311 matches
-
a adăugat forțelor pe care le comanda deja și celor comandate de Ney și a pornit în urmărirea lui Wellington. În prealabil i-a ordonat mareșalului Grouchy să ia poziție în aripa dreaptă a Armatei Nordului și să împiedice reorganizarea prusacilor. Grouchy nu a reușit să-și îndeplinescă misiunea, deși el a atacat și înfrânt ariergarda inamicului, grosul trupelor prusace reușind să se strecoare către Waterloo. Declanșarea luptelor bătăliei de la Waterloo din dimineața zilei de 18 iunie 1815 au fost întârziate
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
zilei de 18 iunie 1815 au fost întârziate cu câtva ore de Napoleon, până când pământul s-a zvântat după ploaia din noaptea precedentă. Până seara, armata franceză nu reușise să-i scoată pe englezi din pozițiile de pe pantele muntelui. Când prusacii au ajuns pe câmpul de luptă au atacat flancul drept al francezilor în număr din ce în ce mai mare, strategia lui Napoleon de a-i ține separați pe aliați prăbușindu-se. Francezii s-a retras în dezordine de pe câmpul de luptă din fața atacului
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
tirolez. Wagner se va răzbuna în 1870 cu o "Comedie în stil antic. O capitulare" în care-l ridiculizează la rândul său pe Offenbach, acuzându-l a fi un instigator lipsit de principii, reprezentant tipic al unei Franțe umilite de prusaci. Pe data de 16 noiembrie 1860 Offenbach s-a văzut în fine interpretat pe scena Operei Naționale, cu baletul în două acte "Le Papillon". Criticii consacrați au văzut în acest spectacol, care conținea și valsuri, o profanare a lăcașului, dar
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
cu "La Princesse de Trébizonde". Offenbach se autodefinea, bineînțeles, cu totul altfel, considerându-se cu trup și suflet francez. Într-o scrisoare scrisă pe data de 6 martie 1871 de la Milano el își exprimă față de amicul său Nuitter ura pentru prusaci, regretând că este originar din valea Rinului și că este astfel „asociat într-o oarecare măsură acestor groaznice fiare”. Foștii compatrioți au nutrit în schimb în continuare admirație pentru compozitor; astfel, trupele prusace victorioase au fost întâmpinate la Berlin cu
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
naționalim german era un mod în care intelectualitatea încerca să se opună unei supremații prusace (căreia Scheffel îi era, după cum s-a arătat, foarte potrivnic) și să câștige garanția că noul stat format era un stat german și nu unul prusac, că era vorba despre o unificare națională și nu despre absorbție. Scheffel nu era de altfel singurul scriitor care căuta să propovăduiască ideea unei culturi germane, bazate nu doar pe o comunitate de limbă, așa cum se întâmplase înainte, ci pe
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
patrie pe care o iubesc”, „eram foarte nefericit când mă gândeam că republicanii luptă fără mine”. El s-a dus la Tours, sediul delegației guvernamentale din afara Parisului asediat.Gambetta, ministrul de interne și de război, și organizator al luptei împotriva prusacilor nu i-a oferit decât o comandă de mică importanță, întrucât niciun ofițer superior francez nu accepta să se afle sub ordinele sale. Temându-se de plecarea lui Garibaldi, Gambetta i-a încredințat apoi comanda tuturor corpurilor din zona Vosgilor
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
înlocuit cu Cristiano Lobbia și cu polonezul . Prietenul său, era și el șef al statului major, iar discipolul lui Garibaldi, , șef al cartierului general și apoi comandant al brigăzii a 5-a. La 19 noiembrie, Ricciotti a produs o înfrângere prusacilor generalului la Châtillon-sur-Seine, dar teatrul de operațiuni principal rămânea Dijonul. La 26 noiembrie, orașul care era ocupat din 31 octombrie n-a putut fi luat din mâinile prusacilor. Aceștia au fost respinși de o contraofensivă la 1 decembrie. Abia la
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
brigăzii a 5-a. La 19 noiembrie, Ricciotti a produs o înfrângere prusacilor generalului la Châtillon-sur-Seine, dar teatrul de operațiuni principal rămânea Dijonul. La 26 noiembrie, orașul care era ocupat din 31 octombrie n-a putut fi luat din mâinile prusacilor. Aceștia au fost respinși de o contraofensivă la 1 decembrie. Abia la 21 ianuarie 1871 Garibaldi s-a instalat la Dijon, evacuat de prusaci la 17 decembrie, aceștia din urmă fiind informați de sosirea dinspre nord a trupelor regulate franceze
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
26 noiembrie, orașul care era ocupat din 31 octombrie n-a putut fi luat din mâinile prusacilor. Aceștia au fost respinși de o contraofensivă la 1 decembrie. Abia la 21 ianuarie 1871 Garibaldi s-a instalat la Dijon, evacuat de prusaci la 17 decembrie, aceștia din urmă fiind informați de sosirea dinspre nord a trupelor regulate franceze conduse de generalul . La 21, 22 și 23 ianuarie 1871, Dijonul a fost atacat de : Garibaldi a ieșit victorios, iar Ricciotti a cucerit un
