837 matches
-
noiembrie 2014, groparii au început să sape lângă o stâncă prăvălită cu ani în urmă pe mormânt, iar atunci minunea s-a produs: „Văzând trupul neputrezit, am strigat: Antonie, Părinte Antonie!... Însoțitorii mei s-au apropiat. Nimeni nu mai citea Psaltirea. Băieții noștri făceau fotografii. Eu eram cu totul derutat și bulversat. Nu îl căutam pe el. Nu aveam voie să-l dezgrop pe el. Mormântul lui cu crucile era dincolo de apa Ialomicioarei sau aici, în poienița de sub stâncă, dar la
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
pe după uși N-au bani de acatiste, de rugă și ce patimi Îndură azi bunicii!...niște biete păpuși... Doar pașii obosiți în drum spre cimitire Le mai alină foamea și în durerea lor, C-o lumânarea-aprinsă și-o rugă din Psaltire Nu suduie, nu-njură, ci doar scâncesc de dor... Năpăstuiți, cuminți, uitați în vechi cotloane Ca piese ruginite sub ploi, furtuni și ger Privesc neputincioși, la mii de milioane Ce se topesc în cluburi, iar ei o pâine cer... Nu
BĂTRÂNII NOŞTRI, ASTĂZI... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358272_a_359601]
-
rugă N-am plecat, călătoresc Vă imbratișeză Tata, Cât mai simplu și firesc! Florilor din fața casei Să le spuneți că-n Lumină Am văzut în cer la Tatăl Cea mai frumoasă grădină. Crini, narcise și lalele Pe altare înfloresc Din psaltire curge ruga Într-un chip nepământesc... Lăcrimioare în șirag, Îngerii mereu adună Iar în salbe de Lumină Crește tainic fapta bună! -Să nu plângeți Dragii mei Vă scriu nopțile din stele, Clipele mi s-au sfârșit Mai privesc din cer
CLIPELE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384902_a_386231]
-
Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017 Toate Articolele Autorului CANDELĂ Se lasă ceața peste mânăstire, Clopotnița abia de se mai vede; Când începuse sufletul a crede, Se face firu-n candelă, subțire. Dogit răsun-argintul în monede, La fel de calp, cuvântul în psaltire Și-n pildele de dinspre patrafire. Atunci, degrabă, răul se repede: Retează iar aripă și speranță, Așează garduri dese pe cuvinte, Iar ușa ne rămâne fără clanță, Pustie casa, fără vreun părinte. Chiar când te văd, lumină, la distanță, Tot
CANDELĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385022_a_386351]
-
păsuiele! Eu voi înflori și-n toamnă...c-am să mor, nu pot minți. Tu nu-mi vei gusta mireasma, nici licoarea de nuntire, Se vor răzbuna salcâmii și vor face zid de nea, Harpa va-ngâna catisme luminate din Psaltire, Lovitura se va-ntoarce, chiar pe mântuirea ta. Întunericul din mine, mi se-arată numai mie ( În adâncuri stă la pândă să mă apere de iad). Tu ești iadul și infernul, te-am ales din alți o mie. Ultimele nopți
ULTIMILE NOPŢI DE VARĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384360_a_385689]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RĂSPLATA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1581 din 30 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Uneori mai strâng din dinți Când n-am cale de ieșire Și citesc doar cu nădejde, O catismă din Psaltire. Uneori privesc la Iov, Câte răbdă și îndură N-a căzut nici în durere, Când mușcat era cu ură. Răsplătită a lui credință Chiar în ziua Învierii, Când Lumina-i umple casa Și-n ferestră-i râd toți merii! După ploaie
RĂSPLATA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384541_a_385870]
-
al Părintelui Petroniu de a vorbi și mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii și în special ale Noului Testament, precum și a dogmelor, ale Sfinților Părinți și a sfintelor canoane, preocuparea pentru cărțile fundamentale ale spiritualității ortodoxe, cum ar fi Psaltirea, Ceaslovul, Patericul, Pidalionul și Filocalia, dar și pentru textele liturgice cuprinse în cărțile de slujbă, l-au făcut să fie iubit și în același timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate și discernământ... Referindu-ne acum, în mod succint
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
un tătar bătrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea „Sfântul Gheorghe” și-a Semilunei Stea. — Ce e asta? - bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. — O tiparniță, monșer! - lămuri hanul cel tânăr. — Și ce tipăriți - făcu Metodiu plăcut surprins. — Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, „Istoria Imperiului Otoman”, partea cu creșterea. — Bine, bine, da’ fetele? — Sunt de la corectură. Și... el? - șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. — El? El a câștigat concursul „Dintre sute de tătari”. Să ți-l prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și să venim noi la voi - îl întrerupse primul voinic uitându-se pe sub gene - că e de rău. — Alelei - întări celălalt. Păi ce s-avem - repetă Metodiu, scotocindu-se prin traistă. Uite ce-avem! - și le arătă pe rând o psaltire, o scrumbie uscată, doi nasturi, o pană, o călimară. — Și tu? - zise