310 matches
-
mai multe nuvele considerate de Marienescu drept „documente asupra vorbirii lugojene“. Ziarul „Dreptatea“ a publicat în 1894 o serie de dezbateri și texte dialectale, culminând cu îndemnul din articolul-program „Turvin lingvistic“: „Las să se prăbușească în vilait șipotul zătătoritelor noastre provincialisme și să fecunde câmpia largă a limbei românești“. La rândul său, Gabriel Țepelea avea să scrie: „Scriitorii bănățeni, conștienți de calitățile și limitele graiului local, n-au abordat în fond decât teme legate de viața bănățeană pentru care idiomul local
Agenda2005-50-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284494_a_285823]
-
iar în 1941 a avut șansa de a se număra printre cei 2500 de intelectuali evrei salvați de americanul Varian Fry, care a reușit să-i ducă în Statele Unite. Incă din 1932, mânat de (susține Daniel Maier-Katkin) „grandomanie, aroganță, orgoliu, provincialism și ambiție", Martin Heidegger a început să cocheteze cu hitlerismul, iar în primăvara lui 1933 a intrat în partidul nazist și a fost numit rector al universității din Freiburg. A fost cel mai proeminent om de cultură german recrutat vreodată
Pledoarie pentru Hannah Arendt by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6364_a_7689]
-
cei pregătiți), încât drumul poate fi și descifrat și ca unul dinspre depravare spre iubire, de la lună spre soare. După cum Salomea renaște într-o ipostază ideală, ziua în amiaza mare, pe Acropole, tot astfel, Grecia ar trebui să renască din provincialism și luxură (gloata care acoperea locul cu mizeria ei - p. 39; într-o mănăstire niciun chip frumos, doar efigii de bețivi, de inși sălbatici; peste tot, până-n noapte, cheflii zgomotoși, kilometri de cozi la bordeluri), din precaritatea instalată în toate
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
revistei de la Găești, ne-am gîndit că o observație făcută cu bună-credință poate fi preluată. Pe diriguitorii unei reviste ar trebui să-i intereseze felul în care publicația lor este receptată; iar a corecta (sau măcar a rări) simptomele de provincialism ar fi deja o parte a îndreptării. Din păcate, nu acesta e cazul Literelor despre care vorbim: în numărul 2 (107), serialul Georgetei Adam continuă în aceeași stilistică sufocată de admirație și despovărată de orice urmă de spirit critic. Abordînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7466_a_8791]
-
departe. O mențiune de stil: e inflație de deșteptăciune în cultura română, toți eventualii padre padrone suferă de această meteahnă: Manolescu e "atît de inteligent încît...", Mircea Martin este "un tip superinteligent", ȚȚepeneag e "hiperinteligent". Tot în cercul vicios al "provincialismului": " de Mircea Cărtărescu, de Gheorghe Perian, de Radu G. ȚȚeposu, "Generația '80 și promisiunile postmodernismului" de Mihaela Ursa. în ciuda evidentei calități a scriiturii, a analizelor punctuale (unele remarcabile) nu poți scăpa, la lectura cărților citate mai sus (și a nesfîrșitelor
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
nu pur și simplu nociv, ci chiar toxic, creând iluzii de mari succese, dereglând evoluția normală în sensul construcției de semnificații universale. Jurnalul ne menține nu numai în orizontul meschin al unor adevăruri personale și conjuncturale, dar și într-un provincialism al vanităților, incomunicabile (pentru că greu inteligibile) dincolo de limitele unor grupuri restrânse. Terapia indecentă a confesiunilor în regim public e mai recomandabil să fie convertită într-un efort de transfigurare și de sublimare. Politica egolatriilor inflamate și a dezvăluirilor de culise
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
Spre a nu mai vorbi de „penibilele tîrguieli ce au loc între organizatori și invitații de marcă: «Dacă nu primesc un premiu (consistent), nu vin». Ce să facă bietul organizator? Se descurcă cum poate!”. În mediul acesta își scoate capul provincialismul lipsit de simțul ridicolului. Astfel un premiu pentru proză al unei filiale US a purtat ani în șir numele unui Traian Olteanu: „Am crezut un timp că e o farsă!... Cum să accepți că un prozator dintre cei mai modești
Observații de bun-simț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3831_a_5156]
-
despărțit ulterior de redacție pentru alte inițiative culturale și revenit de curând într-un colectiv nou, animator al publicisticii regionale, izbutind o vreme, imediat după 1990, să impună suplimentul "Sinteze" al unui ziar local, Constantin Călin a reușit să dea provincialismului său o notă de extravaganță și noblețe, savuroasă în amprenta retro a culegerii sale de articole Despre șapcă și alte lucruri demodate (2001). Însă cu pasiunea sa pentru Bacovia, dusă până în pânzele albe, s-a ridicat deasupra oricărui localism creator
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
