609 matches
-
nici pentru înrămurările de stih din parnasianismul hermetic al Jocului secund (1930), de Ion Barbu, sau din expresionismul Poemelor luminii (1919) de Lucian Blaga, ori din Plumb (1916), de George Bacovia («verde crud», p. 17) ș. a. m. d., nici pentru prozodia „accidentată“ (dintotdeauna „în cârssie“ / „cârjă“), „voit / ne-voit-ratată“, dar nu ezit a-i aprecia „suflu-i întru zicere de excepție“, zbaterea-i lirico-microcosmică și mai puțin macrocosmic-lirică întru originalitate, „argintul viu“ al nenumăratelor versuri ivite, mai mult ca sigur, în seninătatea
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
fiindcă el oferă esență de dragoste. Cuvintele poeziilor lui nasc, preponderent, versuri scurte, sinteze decelate de mecanismul său inimă-cuget. În prefața uneia dintre ele, scriitorul-academician N. Dabija îi consideră poeziile "...un fel de haiku-uri autohtone" - neîngrădite, adaug eu, de prozodia acelor fulgerări de gând, în stil japonez, invariabil în trei versuri și în număr consacrat de silabe. El poate fulgera și printr-un singur vers, chiar și printr-un singur cuvânt: "Norocul." ("Mană cerească"), sau: "Inima." ("Măsurariu"), din vol. "Lăsați
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
alta, căci descăzutul nu mai este suma dintre scăzător și rest. Fără a căuta între aceste elemente ale focului inimii poetului o ierarhie cantitativă, remarc însă în poeziile sale (în cele canonice, că poetul Ionel Căpiță scrie și..."disciplinat", cu prozodie "clasică") o pondere a arderii lăuntrice pentru Țară, pentru Limba Română, pentru Om (firește, preponderent Femeie), pentru Adevăr, Pământ, Lume, Viață, Dumnezeu... Și toate acestea, în poezia lui Ionel Căpiță, au valoare de substantive proprii. Când își cântă dorul pentru
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
am eu minte și...peniță ca să îndrăznesc mai mult. Ba...încă un pic de zăbavă, ca să constat și faptul că scriitorul Ionel Căpiță nu are mofturi de poet "corect politic", adică nu se "rușinează" deloc să scrie chiar și în prozodie populară. Căci Ionel Căpiță nu se consideră un "boier al minții", fudul cu "opincarii". El se revendică de la izvorul mamei poeziei, deci nu pretinde că poezia începe cu el: "Foaie verde iasomie,/ Mi-a venit poftă și mie/ Să dau
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
Literatura > Recenzii > DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ ÎN TOLERANȚA EXCESIVĂ A CULTURII de Ștefan Lucian Mureșanu Cuvinte cheie: neurolingvistică, dispensie, toleranță, receptor, emițător, cuvinte, intonație, prozodia incantațiilor. 1. Efectul neurolingvistic al cuvântului rostit Defel, toleranța excesivă excede îngenuncherea receptorului de către emițător. Gesticulația și intonația zicerilor, care susțin într-un joc al hipnozei pe cel, ce uimit urmărește discursul, cade într-o vrajă amețitoare, stopându-i-se
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]
-
neplăcute de comportament din partea celor care comunicau. Accentul apăsat strident sau ridicat excesiv pe anumite silabe ale unui cuvânt a creat întotdeauna suspiciuni de interpretare, modificând, de multe ori, până și funcția gramaticală a cuvântului în expresia folosită, de exemplu: Prozodia incantațiilor, la ședințele de magie, uzitează de următoarele aspecte, care stau la baza comportamentului nostru verbal și nonverbal, definind, de altfel, știința care este neurolingvistica: 1. ca epistemologie, ea deține un sistem de cunoștințe și valori; 2. ca metodologie, oferă
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]
-
poet, familia Balaci, Antița și Pașcu, juriști, el un prolific scriitor plurivalent iar doamna o recitatoare cu o memorie de invidiat și un timbru cuceritor. Ne-a onorat cu prezența și doamna prof.univ.dr. Elena Botezat o autoritate în materie de prozodie. Oricum toate aceste calități individuale au fost augmentate de iubirea tuturor față de poezie în general și de sonet în special. Nu a trecut mult timp și recitările au început să curgă trecând rapid prin mai toate genurile poeziei cu formă
MAGICIANUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364141_a_365470]
-
de P. Ispirescu, culegător-tipograf (1882) bucurându-se de o introducere mai mult decât entuziastă a Bardului de la Mircești. Încadrat de două intervenții metatextuale prin care se intră și, respectiv, se iese din text, discursul acum în straiele croite impecabil ale prozodiei clasice, urmează firul narativ călăuzitor al basmului pe care îl esențializează, îl modernizează și-l împrospătează cu o nouă și mult mai tranșantă forță imagistică. Un accent parcă și mai apăsat cade pe meditația asupra timpului care se relativizează imperceptibil
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
1046 din 11 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Colecția LIRIK a editurii Armonii Culturale anunță apariția unui nou volum de poezie al poetului novăcean (Gorj) ION C. DUȚĂ, intitulat ȚARĂ PARÂNGULUI Cu o empatie lirica specială, o exprimare și o prozodie clară, fără echivoc, Ion C. Duță ne surprinde cu titlul sau de carte dedicat patriei inimii sale - ținuturile mirifice ale Țării Parângului. Prin varii direcții și tendințe de abordare, transgresarea cu rapiditate și stăpânirea (fără dubiu) a speciilor aparținând genului
A POETULUI GORJEAN ION C. DUŢĂ (NOVACI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363185_a_364514]
-
critică literară, eseuri și literatură umoristică, ne-a reținut atenția substanțialul ciclu de poezii (20 la număr) semnat de Ioan Adrian Trifan. Format la școala poeziei noastre clasice, ploieșteanul Ioan Adrian Trifan scrie versuri ce se remarcă prin muzicalitatea unei prozodii îngrijite, vizând perfecțiuni de ordin formal aproape parnasiene, dar, mai ales, prin delicatețea și candoarea primară a gesticii poetice și prin naturalețea și sinceritatea discursului liric. În acest registru expresiv de o subliniată factură clasică, autorul cultivă cu predilecție o
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
de voci autorizate ale criticii literare drept unul promițător, cu toate stângăciile inerente vârstei sale poetice. În primele două volume citate, Adrian Trifan cultivă o poezie de factură clasică, la care se reține o anume muzicalitate, o atenție aparte acordată prozodiei cizelată în chip parnasian, cu un evident simț al limbii și, mai ales, prospețimea, sinceritatea, candoarea adolescentină a trăirilor caligrafiate cu finețe și reală emoție. Vădita predilecție pentru un discurs liric de o subliniată muzicalitate îl face, adesea, să-și
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
însăși: „Cuvintele-s false cochete-n baston/cu farduri albastre și negre/ lăsându-și iubirile drep gaj pe peron/ și-n buzunarul poștașului orb/ strecurându-se ca o cârtiță/ printrecopacii luminii” ( Gaj). Prin sintagme inedite, autoarea conduce cititorul printr-o prozodie interioară specifică: „Ai pingelit drumul spre soare/ cu pași vânzători de-ntuneric,/ clepsidrele răsar pe trotuare/ ca pietrele reci în amurguri”(Farmec viu). Omul, în viziunea poetei, este „copac (al) luminii”, „clepsidră” (Farmec viu). Fiecare poem are farmecul săuși o
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367423_a_368752]
-
români când s-au referit la poezia Marinelei Preoteasa au făcut trimiteri la poezia lui Lucian Blaga și Ion Barbu, evident au avut în vedere pregătirea profesională superioară în matemtici a poetei( criticul Aureliu Goci, Cântarea României, 1987), iar în legătură cu prozodia interioară și tablourile caew apar la tot pasul în aceste poezii, Constantin Popa, la întâlnirile de cenaclu, îi compara creația (ca valoare)cu opera marelui William Tennessee, iar mai recent Luminița Sușe, ăn prefața volumului Extraveral pentru iubire (Ed. CuArt