voinicul către Iovănuț. Iovănuț scotoci și el prin traistă și, oarecum încurcat, mai scoase două scrumbii. Episodul 44 FRAȚII STĂNCIULESCU Văzând puținele lucruri scoase de cei doi călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ani, câte unul mai răsărit era trimis la Muntele Athos, da’ una-i să fiii trimis la munte, alta la Roma. — Dumneata n-ai mers altundeva cât ai fost tânăr? - întrebă Iovănuț. — Ba m-am dus cu o jumătate de psaltire până la Târnovo, unde era o tiparniță. Da’ a merge la Târnavo era ca și cum te-ai fi dus la Stambul; plin de turci peste tot. Episodul 213 LA O DUNĂRE TURCITĂ Motive independente de voința noastră, dar bazându-se totuși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Tot în secolul al XVII-lea, s-au remarcat ca oameni ai bisericii și ai culturii române, mitropoliții Varlaam și Dosoftei, primul, autor al unei opere de valoare națională „Carte românească de învățătură”, al doilea se încumetă la a scrie Psaltirea în versuri. Cu siguranță, în spațiul etnică românesc, în țara Românească, Muntenia și Ardeal au activat și alți oameni învățați care și-au dat seama despre unitatea limbii și a poporului român. Funcționarea administrației era legată de existența unor dregători (funcționari
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ținuturi, egumenul Pahomie, ruda apropiată a lui Dragoș Vodă, primind atribuții de episcop. Și tot aici, 312 ani, cu mici întreruperi, a ființat sediul Episcopiei Ortodoxe a vechiului Maramureș, unde se tipăreau cărți în limba română („Faptele Apostolilor“, „Codicele Voronețean“, „Psaltirea“, „Evanghelia“, Moliftelnicul“ ș.a.), se pregăteau preoți și cântăreți de strană, spre a lumina întru credință neamul. În anul 1703, în timpul răscoalei antihabsburgice a lui Francisc Rakoczi al II-lea, potrivnicii neamului românesc au distrus Mănăstirea Peri. Dar voia Domnului a
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
Mort frumos cu ochii vii și cu sufletul pe-afară. Și mai adu-mi, strop de roua, apă vie și nectar. Să-mi acoperi - pleoape - două cu parfum din flori de hâr. Vin, pe buze cu mineiul cu icosul și psaltirea și mai adu-ți martor, Teiul să mă-nvețe ce-i iubirea. Adu-mi plopul cel stingher “Lacul codrilor albastru” adu-mi cântecul de ler înălțat în crug de astru * * * * * Ca-n grădinile celeste, Al Veronei sfânt Emin Ne va
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
dumnezeiescul Crucii hristice, frumosul Marianic al dăruirii, ataraxia tracă, idealismul ascetic bizantino-constantinopolitan, biruințele Marelui Ștefan, dârzenia neînfricatului Țepeș, martiriul lui Mihai Viteazul, Doina lui Eminescu, Coloana lui Brâncuși,cântarea Mariei Tănase... În harul poeziei sale a sălășluit Rugul aprins al Psaltirei dorului dacic, care i-a conferit suferința dumnezeirii. Ideea destinului său era taina suferinței și a jertfei cuprinsă în Hrisovul zamolxian al Legilor Belangine și în Testamnetul Evangheliei lui Iisus Hristos. Duhul divin îi exultă inspirația mistică într-un spațiu
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
am purtat discuții cu diferite persoane interesate de viața duhovnicească, cu preoți și chiar cu călugări. Unul din paznicii liceului fusese călugăr și a fost dat afară din mănăstire cu Decretul din 1959. La el am văzut pentru prima dată Psaltirea, Ceaslovul și Acatistierul și tot el mi-a stârnit râvna pentru o viață duhovnicească îmbunătățită și m-a îndrumat să merg la mănăstirea Sihăstria din Moldova, unde sunt duhovnici iscusiți, eu fiind din Constanța. Zis și făcut. Am dispărut de
MAICĂ, CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII MONAH? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362358_a_363687]
-
fi precedată de «Cântecul lui Mihai Viteazu», interpretat la voce și cobză de rapsodul Ion Crețeanu, din Voineasa. Textul cântecului, pierdut de Oltenia, a fost recuperat, în 1751, de Sfântul Paisie de la Neamț, care l-a «redactat», chiar pe paginile psaltirii din care citea, cu următoarea precizare: «Scrisu-s-au acest viers bătrân de mine, ieromonahul Paisie, credincios rob al lui Dumnezeu, iar eu l-am auzit și l-am învățat de la răposatul bunul meu, Stoian Jolde armășelul»; Vor urma discursurile comemorative și
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]
-
credeau că L-au alungat. Toate motivele biblice ale alungării din Eden, ale înstrăinării, ale robiei, dar și ale pocăinței și mântuirii își găsesc loc aici. Cartea este pur și simplu o epopee a suferinței și a salvării românești, o psaltire a sufletului care trece prin iad cu speranța deplină în regăsirea păcii primordiale, prefigurată de îngerul care vine și plânge cu ei în celulă (vezi poemul lui Radu Gyr - „Vizita”, poemul lui Andrei Ciurunga - „Veșnicie” și „Colindul robului”, de Valeriu