organizatorii de manifestări literare: tentația lor irezistibilă de a împopoțona, de a înzorzona numele manifestărilor, botezându-le internaționale, fără să realizeze că această dimensiune fals adăugată are un efect contrar celui scontat - în loc să sporească prestigiul reuniunilor respective, le aruncă în provincialism și ridicol. Evocarea maestrului În revista ARGEȘ (nr. 12, 2013), Leonid Dragomir stă de vorbă cu Vasile Dem. Zamfirescu despre Constantin Noica, cel care i-a fost maestru spiritual. Sunt evocate momente importante, de la prima întâlnire cu Noica, acasă la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2914_a_4239]
-
lui (interioară și socială) se amână din cauza vipiei. Gabriel Dimancea, fost combatant pe front, face parte din așa-zisa "generație a tranșeelor". Destinul și frământările sale sunt continuate din Revelionul (1977). Profesor și ziarist în Platonești, urbe bărăgăneană saturată de provincialism, adoptă, ca o formă de rezistență la mediu, ironia, umorul și teribilismul, un mod de a se apăra, totuși neconstructiv, nefructuos, pentru că nu-l ajută să devină el însuși, ci numai să se izoleze. Gabriel Dimancea pare să simpatizeze la
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
nu este pe gustul criticului deliberativ. Lovinescu distinge între omul temperamental, adică omul primului gust, omul acelui reflex natural al gustului, și omul deliberativ, omul gustului educat, al gustului estetic intelectiv, care duce literatura la europenizare și o scoate din provincialism. E rezultatul autocunoașterii. Asta ar însemna autoreflexivitatea: studiul de sine, efectul acestei autoreflexivități asupra evoluției criticii, construcția unei imagini a literaturii contemporane emancipate, controlul permanent asupra gustului estetic, a nu-l lăsa în voia lui naturală, a-l constrânge să
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
mai bună receptare. El și-a îndepă rtat prietenii (pe colegii de generație avangardiști) și și-a radicalizat adversarii (extrema dreaptă și naționaliștii), plecând apoi în Franța în 1923, exact înainte ca schimbarea de paradigmă culturală să scoată România din provincialism, sincronizând-o cu Occidentul. M-aș feri să afirm că Fundoianu și-a ratat opera - ediția de față probează contrariul -, dar, mi se pare cert, și-a ratat receptarea. În orice caz, poziția de rangul al doilea pe care o
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
s-a dovedit zadarnic: „A refuzat să publice cartea, înainte de-a fi citită, încă din toamna lui 1972, Marin Preda. Mărturisesc că nu am nutrit pentru asta vreun resentiment pentru el - ba chiar l-am înțeles: era manifestarea acelui provincialism teribil care roade adînc talentul românesc și îl face obtuz și olog. Ba chiar am scris despre Moromeții un text la care țin foarte mult și l-am publicat în Romanul lecturii - text pe care însă, spre mirarea mea, nici un
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
poetice: Oscar Wilde, Rembrandt, Cântecul lui Roland, insula Noa-Noa a lui Gauguin, antichitatea râului Hebrus, muntele Fuji al lui Hokusai etc. Clopotele e o acceptabilă pastișă după Edgar Poe. Un lirism livresc, cosmopolit, îl scoate pe George Meniuc din micul provincialism. O notă de colocvialitate din alte poeme din anii ´80 pare conectată la poezia lui Marin Sorescu: în Fosile, Vămile văzduhului, Lulu, Sofia Ardilean și în nu puține altele adoptă stilul unei poezii înșelător anecdotice, pilduitoare, joviale și ludice, cu
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
fi rămas englez m-a nelămurit, dar m-am prins după următorul dialog. Lalita îl acuză că are o mentalitate imperialistă, el dă replica "Dar sunt american", iar ea răspunde elocvent cu "Tocmai". Oricum, în acest context, trama pierde tot provincialismul britanic din Austen, acțiunea trecând din Amritsar în Goa, Londra și Los Angeles. Oricum, filmul are de toate pentru toți, în buna tradiție a filmelor indiene. E un musical plus poveste de dragoste, dar melanjul e incredibil de savuros: imaginați
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
mult în ceață unui trecut care din perspectiva prezentului pare la fel de îndepărtat că și epoca lui Sainte-Beauve sau a lui Taine. Literații, mai ales cei autohtoni, se mîndresc adeseori cu dreptul lor la inactualitate, confundîndu-l, din păcate, cu dreptul la provincialism sau stagnare intelectuală. Mă număr printre cei cărora li se pare deprimant și grav faptul că ar putea să le împrumute studenților lor de la Facultate de Litere însemnările de curs de pe vremea cînd eram noi studenți în anul întîi. Nici
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
forța unui vultur fără frică sau inhibiții, în țara visată a minunățiilor cuvântului trăznit, imaginativ, chiar aiurit, fantasmagoric, dar fără cusur, înmiit convingător, drag iubitorilor vorbirii cu șart. Jucăuș și provocator, traducătorul mai adaugă, din inițiativă voluntar asumată, ici un provincialism, colo un barbarism, un arhaism, o vorbă născocită sau o formă gramaticală din Țara Oltului, ca nu cumva vocabularul să pară totuși monoton. Își asumă însă și riscul supralicitării și al încifrării (adamant în locul lui diamant, ciprin ca să spună crap
