304 matches
-
Nicolae Prelipceanu, Was tatest du în der Bartholomäusnacht?, Cluj-Napoca, 1985; Texte der rumänischen Avantgarde. 1907-1947, îngr. Eva Behring, Leipzig, 1988 (în colaborare); Gefährliche Serpentinen. Rumänische Lyrik der Gegenwart, îngr. Dieter Schlesak, Berlin, 1998 (în colaborare). Repere bibliografice: Werner Söllner, Între provincialism și universalitate, AFT, 1981, 3; Virgil Mihaiu, Un literator al timpului nostru, ST, 1981, 7; Klaus Schumann, „Die rumäniendeutsche Lyrik nach 1944”, „Weimarer Beiträge”, 1982, 9; Emmerich Reichrath, Die fällige Synthese, în Reflexe, ÎI, îngr. Emmerich Reichrath, Cluj-Napoca, 1984, 25-30
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
Const. R. Crișan și V. Dobrescu. Majoritatea cronicilor literare și a analizelor politice aparțin lui V. Spiridonică și lui Const. R. Crișan (sub pseudonimul Paul Popescu). Publicația, adresată în special cadrelor didactice, nu depășește - prin ton și problematică - un anume provincialism, preferința pentru specificul preocupărilor de breaslă imprimând o îngustare a perspectivei. N.S.
ORIENTARI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288572_a_289901]
-
ardelene, tinzând să se identifice cu aspirațiile culturale ale întregii tinerimi române și să se deosebească de alte publicații prin prospețimea și vigoarea idealurilor sale, ce au putut căpăta relief doar pe fundalul României întregite. Ambiția redactorilor este să depășească provincialismul, orizontul restrâns al unor reviste transilvănene, să-și racordeze interesul și să-și impună receptarea dincolo de lanțul Carpaților. În articolul-program În loc de „Cuvânt înainte”, Teodor Murășanu scrie că primăvara culturii românești va fi adusă de „noua promoție de intelectuali și visători
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
și la Mircea Eliade sau la Étiemble. Reducția categorială presupune frecvent proiecția universaliilor în sfera morală. E cazul categoriilor de macedonskianism, de hermeneutică militantă a lui Eliade sau de comparatism militant al lui Étiemble, dar și cel al conceptului de provincialism, a cărui veritabilă anatomie o întreprinde M. în toate cărțile sale. Coloana vertebrală a lucrărilor este însă ideologia culturală care ia în primul rând înfățișarea criticii de idei, concretizându-se în proiectul de proporții consacrat ideii de literatură. Elanul categorial
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
unui legământ de fidelitate față de Evanghelie. Reacțiile adverse „la vedere” m-au mirat așadar mai puțin decât declarațiile otrăvite ale unor „confrați” care au mereu ceva de comentat în privat și foarte puține de spus în public. Această situație confirmă provincialismul endemic al culturii române contemporane din care, inevitabil, discursul teologic face și el parte. Istoria ne arată că lipsa unor medii adecvate de comunicare sfârșește mereu printr-o celebrare a ipocriziei. De ce, în România, bârfele sunt de maximă suculență și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prin 2002-2004 polaritatea Observator cultural - 22 (polaritatea Observator cultural - LA&I, mai clară, a fost afectată de discontinuitățile de apariție ale suplimentului ziarului Cotidianul condus de Dan C. Mihăilescu), oscilând și tatonând sau, pur și simplu, fiind exterioare conversației, din provincialism și incapacitate de înnoire (unele puteau fi aproape integral publicate și înainte de 1989), ori prin specializare îngustă sau prin orientare cultural-ideologică iliberală - programatică sau inerțială. Poate, pur și simplu, cultura noastră e încă prea mică, prea izolată, prea dominată de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