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367423_a_368752]
-
însăși: „Cuvintele-s false cochete-n baston/cu farduri albastre și negre/ lăsându-și iubirile drep gaj pe peron/ și-n buzunarul poștașului orb/ strecurându-se ca o cârtiță/ printrecopacii luminii” ( Gaj). Prin sintagme inedite, autoarea conduce cititorul printr-o prozodie interioară specifică: „Ai pingelit drumul spre soare/ cu pași vânzători de-ntuneric,/ clepsidrele răsar pe trotuare/ ca pietrele reci în amurguri”(Farmec viu). Omul, în viziunea poetei, este „copac (al) luminii”, „clepsidră” (Farmec viu). Fiecare poem are farmecul săuși o
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE, LA VOLUMUL DE POEZIE PARALELISM VIZIONAR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367426_a_368755]
-
români când s-au referit la poezia Marinelei Preoteasa au făcut trimiteri la poezia lui Lucian Blaga și Ion Barbu, evident au avut în vedere pregătirea profesională superioară în matemtici a poetei( criticul Aureliu Goci, Cântarea României, 1987), iar în legătură cu prozodia interioară și tablourile caew apar la tot pasul în aceste poezii, Constantin Popa, la întâlnirile de cenaclu, îi compara creația (ca valoare)cu opera marelui William Tennessee, iar mai recent Luminița Sușe, ăn prefața volumului Extraveral pentru iubire (Ed. CuArt
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE, LA VOLUMUL DE POEZIE PARALELISM VIZIONAR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367426_a_368755]
-
a lu'Nae, tatăl Mioarei Colega ta și vecina noastră, deci Aruncam să cadă nucile din nuc Cel pe care l-ai aruncat tu mi-a venit mie În cap, de-atunci cred că nu-mi mai pot potrivi Rimele, prozodia și sunetele ce-mi inundă Toate ungherele, glumesc se înțelege... Am început să țip și toți ne-am speriat Atunci am simțit pentru prima oară Frisonul rece și inconfundabil al morții Parcă toată mintea mi s-a scurs subțiindu-se
ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI (1948-2006) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366808_a_368137]
-
tot și toate, care nu impietează cu nimic zborul, accederea către înalt, în goana acerbă a ”culegătorului de stele”, dacă ar fi să cităm din opera poetului bucureștean George Peagu, devenit mult prea devreme o stea într-o îndepărtată galaxie. Prozodia orientată către clasic, multitudinea de specii lirice abordate, emoția, prezența insistentă a naturii, extrasenzorialul, nuanțele în care este citită viața - senin (optimism) versus ploi (neliniște) - toate acestea recomandă ubicuul romantism din poezia Aurei Popa. Titlul, Eșarfe de senin înnodate cu
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 27 FEBRUARIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367666_a_368995]
-
structurează în două cicluri: „Recreația grădinii” și „Anotimpul jocului”. În loc de prefață, câteva referințe critice edificatoare, între care cea semnată de reputatul scriitor clujean Constantin Cubleșan: „Titina Nica Țene știe să se apropie de universul receptărilor copilărești cu un firesc al prozodiei întru totul notabil, evocând momente de trăire emoțională pe care micii cititori îl percep și îl înțeleg cu ușurință, căci emisiunea se face pe...lungimea de undă specifică copilăriei”. Într-adevăr, iată doar două exemple: „Am desenat o casă pe
VIAȚA CA JOC, JOCUL CA VIAȚA, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU, LA VOLUMUL ANOTIMPUL JOCULUI DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367025_a_368354]
-
arhangheli pe pielea norilor/toate secundele /au parfumul pieptului tău//nimic din etern nu îmi face rău”. (“Trecerea”, pag. 186). Maria Doina Leonte reușește unele versuri frumoase, întregul fiind discutabil: “Brațul Tău/dăruiește nopții/ odihnă...”. Cornel Armeanu scrie predominant în prozodie clasică, iar faptul că-n textele sale viețuiesc personaje precum Don Quijote, Esenin sau Van Gogh nu-l ajută prea mult, dimpotrivă, mesajul versurilor nu se situează la înălțimea celor invocați. În vers alb, poetul e un...prozator derizoriu:”Era frumoasă
