250 matches
-
singur acum la marginea ceții. Textul, aparent alambicat, prin întorsăturile de caz și de macaz în etnia cuvintelor, are o calculată exprimare răsucită spre Orhan Pamuk (n. 1952), premiatul cu Nobel în 2006. Tot eșafodajul lexical din partea întâi a succedaneelor prozastice converg spre ideea de inițiere. Nu însă spre o doctrină ezoterică. Mai degrabă spre o înțelegere a vieții cu toate meandrele ei, despre care Maestrul vrea să-l prevină pe ucenic. De aceea, jocul de-a viața, dar și invers
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
Bardu s-ar putea defini ca o adevătată senzualitate a inteligenței. Dar toate acestea par de acum înainte exemple despre o artă ce se va fi pierdut. Să revenim la Umberto Saba. El însuși e conștient că poemele mai degrabă prozastice din prima sa perioadă provocau și o oarecare stupoare: deseori remarci dintre cele mai fine, imagini delicate, se pierdeau într-o masă narativă neutră. Dacă acesta a fost așa-zisul meu ,diletantism", replică Saba, atunci el s-a transformat în
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
un imobil părăsit pe care emigrantul îl trezește, printr-o îndelungată și laborioasă curățenie, la o nouă viață; și apoi într-o altă casă, și mai nebunească, populată de 14 câini... Marin Mălaicu-Hondrari dovedește o înzestrare remarcabilă în registrul grotescului prozastic: de fapt liric, dar dezvoltat și speculat epic, în mici episoade de infern cotidian și dezgustător. La sfârșitul acțiunii și al cărții, "eroul" cu aplecare teoretică pentru domeniul vast al sinuciderilor are o undă de mulțumire. În urma lui, rămâne un
Golden Gate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7784_a_9109]
-
spre el, îi caut gâtlejul,/ mă-mpleticesc și-ngenunchi.” Indiferent la convenționalismul clasicist și la tiparele consacrate de o lungă tradiție, autorul „nouăzecist” desființează barierele dintre genurile literare, făcând ca discursul liric și cel epic să se amestece până la indistincție. Poemul prozastic sau proza poematică vor aspira și praful prozaismului, obținând din registrele comunicării obișnuite și din piesele uzate ale limbajului „de zi” o lirică aparent brută; de fapt, mai subtilă, ascunzându-și sau chiar anulându-și retorica. Cu două decenii în
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
funcționale în proza narativa. Specifice scriiturii poetice, ele centrează atenția (Jakobson dixit) asupra mesajului în sine, în sensul că îl fac vizibil; dar, prin chiar acest fapt, îl și ăopacizează, nelăsând privirea să străbată dincolo de suprafață semnificantă. Dimpotrivă, în scriitura prozastica se cere o anume transparență a semnificatului; ceea ce nu înseamnă că aici stilistica ar fi inoperanta, numai că ea apelează la strategii dinamice, ătransfrasticeă (cum ar spune lingviștii), desfășurate pe suprafețe mari, adică pe texte. Ca să putem observa câteva asemenea
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
-ți recunoști suferința/ cum broasca țestoasă plaja.// Să-ți bagi perfuzia în vena ascunsă/ cum firul de iarbă în ochiul de melc.// Să nu mai ieși niciodată din tine/ precum Ieudul din Ioan Es. Pop...". Față inversă a poeziei, turnura prozastică îi intensifică dolentul suflu interior: "întoarce-te, întoarce-te!/ strigă tribunul.// Dar nu am imperiu/ și nici nu mai vin hunii.// Și nici n-am plecat,/ doar un pic am ieșit pe balconul/ salonului 9/ (salonul 6 fiind ocupat)/ să
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
o întâlnire a generațiilor mai tinere cu un Blaga diferit de cel din manuale, cât și o încercare de relectură critică. Deoarece acum, după ce s-a tipărit romanul de sertar Luntrea lui Caron, putem pune în paralel aceste două opere prozastice, care narează, fiecare în felul ei, câte o etapă dramatică din existența autorului. Reeditarea Hronicului... mai era necesară și pentru că, exceptând unele apariții-pirat din anii ’90, textul nu mai fusese tipărit, dacă nu mă înșel, din anii ’80. Se impunea
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
de nou artistic se vede răsplătită prin cărți care pun probleme serioase de încadrare într-o poetică ori într-un gen. Dacă, înainte de 1990, cadrul cenzurii oficial desființate dădea un anumit desfășurător literaturii, lăsând câteva culoare de evoluție poetică și prozastică (erau preferate și uneori solicitate, din motive lesne de înțeles, poezia abstractă și romanul „obsedantului deceniu”), libertatea postrevoluționară își arată efectele structurale. Să enumerăm câteva: o paletă extrem de largă a formulelor artistice; spargerea „frontului” literar și atomizarea vieții culturale; distribuirea
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
repede fuge vremea / nici nu știi cînd trec o mie de ani peste poemele tale” (ibidem). De fapt într-un astfel de stil sec, brechtian, poetul își dezvăluie setea de obiectivitate, discursul liric consubstanțiindu-se pînă la un punct cu cel prozastic. Materia autoscopiei ca atare e topită caracteristic în cea a parabolei, montată aceasta din secvențe epice, purtînd reflexele unei reprezentări dramatice. Maxima reușită în acest sens îl reprezintă poemul intitulat întoarcerea acasă. După ce, în urma unei lupte crîncene, a ucis fiara
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
spectacolul lumii, ca niște înțălepți, și dau mai departe povestea în formule mai ușor de înghițit. Și așa mai departe. Schița de mai sus, deși numără peste o duzină de feluri, e departe de a acoperi diversitatea și complexitatea formulelor prozastice. Dar ar putea fi un început de descriere a desenului din covor. Cu altă ocazie.
