722 matches
-
prin descrierile ei, ar oferi cadrele psihologiei individuale și evitarea riscurilor de îmbolnăvire. Este adevărat că istoria omenirii e romanul căutării începutului spiritului în natură și a soluțiilor colective de supraviețuire. În momentul venirii nazismului la putere, de exemplu, mari psihanaliști precum Reich, Fromm, Broch și chiar Adorno s-au preocupat de psihologia maselor, pentru a-și lămuri fenomenul atât lor, cât și contemporaneității. S-a produs atunci o intersectare de tipul „viața imită arta”, respectiv știința, în cazul nostru, între
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Reich, Fromm, Broch și chiar Adorno s-au preocupat de psihologia maselor, pentru a-și lămuri fenomenul atât lor, cât și contemporaneității. S-a produs atunci o intersectare de tipul „viața imită arta”, respectiv știința, în cazul nostru, între scrierile psihanaliștilor și metodele pe care, tot mai mult, Hitler și Goebbels le dezvoltau pe baza lecturilor din acești autori. Pe măsură ce-i citeau, cei doi se simțeau confirmați de „știință” și își perfecționau metodele, inclusiv discursurile, devenind din ce în ce mai „conturați” și mai siguri
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
În cadrul unui discurs critic, personal sau colectiv? Dar voi reveni imediat asupra modalității de a pune În practică o asemenea metodologie. Un concept central care ar putea fi folosit În analiza anarhetipurilor este cel elaborat de W.R. Bion, un psihanalist din a treia generație, un discipol al Melaniei Klein. Este vorba de conceptul de atenție liber-flotantă. Bion spunea că psihanalistul, În momentul În care ascultă ceea ce Îi spune pacientul, trebuie să-și reprime orice tendință de a interpreta freudian, jungian
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
metodologie. Un concept central care ar putea fi folosit În analiza anarhetipurilor este cel elaborat de W.R. Bion, un psihanalist din a treia generație, un discipol al Melaniei Klein. Este vorba de conceptul de atenție liber-flotantă. Bion spunea că psihanalistul, În momentul În care ascultă ceea ce Îi spune pacientul, trebuie să-și reprime orice tendință de a interpreta freudian, jungian, kleinian sau În orice alt fel, păstrându-se cât mai disponibil pentru a vibra la toate simbolurile și construcțiile fantasmatice
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Braga: Bănuiesc că analogic este și acel demers psihanalitic pe care l-am invocat deja, demersul lui Bion, care Își propunea să evite interpretările de tip freudian, jungian sau a oricăreia dintre marile școli. Pacientul este lăsat să vorbească, iar psihanalistul Își propune În mod programatic nu să Îi dea un sens anagogic, să dea o interpretare, să spună, de exemplu, „aici e un conflict oedipian latent Între tine și tatăl tău”. Dimpotrivă, atitudinea analistului constă În a intra alături de pacient
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
subiectul interpretator nu mai deține din start niște categorii estetice și că, În această situație, Întâlnirea cu obiectul estetic trebuie să dea un răspuns de ambele părți. Or, zona empatică a fost apoi preluată În secolul XX, printre alții, de psihanaliști, care au dus-o la altă extremă, iar cea configuraționistă a revenit la căutarea unor metode oarecum exterioare unui individ sau altuia. În general, există câteva sinteze estetice pe care secolul XX crede că le poate da acestor două extreme
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nevrozele dumneavoastră primordiale din care se poate naște delirul?”. Și s-a creat fără să vreau - eu nu intuisem asta - un fel de psihodramă, pentru că participanții la atelier mi-au spus niște lucruri pe care le-ar Împărtăși eventual unui psihanalist sau duhovnicului lor. S-a creat un fel de comuniune - și În final, firește, mi-au cerut la rândul lor: „Acum, nevroza dumneavoastră!”