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
construirea dramatică a Zidului Berlinului. După reunificare (1990), Berlinul și-a recăpătat locul de capitală federală. Începem periplu berlinez de la monumentala Poarta Brandenburg (1791), cu celebra Quadrigă mânată de zeița Victoria, pe sub care au trecut armatele franceze (1806), au mărșăluit prusacii lui Wilhelm (1871), social-democrații lui Karl Liebknecht (1918), național-socialiștii führerului Adolf Hitler (1934), armatele sovietice (1945) și mai ales a trecut mulțimea triumfală după dărâmarea Zidului Berlinului (noiembrie 1989). Îmi amintesc de sinistrul zid pe care l-am văzut cu
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
d’Orleans, 1848), restaurări de imperii universale cu sfârșit tragic pentru inițiatori (exilul lui Napoleon I în Insula Sf. Elena, 1815, unde va muri câțiva ani mai târziu, prizonieratul lui Napoleon la III-lea, 1870, după înfrângerea de la Sedan din partea prusacilor), răbufniri proletare (Comuna din Paris, 1871), alianțe militare și participarea la cele două războaie mondiale, ocupație germană (iunie 1940-august 1944), gazdă a tratativelor de pace (1919-1920, 1946-1947), creatoare de curente moderne în literatură, filosofie, artă, muzică, modă, edificatoarea politicii liberale
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
fragmentarea internă a erodat structura monarhică a Piaștilor în secolele al XII-lea și al XIII-lea. Conrad I, Duce al Mazoviei și Mare Duce al Poloniei, i-a invitat pe Cavalerii Teutoni să-l ajute în lupta cu păgânii prusaci baltici, ceea ce a dus la secole de războaie ale Poloniei cu teutonii și apoi cu statul prusac german. Regatul a fost reunificat și restaurat sub domnia lui Vladislav I cel Scurt, apoi a fost întărit și extins de fiul acestuia
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
kilometri sud de Bruxelles, opunând o armată franceză condusă de Împăratul Napoleon unei armate a celei de-a Șaptea Coaliții, aflate sub comanda ducelui de Wellington și a feldmareșalului von Blücher. Bătălia s-a încheiat cu victoria decisivă anglo-aliaților și prusacilor, victorie ce pecetluiește practic sfârșitul Imperiului napoleonian. După ce Împăratul Napoleon a preluat din nou puterea în martie 1815, o nouă Coaliție europeană a masat armate la granițele Franței, cu scopul de a-l înlătura. Napoleon a decis însă să treacă
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
minore în jurul localității Charleroi și apoi bătăliile de la Ligny și Quatre Bras, ambele purtate pe data de 16 iunie 1815. Deși cele două bătălii de pe 16 iunie s-au încheiat cu victoria francezilor și au împiedicat joncțiunea anglo-aliaților și a prusacilor, ele nu au fost decisive, astfel că, la 18 iunie, pe câmpul de bătălie de la Waterloo, armata anglo-aliată și elemente semnificative din armata prusacă au putut face joncțiunea pentru a pecetlui victoria decisivă a Coaliției. În timpul bătăliei de pe 18 iunie
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
de la Waterloo, armata anglo-aliată și elemente semnificative din armata prusacă au putut face joncțiunea pentru a pecetlui victoria decisivă a Coaliției. În timpul bătăliei de pe 18 iunie, o treime din armata franceză, detașată tocmai pentru a împiedica sau întârzia semnificativ înaintarea prusacilor a mărșăluit într-o direcție greșită și apoi a fost reținută de un Corp de armată prusac inferior numeric la Wavre. Ca urmare a înfrângerii catastrofale de la Waterloo, rămășițele armatei franceze, regrupate pe linia râului Sambre, sub comanda mareșalului Soult
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
nu anticipaseră o astfel de manevră. În ziua următoare, pe data de 16 au loc două bătălii majore la Ligny și Quatre Bras. În cadrul bătăliei de la Ligny, Împăratul, având la dispoziție o mare parte din „Armata Nordului”, îi învinge pe prusaci, dar, din cauza unei erori ale comandamentului central francez, victoria nu este desăvârșită. În acest timp, la Quatre Bras, Mareșalul Ney, comandant al aripii stângi a armatei, reușește în primă fază să îl împiedice pe Wellington să vină în ajutorul aliatului
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
nu profită suficient de slăbiciunea inițială a armatei anglo-aliate. Astfel, Napoleon nu reușește să învingă decisiv niciuna dintre cele două armate inamice și, în plus, francezii nu reiau urmărirea cu suficientă energie pe data de 17, astfel că anglo-aliații și prusacii se pot retrage în relativă ordine, pe rute paralele, cu scopul definit de a face joncțiunea cu prima ocazie. Supraestimându-și victoria, Napoleon detașează aripa dreaptă a armatei sale, comandată de Mareșalul Grouchy, ordonându-i acestuia să urmărească armata prusacă
