198 matches
-
al XIX-lea. Românul secolului al XIX-lea exprimă, așa cum menționează Pierre Chartier [p.135], conflictul dintre societate și personaj 71, fie că acesta e purtătorul celor mai înalte valori la care aspiră umanitatea, fie denunțătorul perversiunii acestor valori în prozaismul ambiant. Școală romanesca a secolului al XIX-lea, care are drept scop reprezentarea artistică a societății, se găsește în fața unei probleme de metodă și de alegere: conform căror criterii trebuie fabricate personajele și alese detaliile care ar fi cele mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se anulează, literatura fiind înscenată, în mod ludic, fără tragism și fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele, atitudinile din texte venerate sunt, reasamblate și puse într-o noua lume"77. Alături de aceste trăsături ale literaturii postmoderniste, mai menționăm: desolemnizarea discursului, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversității realului, refuzul stilului înalt, ermetic și impersonal, valorificarea creativă și recuperatoare a stilurilor poetice consacrate, prin ironie, parafrază și parodie, practicarea unei poetici a concretului și a banalului, receptivitatea față de livresc, în forma intertextualității, a metatextualității și a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al procesiunii nu mai realizează un contrast atât de puternic cu actul crud al decapitării, introdus într-un ceremonial ludic cu măscărici și toboșari, iar versul liber înlocuiește formele prozodice clasice, conferind poeziei un caracter prozaic, anecdotic. Demitizarea rolurilor decadente, prozaismul și intertextul subliniază ecartul ironic față de o estetică simbolisto-decadentă resimțită ca epuizată și al cărei instrumentar este exhibat demonstrativ în felul unei mutatis mutandis postmoderne denudări a procedeului. XI.2. Salomeea în arta plastică Salomeea este o figură de frontieră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ea”. Stilul este caracterizat drept pozitivism flegmatic, iar precizia sa rece, lipsa de emotivitate par inocente, nepremeditate. Dacă acum ne uităm asupra textului unui haiku al lui Șerban Codrin: de ziua muncii - uscîndu-se la soare pielea unui cal observăm același prozaism al textului (cu atît mai reprobabil pentru așteptările cititorului cu cît i se propune un text poetic). SÎnt notate detalii concrete, temporale, situaționale, circumstaniale, faptice. Datele sînt brute, prezentate la rece, autorul este un simplu și scrupulos observator. Notează doar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
că discriminarea etnică, intoleranța religioasă, politizarea BOR sunt câteva subteme derivate din tema centrală. 2. Talentul literar îndoielnic constituie o culpă pe care Arghezi nu scapă nici un prilej de a o amenda. Obiecțiile principale sunt: lipsa de stil și originalitate, prozaismul sau prolixitatea scriiturii iorghiste, în genere, iar tehnica favorită este a retorsiunii, polemistul plasându-se pe terenul advers, pentru a-i divulga vulnerabilitatea. Din acest unghi, "Cu prilejul revoluției chineze" este un text antologic de respingere polemică, bazat, aproape exclusiv
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
însă să mai vie". Mă uit mai jos: "Corbeille de fruits..."212 Aceeași undă de înțelegere, de umor ironic manifestat ca o subtilă complicitate cu ridicolul, răzbate și din aparenta luare în râs a poetului din schița Admiratorii. Contrastul dintre prozaismul gândurilor și a însemnărilor recunoscutului poet și entuziasmul trecătorilor convinși că îl surprind în actul distrat al creației, scoate în evidență greutățile și frământările inerente ale artistului ca om și nu se prelungește în satiră la adresa imposturii așa cum se întâmplă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deschisă de estomparea apusului În apele leșioase ale Oltului. (luni) Când, adolescent precoce, am vrut să-l citesc pe Cervantes, m-a oprit să Înaintez În lectură o presupusă dâră livrescă a discursului sau - ceea ce era și mai puțin atractiv - prozaismul Întâmplărilor parodice, traversate plat de cavalerul rătăcitor. Drept urmare, am părăsit lectura aproape imediat. Cum Îmi explic acum acest refuz? Este evident că Cervantes depășea romantismul adolescenței mele, Însetate de mitul creației, anticipând o perspectivă modernă. Demn descendent al peisajului eminescian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la fel de bine și de romantism, și de suprarealism, și de expresionism, și de modernism. Volumul pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filosofare. Simți, însă, că amalgamul acesta e doar aparent, căci se coagulează într-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