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
întregul fiind discutabil: “Brațul Tău/dăruiește nopții/ odihnă...”. Cred că aici lectorul a fost pus în dilemă. Cunoscând îndeaproape poezia Doinei, părerea mea este că Marin Ifrim a trecut, poate, prea repede peste poeziile acesteia. Cornel Armeanu scrie predominant în prozodie clasică, iar faptul că-n textele sale viețuiesc personaje precum Don Quijote, Esenin sau Van Gogh nu-l ajută prea mult, dimpotrivă, mesajul versurilor nu se situează la înălțimea celor invocați. În vers alb, poetul e un...prozator derizoriu:”Era frumoasă
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
Poetul, desigur, nu este un reformator, un inventator de limbaj sau un iubitor de mari cutezanțe tematice. El este mai degrabă un continuator, în linia unor filiații pe care le aflu în câteva momente vechi și mari ale liricii românești. Prozodia lui, de pildă, de acolo vine. Nu are perfecțiunea versului mace-don-skian, dar aduce în contemporaneitate sunetul curat al acestuia, nu atinge performanța ruperilor de ritm argheziene, dar frânge metrica versului, cu efect, acolo unde curgerea lui o cere de la sine
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
comorii flăcări verzi și albastre/ Mintea îmi vor tulbura,/ Ca atâția alții aș vrea/ A lui Solomon comoară/ Să o scot din beznă-afară,// Să fiu plin de bogăție,/ Fără pic de omenie/ Cum la modă e acum./ Plec?! (Plec?). Remarcăm prozodia lucrării, care, deși este modernă în aparență, procedează la fragmentarea versului clasic - ri(t)mat - în versuri scurte, ce reușesc să păstreze parfumul melodramei afective. Exprimarea cursivă, clară, atentă, asocierea cuvintelor generatoare de rimă, în versurile Luciei Silvia Podeanu, se
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349362_a_350691]
-
din psihanaliza de factor colectiv intrasubiectiv, denotând aspirația eului individual spre colectivitate, specifică speciei umane. Citind această carte am înțeles și semnificația zicerii lui Petre Țuțea:” Umanitatea o iubești lezne. Pe om, mai greu “. Originalitatea acestui roman-poem constă atât în prozodia incantatorie cât și în aventura cunoașterii.Acum, după publicare, devenit obiect comun și “transsubiectiv “, această operă se desprinde de autorul ei pentru a-și trăi propria viață. Al.Florin ȚENE Membru corespondent al Academiei Americană Română Președintele Ligii Scriitorilor Români
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
manele, / cerșetori gubele, / hecări, internet, / homo berechet, / minijup tutun, / femei de consum, / gropile pe drum, / atentie- cazi!, / toate sunt de azi / „ *** Ciclul următor, intitulat „Rănit de liniște. Mă vindec”cuprinde poeme cu caracter intim, de dragoste, scrise , mai toate, în prozodie și tipar clasic, cu ritm, rimă și împărțire în catrene (strofe de câte patru versuri.) Dorințe fierbinți, visări de împlinire în atmosferă de basm și epocă medievală, creează un aspect romantic savuros al scenelor de viață intimă descrise. („Într-un
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
destinată exclusiv copiilor, poate fi acceptat recursul autoarei la vocabularul bogat, extins, însă, de observat că unele dintre expresii sau cuvinte pot depăși cu ușurință nivelul de înțelegere al copilului - de vârstă mică, în speță. Volubilă, veselă, rimată și ritmată, prozodia construiește atmosfera de poveste, cu arome de copilărie. Prin absolut tot ceea ce face, Elena Aurora Popa se dovedește a fi un purtător nativ de talent, cu o înzestrare aparte de a trece de la stările meditativ-melancolice ale poeziei dedicată oamenilor mari
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – FEBRUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366026_a_367355]