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
și-aceeași, - un «bobor»?!...". Sau: „Pavel Coruț & Olimpian Ungherea. In paranteză fie spus: un Gherea , altul, nu tot atît de olimpian, am mai avut; încît nu-i nici o catastrofă dacă-l dăm uitării pe actualul". Sunt acestea epigrame în stare prozastică adresate limbajului. Actul lor nu e străin de suprarealismul ce socotea că în limbă se află reziduuri magice și că izomorfismul sonor induce ideea unor întîlniri în lumea obiectuală.
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
Moartea domnului Lăzărescu, Hârtia va fi albastră), ca și prin romanul, foarte bine primit de critici, Teodosie cel Mic. Numai că, citindu-i și recitindu-i cele două cărți, vedem că ele nu se leagă, în nici un fel, de tendințele prozastice ale ultimei decade. Lucru poate firesc la Teodosie cel Mic, un fantasy original, dar deconcertant pentru Viața și faptele lui Ilie Cazane, care ar fi trebuit nu doar să marcheze, ci și să prefigureze ceva. În primul său roman, Răzvan
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
își află, în oglindă, un dublu femeiesc și, totodată, o pricină a imensei lui dezintegrări interioare mi se pare, izolată de rest, prea înclinată spre lirism. Straniu în compoziția lui bipartită, fascinant în epicul pe care-l derulează, acest experiment prozastic de tinerețe al lui Andrei Oișteanu promitea un romancier adevărat, hrănindu- se din temele investigațiilor sale științifice (pe care le regăsim în Grădina de dincolo. Zoosophia). De atunci, Oișteanu a mai publicat câteva studii exhaustive extrem de serioase (Imaginea evreului în
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
ai lui Iehova. Dincolo de această amprentă personală, Daniel Bănulescu se simte dator - e o datorie a generației sale! - să elucideze, literar, ultimii ani, găunoși, de comunism românesc. Mărturisesc că nu am, față de acest tip de demers, mai degrabă sanitar decât prozastic, o părere prea grozavă. Fiindcă ceea ce, înainte de prăbușirea regimului, avea conturul ferm al comandamentului moral, se transformă, imediat după, într-o destul de exsanguă opțiune politică. Care se pliază fie pe scriitura bolovănoasă a unui realism de tranziție, fie pe răzbunarea
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
Un Cristian dă, în Morții mă-tii, un recital de episoade absolut memorabile. Fie și numai pentru un asemenea agrement de bună factură, cartea tot ar merita citită. Eu unul o recomand însă din rațiuni mai marcat estetice. Pentru încărcătura prozastică extraordinară oferită de scenele preliminare funeraliilor. Protagonistul e delapidat în plină stradă, dar grija lui principală e aceea de a nu pierde cumva câteva pagini redactate anterior cu silă și acribie. Sunt pagini extrem de importante, pentru el, pentru suferința lui
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
soția mea. Stepan, Vitalie și Larisa Ignatievna privesc în pământ, nici în glumă nu vor să discute pe acest subiect. Încurcat, sorb din ceai. E Lipton veritabil." (pag. 270) Clasat sistematic ca aparținând unui realism - mențin, iată, terminologia - veritabil, discursul prozastic al lui Dan Lungu se dă, în rândurile acestea, peste cap. Nu doar literatura imită, obedient ori nu, viața, ci și aceasta din urmă se împărtășește, din timp în timp, din fantasmele scrisului. Riscul de a citi ficțiunea drept adevăr
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
zile, revine și accentuează seriosul cercetător de la Cluj, Gabriela Adameșteanu se dovedește "nepregătită" pentru introducerea unei teme proprii... Oricât de mult aș ține la grila istoriei literare, e limpede, în cazul de față, că ea deformează, în sensul unei evoluții prozastice, realitatea artistică a primei cărți. În fapt, departe de a fi o temă moștenită, dusă mai departe în virtutea inerției, referința la evenimentele și întregul context socio-politic al deceniului șase este extrem de importantă. Nu se poate vorbi, aici, despre o tematică
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
sau pentru că ar există intertext, (citarea lui Henry Miller, who else?), sau pentru că măruntaiele râmei se aseamănă cu cele ale unei femei, sau pentru toate acestea la un loc, ca și cum rețeta face textul, fără a avea acea electricitate și dezabuzare prozastică a postmodernului, care reciclează fără să distrugă, și își râde de retorică. Există și texte ce propun un soi de tragism care nu ajunge la marginea posibilităților, întrucât eșuează în patetic și, în final, în comun. Ștefan Caraman creează personaje