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Iacov : „Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat: ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul și îndurător” (Cap. 5, V. 11). Desigur că poetul Dumitru Ichim figurează în Psaltirea apocrifă ... un Iov, „pildă de suferință și îndelungată răbdare”, dar și un Iov spirit/ simbol al dreptății divine și al nevinovăției, care a întâlnit „răul ca Cealaltă față a lumii”, Răul, lucrare a lui Satan, venit ca o fatalitate asupra
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
spune, ci și pentru a fi. (v. Tâlhărind înfloritul luminii). Limbajul, cititorul va fi observat deja, se încarcă cu o subtextualitate sacră neobișnuită creațiilor profane și cu o reflexivitate de intensă coloratură gnomică, încât structurarea discursului capătă inflexiuni sacral-psalmodice, imprimând Psaltirei apocrife a dreptului Iov o acută tensiune lirică, ce solicită capacitatea credinciosului de a intra în contact direct cu revelația însăși: „Și se făcea/ că Fiul Omului/ s-a oprit în fața/ păcătosului Iov/ și mi-a grăit:/„De ce te-ai
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
de predecesori (Arghezi, Blaga, Rilke etc.) în transfigurarea angoasei credinciosului = reacție traumatică la neputință, „stare sufletească originară”, sentiment „fără obiect”. Pot fi distinse în scriitură două tipuri de angoasă (sau angoasa dublă, în terminologia lui Jaspers) coexistente în metafizica autorului Psaltirea apocrifă ...: angoasa de așteptare și angoasa reală, în mod esențial și întotdeauna în relație cu un pericol: „Întâi l-au părăsit dușmanii./ apoi prietenii./ Ultimul dintre cei trei/ parcă șovăia./ Să fi fost remușcare? Istov?/ Părerea de rău l-o
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
e atât:/ De piciorul dumnezeului tău/ leagă-ți ștreangul de gât,/ spânzurat, visătorule,/ ca un diamant.”/ Apoi bărbătește, cu mâna în șold,/ îl cheamă șuierând/ pe amant.//” (Nevasta lui Iov, p. 69). Poet al religiosului, Dumitru Ichim impune implicit prin Psaltirea apocrifă ... o pedagogie teologică, în sensul că realizarea individualității se realizează atunci când conștiința păcatului îi permite „omului suferinței” (v. Iov profețește despre omul suferinței, pp. 17-19) să se pună în relație cu Dumnezeul - Iubire, prin intermediul Dumnezeului - Om (v. Povestea lui
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
că realizarea individualității se realizează atunci când conștiința păcatului îi permite „omului suferinței” (v. Iov profețește despre omul suferinței, pp. 17-19) să se pună în relație cu Dumnezeul - Iubire, prin intermediul Dumnezeului - Om (v. Povestea lui Iov în oglindă, pp. 70-71). Arhitectura Psaltirei..., armonizarea sacro-profană a părților: I. Psaltirea apocrifă a dreptului Iov, pp. 15-71, II. Vinovat pentru aripi, pp. 73-122, III. Greierul din vatra lunii, pp. 125-188, felul în care Dumnezeu însuflețește Lumea, care în cheie parabolică este spațiul epifaniei, al deschiderii
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
conștiința păcatului îi permite „omului suferinței” (v. Iov profețește despre omul suferinței, pp. 17-19) să se pună în relație cu Dumnezeul - Iubire, prin intermediul Dumnezeului - Om (v. Povestea lui Iov în oglindă, pp. 70-71). Arhitectura Psaltirei..., armonizarea sacro-profană a părților: I. Psaltirea apocrifă a dreptului Iov, pp. 15-71, II. Vinovat pentru aripi, pp. 73-122, III. Greierul din vatra lunii, pp. 125-188, felul în care Dumnezeu însuflețește Lumea, care în cheie parabolică este spațiul epifaniei, al deschiderii harului divin, potențează ideea că poezia
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
că devenirea lui Iov permite prin analogie, configurarea personalității credinciosului. Alegerea îl scoate pe om din angoasă, dezvăluindu-i în profunzime ceea ce filosoful Kierkegaard numește „hotărârea în existență”, actul prin care devenim noi înșine, numai apropiindu-ne de Dumnezeu. Autorul Psaltirei... susține depășirea finității angoasei (angoasa păcatului și cea existențială), numai grație forței înălțătoare a credinței, altfel spus, „urmării lui Iov”. Despre punerea în legătură a angoasei cu neantul definit de Kierkegaard, drept „o intuiție și o gândire vidă” nici nu
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
cu neantul definit de Kierkegaard, drept „o intuiție și o gândire vidă” nici nu poate fi vorba, dacă omul credincios alege doar o posibilitate și se decide pentru ea, învățând necesitatea libertății, necesitatea alegerii. În creștinism, lasă să se înțeleagă Psaltirea apocrifă ..., manifestarea evidentă și imediată este existența individuală, subiectivitatea. Realitatea etică, individuală este unica realitate, susținea Kierkegaard, care profitând de libertate, de liber arbitru, poate depăși neputința angoasantă. Poezia volumului este dovada înaltei posibilități care există în noi de a
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]