continua: Doina Ioanid, Ioana Nicolaie, Simona Sora, Anca Manolescu etc, etc, etc. Pentru ce au adus fiecare nou ar trebui atâtea detalii... Împreună s-au înscris în tendințele moderne ale literaturii, fiecare în domeniul abordat. Poezia feminină a adus nou prozaismul poetic, luciditatea tăioasă și rece, semnificația autobiografică. Proza a adus tendințele cele mai captivante în ultimii ani: indiferența față de timpul biografic, detașarea de real, realismul fantastic, onirismul cu distorsiunile lui, interesul pentru rememorare (cu demontarea firească a mecanismului acestuia), revenirea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
continua: Doina Ioanid, Ioana Nicolaie, Simona Sora, Anca Manolescu etc, etc, etc. Pentru ce au adus fiecare nou ar trebui atâtea detalii... Împreună s-au înscris în tendințele moderne ale literaturii, fiecare în domeniul abordat. Poezia feminină a adus nou prozaismul poetic, luciditatea tăioasă și rece, semnificația autobiografică. Proza a adus tendințele cele mai captivante în ultimii ani: indiferența față de timpul biografic, detașarea de real, realismul fantastic, onirismul cu distorsiunile lui, interesul pentru rememorare (cu demontarea firească a mecanismului acestuia), revenirea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. Din 2002 este membru al PEN-Clubului Român. Lirica lui V., „plină de aluzii la cultură, este, totuși, în primul rând poezie a observației directe, imediate, în care metaforismul «împăunează» abia o emisiune verbală de un prozaism voit, tocmai pentru a sublinia erupția poeticului prin structurile cotidianului banal și naturalist, asemenea unei surprinzătoare prezențe (poate inevitabile) a ierbii prin crăpăturile unui asfalt” (Ștefan Aug. Doinaș). Poetul se înscrie în ecoul unui postmodernism în care el însuși devine
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
cultivarea ostentativă a unor imagini sordide. Se tinde astfel spre o formulă ce conține însuși procesul de creație, spre o definire de sine prin propriul demers poetic. V. este un temperament romantic bine cenzurat, cu o luciditate crudă, terifiat de prozaismul unei existențe golite de romantism. SCRIERI: Frontiera dintre cuvinte, București, 1988; Poeme din Ev-Mediul odăii, București, 1991; Orașul de sub varul pereților, Piatra Neamț, 1995; Femeia din Ev-Mediul odăii, Timișoara, 1996; Tratat despre Ochiul Orb, București, 1996; Podul sau Dictatura ochiului, Timișoara
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
chiar în propria formulă lirozofică)", p. 257) sau "Volumul (Ninge la o margine de existență) pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filozofare. Simți însă că amalgamul acesta e doar aparent, căci se coagulează într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
continua: Doina Ioanid, Ioana Nicolaie, Simona Sora, Anca Manolescu etc, etc, etc. Pentru ce au adus fiecare nou ar trebui atâtea detalii... Împreună s-au înscris în tendințele moderne ale literaturii, fiecare în domeniul abordat. Poezia feminină a adus nou prozaismul poetic, luciditatea tăioasă și rece, semnificația autobiografică. Proza a adus tendințele cele mai captivante în ultimii ani: indiferența față de timpul biografic, detașarea de real, realismul fantastic, onirismul cu distorsiunile lui, interesul pentru rememorare (cu demontarea firească a mecanismului acestuia), revenirea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
iluziei relației permanente. Fantezia lui Sandu, peronajul- narator, identifică un discurs erotic perfect atâta vreme cât relația este mediată. În schimb, întâlnirile concrete, dincolo de accentele de senzualitate împinse până la euforie, nu satisfac decât rareori expectanțele personajului masculin, sunt condamnate la prozaism, convenționalitate sau ridicol. Romanul lui Mirel apare ca o povestire de stil vechi care înaintează încet prin reveniri și digresiuni. „Eroii au schematismul personajelor de povestire și nu se țin minte (bunicul, Tata cu majusculă, Mama, adică bunica, mama adevarată
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și poetul român și conchide: "Mallarmé afecționa și el sonetul, dar la Mircea Ivănescu această formă "perfectă" e voit imperfectă, ironic imperfectă (cu excesiv de multe enjambements care transgresează normele poeticii parnasiano-simboliste, cu versuri inegale, cu ritmuri rupte, cu revărsări de prozaisme în care rima se îneacă), deși efectul final e unul de inefabilitate, de cristalinitate cu fine fisuri, ca nervurile dintr-o frunză înghețată"8. Relaționând observația lui Matei Călinescu despre forma ironic imperfectă cu cele spuse de noi mai sus
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/ 1996. Printed in ROMANIA CRISTINA CIOBANU Poezia generației albatrosiste - Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion Prefață de Vasile SPIRIDON INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: Generația Albatros/albatrosistă, ironie, cotidian, intertext, social, anticalofilism, prozaism, banal, avangardă, literatura-reportaj, autenticitate, demitizare, demetaforizare, autoreferențialitatea/metatextul, poetica certitudinilor și a incertitudinilor, poezie contemporană, dialogism, limbajul sincopat, paratext, viziune deformatoare, poezie ludică, frondă, inovație stilistică, eros, obsesia morții, real, imaginar. Domnului prof. univ. dr. Nicolae Ioana (Andrei Grigor), cel