simbolică unindu-se în imaginarul oaspeților cu o romantică (în sensul „mic”, sentimental al cuvântului) douceur de vivre: Toscana, Sudul Franței etc. Eu aș începe istoria influenței culturii franceze postbelice în America de Nord (întreagă: și Canada e interesantă, cu toate nuanțele provincialismului său, inclusiv prin cariera culturii franceze în Québec) cu un capitol despre receptarea modulului structuralist. Acesta a fost inițiat în Franța prin legendara colaborare între Roman Jakobson (care a extins la ansamblul studiilor literare structuralismul „dualist” al lui Saussure, la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu punctele de vedere care susțin prezentarea sa sistematică a filosofiei lui Kant. Este regretabil că Florian nu a participat mai activ la dezbaterea din literatura internațională consacrată criticismului deoarece prin prestațiile sale el a depășit în mod sigur acel „provincialism” sub semnul căruia au stat poate prea mult timp nu puține scrieri românești despre Kant. Și este, desigur, regretabil că el a mai vorbit și scris despre Kant atunci când nu a mai putut să afirme liber ceea ce credea 54. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și, mai mult, la extinderea acestui dialog la întreg spațiul central-european. Așa cum arată Ion Simuț în articolul Aurora - Încotro? (3/1994), publicația își propune „o cunoaștere sistematică a identității culturale a Europei Centrale”, pentru a fi „o sinteză inedită de provincialism și europenism”, care „să aducă în conștiința contemporanilor ideea acestei duble apartenențe”, astfel încât Bihorul să devină „un avanpost al integrării în Europa”. Intenția redacției s-a și realizat, cel puțin în parte, prin deschiderea unor dezbateri sub titlul Ne putem
AURORA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285498_a_286827]
-
îngrijirea lui Grigore Tăbăcaru și George Bacovia, având subtitlul „Literatură, artă, știință”; de la numărul 4 își schimbă titlul în „Ateneul literar”, numărul 10 poartă titlul „Ateneul”, iar la numărul 13 se revine la titlul inițial. Deși marcată de un oarecare provincialism, datorat în primul rând lipsei unor colaboratori de prestigiu, revista se distinge totuși prin amprenta inconfundabilă lăsată asupra ei de poetul George Bacovia. Acesta, împreună cu celălalt redactor, Gr. Tăbăcaru, i-a imprimat un caracter modern, definit de opțiunea limpede pentru
ATENEUL CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285486_a_286815]
-
BANATUL, revistă culturală apărută la Timișoara în 1994. Redactor: Adrian Dinu Rachieru. Publicația reia programul revistei „Banatul” din 1926-1930, în sensul promovării tradiției culturale și publicistice locale, dincolo, însă, de un provincialism îngust, tradiție căreia caută să-i păstreze specificul. În acest sens, sunt publicate cele mai importante studii despre Banat și mentalitatea bănățeană apărute între cele două războaie mondiale în presa vremii, în special în revista omonimă: Lucian Blaga, Barocul etnografiei
BANATUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285597_a_286926]
-
Așa și aici. Probabil că PSD își va asuma povestea cu patria și cu investițiile economice gata să rupă Ardealul, iar UDMR va tuși protector din punct de vedere acustic. O alegorie cu anonimul provincial Vorba lui Vlahuță nu de provincialismul stârnitor de analize politologice mă tem, ci de veșnicia ăluilalt, a celui cultural. Acela mă lasă gânditor și surpat de reverie, așa cum l-a lăsat pe vrednicul Bălcescu pământul cel frumos și armonic alcătuit al Ardealului în cunoscutul fragment cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
eu, pedagogic și docimologic, ani la rând, populația școlară de pe strada Islaz, din cartierul Fratelia din Timișoara. Asta e problema cea mare, nu regionalizarea, nu parlamentele locale, nu confruntarea centru-perferie. Nu acestea mă sperie, ci veșnicia mulțumită de sine a provincialismului cultural, mai ales că acesta răsare unde nu te aștepți. Cred că siesta ideilor este numele potrivit al acestei ațipiri duminicale, aceasta se prelungește voluptuos până ce vin rătăciții națiunii și fac larmă pe ulița mare și tulbură odihna, cum zice