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
filosofic acolo ar fi condus. Afirmația "avem ideile temperamentului nostru", pronunțată ca o lege inflexibilă, nu ar fi dus departe, neîngăduindu-i să se lupte cu propriile inerții, pe care și le cunoștea foarte bine: paseismul, refugiul în amintire, contemplativitatea, provincialismul moldovenesc, melancolia sumbră provocată de ineluctabilul zădărniciei universale. Ar fi trebuit să devină un critic fidel al colegului său de școală Mihail Sadoveanu, pe care îl și întâmpină de altfel cu analiză minuțioasă a povestirilor sale de debut, din 1904
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
s-a născut și revista Vatra (unde Alexandru Cistelecan, Virgil Podoabă, Aurel Pantea fac o excelentă echipă de foști și pereni "echinoxiști") și Familia unde Ion Simuț, Ioan Moldovan și Traian Ștef continuă principiile revistei clujene: ținută etică și refuzul provincialismului, perspectiva europeană a valorilor. Din acest spirit critic și ironic s-a născut și Istoria... lui Radu Țeposu și proza lui Ioan Groșan, și Apostroful clujean. Echinoxul nu a însemnat doar poezia metafizică, ermetică, naturistă a lui Ion Mircea, Dinu
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
politice ale momentului. Slavonismele par a constitui obstacolul principal: prin cantitate, înrădăcinare, autoritate culturală și religioasă, asociere cu alfabetul chirilic și deci cu disputele ortografice; grecismele sînt purtătoare de prestigiu și modă culturală, maghiarismele și germanismele apar mai ales ca "provincialisme". în diatribele contra barbarismelor, turcismele sînt doar pomenite, în enumerări, de obicei în asociere cu grecismele. Se poate observa că, în comparație cu alte purisme lingvistice manifestate în spațiul balcanic, cele românești nu identifică în turcisme un obiect de ostilitate politico-ideologică. P.V.
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
Ceea ce îl interesează în mod fundamental pe Dragomir citind această comedie a lui Caragiale nu este, de exemplu, comicul acestui autor, structura piesei sau concretețea artistică a personajelor, ci acel fenomen fundamental pe care piesa îl indică: precaritatea noastră ontologică, provincialismul nostru cultural. O astfel de lectură filozofică a unui text literar pune în lumină nu cutare sau cutare trăsătură a piesei literare, ci ceea ce piesa însăși revelează dincolo și dincoace de piesa însăși și de autorul său. Tocmai acest lucru
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
e și valoarea estetică imponderabilă, iar sistemul de promotion american pe care îl propovăduiește și admiră Ștefan Caraman nu este o garanție a valorii reale, rezistente. Lucrurile sunt destul de alunecoase la nivelul epitropiilor literare, premiile pot fi acordate aiurea, dar provincialismul resentimentar (pentru că poate exista și unul mai finuț și mai fertil), e de prost gust. Oricum, e valabilă definiția pe care și-o aplică autorul însuși: "noul ego, micul monstru care am devenit, pachetul de complexe și isterii scos la
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
influențelor internaționale care, din păcate, au darul de a submina valorile tradiționale daneze. Copenhaga, cum de altfel va spune orice danez, nu este un oraș de referință pentru stilul țării, neexistând o altă localitate care să contrasteze mai mult cu provincialismul „adormit” din restul țării. Ana-Maria Grad Misterele de la Stonehenge l Un obiectiv pe cât de enigmatic, pe atât de atractiv De peste 5 000 de ani, vizitatorii sunt atrași de complexul Stonehenge din Marea Britanie ca de un magnet. Nu vom ști niciodată
Agenda2005-09-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283442_a_284771]
-
care nu au amestecat argumentele artistice cu atitudinea mea politică - pentru că nu-mi plac găștile și pentru că am memorie. Am fost denigrată cu voluptate. Doar pentru că nu-mi place să cînt în astfel de coruri. De fapt, la nivel planetar, provincialismul acesta comportamental are o miză mică, iar derizoriul în care se lăfăie este ridicol. Și totuși. Am suferit fizic. Am simțit că mă descompun, că-mi cad bucăți de carne pentru nedreptăți flagrante petrecute în jurul meu, pentru dirijarea opiniilor, pentru
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
sau le vor respinge; cei mai rezonabili ar face, totuși, bine să țină cont de ele, pentru că toate prejudecățile pe care le-au stimulat primesc o replică pe măsură: de la cele cu implicații civico-politice (acuzatul „apolitism”, „a treia cale” între provincialismul autohtonist și cel cosmopolit de sens contrar) pînă la cele critico-literare („caietismul”, „autonomia esteticului” și problema revizuirilor, opțiunea pentru „narațiunea critică”, atitudinea față de șaizecism, optzecism, postmodernism, față de raporturile ruralitate-citadinism sau tradiționalism/ avangardă). Oricum, avem de-a face cu o carte
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]