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
animale). Literatura contemporană va fi și ea obsedată de căutarea poeticului în banal. Toate încercările de teoretizare a postmodernismului (concept controversat, dar încă destul de în vogă), realizate la noi, au adus în discuție ca trăsătură definitorie a acestuia baia de prozaism sau de prozaisme în care este cufundat textul. Geo Dumitrescu credea și el că nu există teme/motive/cuvinte "poetice" și "nepoetice"249, există doar poeți cu talent și poeți fără talent. Impresia de autentic (deși scriitorii ambelor momente literare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
va fi și ea obsedată de căutarea poeticului în banal. Toate încercările de teoretizare a postmodernismului (concept controversat, dar încă destul de în vogă), realizate la noi, au adus în discuție ca trăsătură definitorie a acestuia baia de prozaism sau de prozaisme în care este cufundat textul. Geo Dumitrescu credea și el că nu există teme/motive/cuvinte "poetice" și "nepoetice"249, există doar poeți cu talent și poeți fără talent. Impresia de autentic (deși scriitorii ambelor momente literare vor să realizeze
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
comune ale ultimei generații ['80] nu sunt, însă, nici mai multe, nici mai supărătoare și nici mai pregnante decât ale generației '60. Sunt altele: acolo jubilația și declamația, aici decepția și cerebralitatea; de o parte incantația și declamația, de cealaltă prozaismul și ironia; în locul angajării convenționale, sarcasmul neconvențional; cei dintâi s-au lăsat duși de apele existenței ce le promitea armonia, cei din urmă s-au oprit la bariera morală a lumii și având în față dizarmonia dramatică. Pentru unii limbajul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetice nici din dicționare, nici din lucrarea mea Les mots d’origine néo greque en roumain à l’époque des Phanariotes (Budapesta, 1939). Prin urmare, nu este exclus ca, în cazul textului bacovian, să avem de a face cu un prozaism voit, conform cerințelor acestei descrieri aproape naturaliste”. Am găsit totuși un exemplu în Poezii deosebite sau Cîntece de lume de Anton Pann: „Minunată ești la stat/Și nostimă la umblat./ Ai doi ochișori frumoși,/Blînzi, cu totul mîngîioși” etc. Se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ce s-a scris avea un merit literar, dar, așa cum nota Kazin în On Native Grounds, "Literatura aceea mai are încă multe de spus și s-ar putea chiar să domine scena încă mulți ani de acum înainte; și, în ciuda prozaismului și a frecventelor sale impulsuri mecanice, este un corp vast de scrieri ce reprezintă probabil cel mai bine întreaga experiență a conștiinței americane de după 1930 și explică întreaga natură a prozei din acea vreme, așa cum nimic altceva nu ar fi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al XIX-lea. Românul secolului al XIX-lea exprimă, așa cum menționează Pierre Chartier [p.135], conflictul dintre societate și personaj 71, fie că acesta e purtătorul celor mai înalte valori la care aspiră umanitatea, fie denunțătorul perversiunii acestor valori în prozaismul ambiant. Școală romanesca a secolului al XIX-lea, care are drept scop reprezentarea artistică a societății, se găsește în fața unei probleme de metodă și de alegere: conform căror criterii trebuie fabricate personajele și alese detaliile care ar fi cele mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cel care revine după o vină și o răscumpără prin inocență. Nu e un antierou european. Ci un antisupererou american. Vonnegut este obsedat de imaginea tare, percutantă, de fraza haiku. Vei găsi întotdeauna rânduri tulburătoare, aproape poetice, aruncate cu dispreț „prozaismului“ poveștii. „Viscolele sunt niște bătăi cu perne“, râde la un moment dat un personaj de ultramediatizarea tipică a unor fenomene meteorologice ieșite din normal. Obsesia frumuseții blestemate Imaginile insolite stilistic sunt completate de „corespondențe“ stranii, paranoide între personaje refuzate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
superficială, gravitatea e neconvingătoare. Moartea poate părea pitorescă, dar e tare departe: poetul află în ea un simplu pretext ca să-și exprime nevoia de melancolie. Întristarea se folosește în egală măsură și de claritate. În general Larkin începe cu un prozaism clar. Aici se desparte de Yeats, Auden, Eliot. Ca mulți alți poeți Desperado, în poemele cu adevărat bune, el refuză să facă din limbaj un cod. Nu vrea să ridice baricade între el și lector. Drept urmare, cuvintele sunt banale, propozițiile
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]