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nu te aștepți. Cred că siesta ideilor este numele potrivit al acestei ațipiri duminicale, aceasta se prelungește voluptuos până ce vin rătăciții națiunii și fac larmă pe ulița mare și tulbură odihna, cum zice bănățeanul, din soba din față. Există un provincialism cultural la vedere, acela al regiunii mediocrilor artistic. Iacătă că în capitala Banatului, ca să vorbesc provocativ și dincolo de agenda discuțiilor publice ale premierului, numărul lor este la fel de mare ca și în capitala Moldovei, a Dobrogei și a Transilvaniei. Asta nu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și famelici dornici de afirmare, esteți dezabuzați din protipendadă sau artiști întorși din mediile artistice pariziene, estetizanții autohtoni sînt cu toții avizi de mirajul unui „altfel natural”. Nota particulară a „noului curent” este dată de un refuz al provinciei și al provincialismului artistic asociat cu o tendință de refulare (ea însăși, adeseori, provincială) a identității tradiționale. Refuzul în speță îmbracă foarte adesea formele unui mimetism snob, bovaric și/sau veleitar, afectînd un blazon inexistent. Ca atitudine, el se exprimă printr-un bovarism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și ei un profesor de universitate. Dl Ovid Densusianu face și poezii. Toți doritorii de catedre liceale le dobîndesc făcînd versuri după rețetă și admirînd geniul lui Ervin” (Cronica, an II, nr. 50, 24 ianuarie 1916, rubrica „Poemele”). Alergică la provincialismul literar, ironia lui Vinea este în largul ei atunci cînd se exercită asupra unor critici sămănătoriști din provincie (sînt vizați în special cei din Craiova, de la revistele Ramuri sau Drum drept). Multe dintre textele critice ale foarte tînărului comentator indică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Avant-garde in East-Central European literature“, în History of Literary Cultures of East-Central Europe, Marcel Cornis-Pope and John Neubauer (eds.). Potrivit lui Mario de Micheli, însuși futurismul italian a apărut, în primii ani ai secolului al XX-lea, ca o reacție împotriva provincialismului și a verismului în artă. Originile sale intelectuale sînt, pe de o parte, cultura politică anarhistă, naționalistă, socialistă și sindicalistă - de sorginte soreliană - a Italiei post-Risorgimento și, pe de altă parte, estetismul „independenților” decadenți (Marinetti a fost inițial un discipol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
depășită înspre un histrionism subversiv și iconoclast, dominat de voința rupturii și a demistificării („am scos visul vechi din cutie cum scoți o pălărie, „Îndoieli“), a dezertării și a fugii dintr-o „provincie” sufocantă. În poemele românești ale lui Tzara, „provincialismul” include atît recuzita sămănătoristă, ruralistă, cît și pe cea simbolistă sau intimistă: parcul, reveriile grațios-exotice, fata de pension, familia comme il faut... În schimb, evocarea „provincialismului” din poemele lui Vinea are un sunet elegiac pur, micile artificii anticonvenționale și eliptismele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dezertării și a fugii dintr-o „provincie” sufocantă. În poemele românești ale lui Tzara, „provincialismul” include atît recuzita sămănătoristă, ruralistă, cît și pe cea simbolistă sau intimistă: parcul, reveriile grațios-exotice, fata de pension, familia comme il faut... În schimb, evocarea „provincialismului” din poemele lui Vinea are un sunet elegiac pur, micile artificii anticonvenționale și eliptismele neafectînd lirismul ansamblului: „Pereții de carton alb, tăiați de o fereastră/dreptunghiulară: luna ziua se reazemă pe cer/ning clipele rugină pe arborii de fier/și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la Gîndirea anunță sosirea lui