poartă romanitatea peste tot în sudul Dunării.18 Așezarea slavilor și coabitarea cu autohtonii Prin pătrunderea slavilor în sudul Dunării, la începutul secolului al VII-lea, numărul lor se va reduce simțitor în nordul ei (Dacia), ei sfârșind prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
linia de apărare a statului roman pe Dunăre, rezultatul fiind evacuarea Daciei. Iată ce relatează Flavius Vopiscus, în Historia Augusta: "(Aurelian) văzând Iliricul devastat și Moesia pierdută, a părăsit provincia întemeiată de Traian dincolo de Dunăre, ridicând (evacuând) armata și pe provinciali, desperând a o mai putea menținea, și popoarele (locuitorii) luate de acolo le-a așezat în Moesia, pe care o numi Dacia sa (aureliană) și care acum desparte cele două Moesii". Apoi, Eutropius, în Breviarum historiae romanae și Sextus Rufus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
preoți și să numească episcopi. După ce-a ajuns la est de Carpați, arhiepiscopul Robert, însoțit de principele Bela, a botezat pe Bortz Membrok și pe mulți cumani doritori să se creștineze. Apoi a numit ca episcop pe Teodoric, priorul provincial al dominicanilor din Ungaria, numire confirmată de papă în martie 1228. Teodoric a cerut ca noua episcopie a cumanilor să atârne direct de scaunul papal. Reședința acestei dieceze era Milcovia, un târg aflat pe Milcov, în sud-vestul Moldovei. A fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dificilă. Astfel, întemeiat pe relatările cronicarilor și istoricilor polonezi mai vechi (precum Jan Dlugosz, Istoria Poloniei), el consemnează că "la moartea voievodului Ștefan (?), au izbucnit lupte pentru tron (domnie) între fiii acestuia, Ștefan și Petru". Cu sprijinul populației și a "provincialilor unguri", Petru a reușit să preia conducerea (puterea), izgonind din țară pe fratele său mai mare Ștefan, care s-a refugiat la curtea regelui Poloniei. În schimbul prestării jurământului de credință, în anul 1359 (adică chiar în anul descălecatului !), a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țară și în străinătate (Polonia, Cehia, Suedia), este adeptul unui teatru de formulă clasică, preluând din atmosfera cehoviană sau din dramele sentimentale ale lui Mihail Sebastian un mod simpatetic de a privi oamenii obișnuiți cu viețile lor lipsite de spectaculozitate (Provincialii, 1978, Camera de hotel, 1983, Teme provinciale, 1987, Apel telefonic greșit, 1997). În opțiunile sale își face simțită prezența un romantism întârziat, nostalgic, narațiunile dramatice având un ton intimist, direct, iar omul fiind urmărit cu înțelegere și delicatețe. După 1990
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
ș.a. SCRIERI: Nepăsătoarele stele, București, 1968; Miniaturi critice, București, 1969; Clopotele de apă, București, 1970; Aproape de curcubeu, București, 1972; Licheni, Cluj-Napoca, 1974; Iarba cerului, București, 1974; Un gotic târziu, Timișoara, 1975; Umbra ulmilor tineri, Cluj-Napoca, 1976; Paradoxala întoarcere, București, 1978; Provincialii, Cluj-Napoca, 1978; Teatrul. Istorie și actualitate, Cluj-Napoca, 1979; Recurs la judecata de apoi, Arad, 1979; Viața și încă o zi, București, 1980; Pensiunea Margareta, București, 1982; Opera literară a lui Delavrancea, București, 1982; Ispita, Cluj-Napoca, 1983; Teatrul între civic și
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
adolescentului miop și mai multe pagini din romanul Lumina ce se stinge, dar și cu ciclurile desfășurate în numere succesive și intitulate Fals jurnal de bord (1928), Ce am văzut în India (1929), Cartea morților tibetani (1932), Scrisori către un provincial (1932). Sunt găzduite de asemenea povestirea Scormon de Ioan Slavici, un fragment din romanul Răscoala, pagini din Umbre și Gorila de Liviu Rebreanu, schița Pacostea de Ion Agârbiceanu, un fragment din romanul Reportaj sentimental de Ion Vinea, Fragmente de cartier
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
standard de manual privind responsabilitatea socială corporativă. Această inserție înseamnă o legătură preferențială cu zona Sibiului și oamenii săi, concretizată în fixarea în această zonă a centrului de greutate al afacerilor grupului și în asumarea cu mândrie a rolului de provincial. În timp ce mulți întreprinzători români de succes și-au mutat cartierul general în capitală pe motiv că de aici „se dă ora exactă”, Ilie Carabulea a pariat pe Sibiu și anul 2007 pare să îi dea câștig de cauză prin atenția
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
o’clock, High-life). Școala, unde se practică favoritismul (Lanțul slăbiciunilor, Un pedagog de școală nouă, Bacalaureat), folosește metode anacronice, de tot râsul. Prost crescuți, copiii sunt răzgâiați și obraznici (D-l Goe, Vizită). Avocați malonești, magistrați influențabili (Justiție, Art. 214), provinciali naivi, dezorientați și țâfnoși (Telegrame), gazetari în goană după senzațional (Boris Sarafoff!...), de tipul lui Caracudi (Reportaj), izmeniți cronicari mondeni (Edgar Bostandaki, din High-life) completează galeria. Nu e nimic „enorm” sau „monstruos” în toată această forfoteală, decât, poate, faptul că
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
sau autorității superioare de cari resortă acele delegațiuni, deputațiuni etc. În ceea ce privește audiențele particulare, d. mareșal face cunoscut că M[aiestatea ] Sa binevoiește a le acorda individual la oricine se adresează cu cerere. Audiențe particulare! Înțelegem să se ceară acestea din partea provincialului curios de-a conversa lucruri indiferente cu persoana regelui, curiozitate pe care nu oricine o poate prețui după valoarea ce i-ar da-o curtezanii și camarila sau eroii de la 11 fevruarie și prezidenții republicei ploieștene, cari se răsfață azi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Dunăre, ci la Ochrida și în Diocleea sârbească, pentru care s-a întemeiat arhiepiscopia din Antivari, care deveni chiar Scaunul primatului sârbesc. Episcopii latine, cari dispărură mai în urmă, corespundeau cu populațiunea latină (romană) a țărmului. Înlăuntrul țării însă urmașii provincialilor romani se prezintă sub formă de vlahi, așezați în mijlocul bulgarilor, încît orașele Ochrida, Prespal, Perlepe, Belgrad în Macedonia superioară, se prezintă ca orașe vlaho-bulgare. Încă în suta a paisprezecea locuiau în Cataro, Antivari, Dulcigno, Svac, Scutari, Drivasto latini, în suta
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]