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
deși fac acum ce fac, ar putea în orice moment să nu mai facă sau să facă altceva." Găsesc în aceste rânduri, (și renunț la pretențiile de obiectivitate, e un fapt pe care îl intuiesc eu ca atare), un ritm prozastic destul de bun, aproape de "calmul narativ" cel de bună faimă. Există în prozele lui Vasile Gogea o relaxare care îmi place și care face bine, umorul calm și obosit al celui care își duce viața provincial, prin trenuri personale, orașe de
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
colectiv Autobuzul de Însurăței (conceput, cum se știe, în „laboratoarele” Cenaclului Junimea din perioada Crohmălniceanu). Și aici, și în Jurnalul (integral, de astă dată) câtorva ședințe ale Cenaclului de Luni. Este, aici, pusă la încercare o calitate deopotrivă critică și prozastică a scrisului lui Ion Bogdan Lefter: aceea de a conferi, prin ton, o importanță istorică momentului, fără a recurge, însă, la artificii retorice grandilocvente. Pur și simplu, rândurile despre cele două cenacluri studențești sunt gândite cu un amestec de onestitate
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
un farmec aparte ori parfumul unei epoci, ci, foarte important, pe cele care asigură prelungirea în autoficțiuni incitante. Vom fi, așadar, martorii unui scriitor ce transformă cu talent documentul istoric în ficțiune. Mai mult, el inserează pretutindeni în text fragmente (prozastice ori memorialistice) ale unor confrați de aici și aiurea. Interesează felul în care se revarsă textele într-un text generic. Scriitorul își reamintește alături de un alter-ego, Povestașul, iar când o anumită stare nu poate fi sudată comparativ, el vizitează jovial
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
însă nu melancolizează. Preferă să trăiască halucinații ale „drumului-text”, virând după plac și imaginație, îndrăznind, când nimeni nu mai crede în spiritul din spatele ruinelor. Istoria din cutia de pantofi e un text hibrid, dispus muzical, cu note consacrate și ritmuri prozastice, cu numeroase referințe internaute, ca și cum istoriile aproximative și cele virtuale ne situează, poate ireparabil, în ample rătăciri fabulatorii, de unde alt adevăr istoric se poate insinua ficțional.
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
se roșează, a carnivoriza, ignorizează, grămădenie, întinsoare, neadunabilă, moțonel, se încăierează, transhumanțăm, sperez, borțoasă mică, hoit a-ntâia". (p. 44) În acest sens ar mai fi de semnalat caracterul aparent hibrid al multor pagini scrise după uzanțele grafice ale convenției prozastice, pagini compacte în care regăsim totuși preocuparea pentru rimă, ca și nota de subsol de la pagina 9: "poemul acesta închipuiți-vă că e scris în 365 de limbi și citiți-l ca atare." Nu mai este nevoie să stăruim asupra
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
urmare, un destin etajat după un model cert. Dan Lungu îl îmblânzește prin candoare. Avem o femeie bătrână și nițel resentimentară. Dan Lungu o aduce în momentele calme ale copilăriei. Avem o sumedenie de glume. Dan Lungu le dă consistență prozastică. La rigoare, avem nevoie - se spune - pentru export, de un roman recuperator. Ei bine, Dan Lungu potrivește cu pretinsă inocență parabolică fragmentul citat anterior. Mă îndoiesc sincer de existența unui comunism cu față umană sau a unui proletcultism cel puțin
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
pare un semn de slăbiciune. Autorul nici nu este cu totul izolat: Ioan Lăcustă sau Ioan Groșan merg în aceeași direcție, îndepărtându-se de nucleul dur al textualismului și descoperind în existența și experiența omului simplu zone ideale de observație prozastică. Dar, dacă aceștia nu își pot reprima întotdeauna impulsul de a-și destructura postmodernist textele, dezvăluindu-le artificialitatea inerentă, Cristian Teodorescu se plasează cu consecvență într-o postură reportericească, mergând cu camera ascunsă pe urmele celor mai prăpădiți "eroi" și
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]