Jacques Maritain”... O notă explicativă a lui Henri Béhar (tradusă de Fănuș Băileșteanu) pune punctul pe i: „Această foarte scurtă fază de contact demonstrează, în pofida stîngăciei sale, cum anumiți scriitori români se simțeau stingheri în «provincialismul» lor și așteptau consacrarea de la Paris. Ea explică de ce unii, ca Voronca, Sernet sau Fundoianu, aveau să-și schimbe limba pentru a se face ascultați. Dacă volumul lui Costin n-a putut fi editat în Franța, în schimb primele poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stejarii sînt verzi ca românul și viceversa”; „florile lui Luchian cari, precum se știe, erau aduse, iarna-vara, din Italia în atelierul artistului. Iată cum, în atingere cu izma creață a poetului Goga, violetele de Parma capătă indigenatul”. În opoziție cu provincialismul autohtonist, figurativ și mimetic al „copiilor după natura patriei”, arta abstractă cultivă geometria universală a formelor și a culorilor pure: „Revoluția artistică de azi rupe legăturile cu natura organizată, păstrînd doar datele ei eterne: culoarea și forma în alfabetul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
faptul că moderniștii radicali se întîlnesc cu tradiționaliștii în respingerea „formelor fără fond” din secolul al XIX-lea. Dacă însă Gîndirea renova tradiționalismul sămămătorist adăugîndu-i o componentă spiritualistă, cvasimistică, bizantin-ortodoxă, în articolul „Premergătorii“, Vinea contestă realitatea oricărei tradiții „clasice”, denunță provincialismul, mimetismul literaturii culte preexistente și minoratul autohton, pledînd pentru o viziune conformă pulsului sincron al noii Europe moderne: „Astfel am ajuns să învățăm despre clasicii noștri la a căror tradiție criticii creduli ne recheamă adesea cu seriozitate. Astfel se vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Ion Vinea („mentor” al lui E. Ionescu) și B. Fundoianu: aceștia denunță deopotrivă „pastișul” formelor occidentale, deplîngînd discontinuitatea și „minoratul” istoriei românești, lipsa unei limbi de circulație și lipsa unei tradiții culte autohtone. Dacă însă Fundoianu alege să depășească provincialismul/minoratul cultural, părăsind „colonia” românească pentru mult-visata Franță, Vinea optează - „centripet” - pentru stimularea orgoliului local „modernist”: „În ceea ce privește însă modernismul afirmat mai ales de la 1917 încoace, el e, colac peste pupăză, în contrast cu întreaga noastră literatură și artă de la 1800 încoace — e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
independenți” de la Insula, Simbolul, Viața socială, Noua Revistă Română, Fronda și Chemarea; estetismul parnasiano-simbolist - cosmopolit, aristocratizant și boem - nu reprezintă însă decît un epifenomen al „complexului periferiei”, un evazionism asumat ca protest antifilistin, ca ridicare deasupra mediocrității vulgului și a provincialismului tradiționalist. În forme răsturnate, complexul se regăsește deopotrivă în „micul romantism provincial” (G. Călinescu) cu accente realiste și naturaliste al literaturii „dezrădăcinaților”, „inadaptaților” și „învinșilor”; pe alte coordonate îl vom regăsi, după Primul Război Mondial, la avangardiști cosmopoliți și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
uneori chiar antisemiți) ai „generației tinere”. Eugen Ionescu, Mircea Eliade sau Emil Cioran părăsesc mai întîi țara pe cale oficială, sfîrșind prin a se exila, odată cu instaurarea comunismului. Conștiința acută a marginalității și a minoratului, voința afirmării internaționale și a depășirii „provincialismului cultural” îi unesc însă pe toți. Nu am intenționat, bineînțeles, ca prin discutarea primului „val” avangardist autohton (și) din unghiul „complexului periferiei” să îl subsumez, în vreun fel, unei agende identitare. Dimpotrivă. Însă o astfel de reexaminare nu poate exclude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]