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
în marș este avangarda mareșalului. Cavaleria lui Domon și Subervie este trimisă în recunoaștere și, după capturarea unor cercetași prusaci, Împăratul știe cu siguranță că forțele ce se apropie nu sunt franceze, ci sunt capul de coloană al avangardei generalului prusac von Bülow dar în continuare judecă acest lucru ca nefiind grav: din moment ce marchizul se apropie la rândul său, va sosi exact la timp pentru a-l lovi pe von Bülow în flanc. Și aceasta deoarece prusacii se îndreptau spre satul
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
coloană al avangardei generalului prusac von Bülow dar în continuare judecă acest lucru ca nefiind grav: din moment ce marchizul se apropie la rândul său, va sosi exact la timp pentru a-l lovi pe von Bülow în flanc. Și aceasta deoarece prusacii se îndreptau spre satul Placenoît, iar Grouchy primise ordin să se plaseze pe dreapta franceză, deoarece "bătălia e angajată pe linia spre Waterloo în fața pădurii Soignes", ceea ce l-ar fi plasat pe mareșal în poziție ideală pentru a anihila corpul
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
mai multe ori de subalternii săi de necesitatea reluării comunicațiilor și mai cu seamă despre necesitatea de a merge pe câmpul de bătălie de la Mont Saint-Jean. Mareșalul a rămas totuși imperturbabil, hotărât să continue urmărirea pe traseul său inițial. Curând prusacii sunt în număr suficient de mare pentru a lansa primul atac asupra Placenoît, poziția-cheie pentru a controla drumul, principala rută de retragere a francezilor. Este nevoie de Corpul generalului Lobau (11 000 de oameni) și de 2 divizii de cavalerie
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
auzit exclamând: "Să vină noaptea! Sau să vină Blücher!", în timp ce Napoleon repetă: „Ai noștri sunt! Îi am în mână!” Cu toate acestea, Împăratul refuză să îi trimită lui Ney infanteria Gărzii, pentru un atac final, îngrijorat de înaintarea impetuasă a prusacilor. Din fericire pentru generalul englez, Blücher nu va întârzia. Corpul I prusac, comandat de generalul Ziethen, sosit în valuri pe tot răstimpul după-amiezii, era, spre ora 19, cu efective complete pe câmpul de bătălie, acoperind stânga slăbită a lui Wellington
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Ai noștri sunt! Îi am în mână!” Cu toate acestea, Împăratul refuză să îi trimită lui Ney infanteria Gărzii, pentru un atac final, îngrijorat de înaintarea impetuasă a prusacilor. Din fericire pentru generalul englez, Blücher nu va întârzia. Corpul I prusac, comandat de generalul Ziethen, sosit în valuri pe tot răstimpul după-amiezii, era, spre ora 19, cu efective complete pe câmpul de bătălie, acoperind stânga slăbită a lui Wellington. Ducele poate face deci mutarea care va câștiga bătălia: aduce toate trupele
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
mai dispunea pe stânga să își întărească centrul, lăsând aripa stângă generalului prusac. Satul Placenoît, situat în spatele liniilor franceze, constituia o poziție cheie pentru controlarea căii principale de retragere a armatei franceze: drumul dinspre Bruxelles. Ca atare, sosirea Corpului IV prusac și a Corpului II prusac începând cu ora 14 și atacurile pe care aceștia le-au lansat împotriva localității erau evenimente de natură să îi producă lui Napoleon cele mai mari îngrijorări. Din această cauză, împăratul a fost nevoit să
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
își întărească centrul, lăsând aripa stângă generalului prusac. Satul Placenoît, situat în spatele liniilor franceze, constituia o poziție cheie pentru controlarea căii principale de retragere a armatei franceze: drumul dinspre Bruxelles. Ca atare, sosirea Corpului IV prusac și a Corpului II prusac începând cu ora 14 și atacurile pe care aceștia le-au lansat împotriva localității erau evenimente de natură să îi producă lui Napoleon cele mai mari îngrijorări. Din această cauză, împăratul a fost nevoit să își indisponibilizeze încă de la începutul
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Paris", aflată la est de sat, dar a fost nevoit apoi nevoit să dea treptat înapoi. Corpul său de armată număra doar 10 000 de oameni și curând a fost copleșit de cei 20 000 de oameni ai Corpului IV prusac, motiv pentru care împăratul a trimis succesiv, între orele 14 și 19, elemente din Gardă, la început "Tânăra Gardă", comandată de faimosul general Duhesme, apoi elemente de infanterie din "Garda Mijlocie". Satul a fost pierdut și recucerit de câteva ori
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]