. Drept care a trebuit să le-o spun, fiindcă se cuvenea să fiu onestă, la fel de onestă ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tradiția „clasică”. Cel mai mult ne putem baza În demersurile acestea pe cei care stăpânesc foarte bine metoda etnografică, știu să nareze, să observe, să facă fișe, care s-au specializat, să spunem, În studiul folclorului, care folosesc instrumentele specifice psihanalistului, psihologului, chiar psihiatrului, care au aprofundat fundamentele lingvisticii, s-au specializat În structuralism, În semiotică ș.a.m.d. Nu fac de altfel decât să descriu natura interdisciplinară, inerentă În cercetările calitative. Studiind un anumit fenomen avem nevoie de un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de ceea ce se Întâmplă și Între educator și reeducat, cine știe, un cuplu conceptual care, pe de altă parte, ilustrează foarte bine felul În care funcționează logic acest „contra”. „Contra-transferul” nu Înseamnă, În psihanaliză, derularea Înapoi a „transferului”, ci punerea psihanalistului În poziția celui care suferă reacția de transfer. În contextul acesta, mă Întreb dacă nu ar exista documente sau surse care te-ar putea face să analizezi și acest aspect: ce se Întâmplă cu educatorii. Sunt exemple de educatori care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
umilească. Se privează de hrană, de apă și de somn. Aceste metode deschid calea spre o stare de perfecțiune în care totul devine posibil dat fiind că totul s-a făptuit în logica purității. Plăcere în suferință, masochism, ar zice psihanaliștii. Negativitate necesară epifaniei unei pozitivități, ar explica dialecticienii pricepuți în teologie. Conservare și depășire a creștinismului, care îndeamnă la detestarea trupului, desigur, dar care propune rămânerea în această stare de ură, fără a oferi vreo deschidere înspre lumina unei desfătări
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care ignoră existența acestei categorii afurisite o duc cât se poate de bine. Medicamentele nu servesc la nimic, și nici medicii: atunci când nu vindecă, ei își justifică eșecul pretinzând că fără ei, boala s-ar fi agravat îauziți dumneavoastră, domnilor psihanaliști din zilele noastre!...); când starea bolnavului se ameliorează pentru că natura își urmează drumul ei, ei revendică fără rușine paternitatea ameliorării. Pentru ca acești șarlatani să dispună de vreo putere - Montaigne l-a citit pe La Boătie -, e necesar ca bolnavii înșiși să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
D. Mendeleev, N. Tesla, R. Wagner, L. Blaga, etc.), că soluția la problemă a apărut în timpul somnului sau în momentele de relaxare ale creatorului (vezi §3.3). O problemă rămasă încă nerezolvată este dacă factorii abisali aparțin inconștientului (cum susțin psihanaliștii) sau preconștientului (în opinia neopsihanaliștilor). Preconștientul (subconștientul) este plasat strategic între conștient și inconștient și se crede că comunică cu ambele zone. În subconștient este sediul „alternativelor care dorm”. Tot aici se desfășoară analiza prin imagine - un mecanism mult uzitat
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
pe altarul creației, uitând adesea de mâncare, de somn și de alte necesități, ca să-și vadă de munca lor. Se pune, deci, cu interes, întrebarea „De unde vine forța motoare a creativității?”. Încercarea de răspuns datează încă de la începutul secolului trecut. Psihanaliștii au prezentat comportamentul creativ ca o modalitate de a reduce tensiunea psihică creată de alte dorințe care nu puteau fi realizate. Freud susținea că adulții își pot deturna energia excesivă a libidoului în direcții mai acceptabile din punct de vedere
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
oricărui conținut predat/ analizat deschide căi pe care disciplinaritatea se află în imposibilitatea de a le accesa. Această interpretare o conexez cu alte metode de investigare a textului psihocritica, metoda biografică, cea simbolică și oceanografică. Metoda psihocritică este propusă de psihanalistul Charles Mauron în cartea sa, De la metaforele obsedante la mitul personal, și ilustrată prin analizarea textelor lui Mallarmé, Baudelaire, Nerval, Valéry, Corneille și Molière. Conform autorului, metoda se întemeiază pe ,,prezența constatabilă în mai multe texte ale aceluiași autor a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
un libido deschis, întrucâtva spontan, iar femeii o relație problematică cu propria ei sexualitate, pe care se presupune că o descoperă. Regăsim aici figura arhetipală a mijlocitorului care este Făt-Frumos, al cărui sărut o trezește pe frumoasa adormită la sexualitate. Psihanaliștii, folosind un limbaj foarte diferit, teoretizează această necesitate de devenire a femeii. În atare condiții, se înțelege cu ușurință de ce bărbatul, despre care se presupune că accede fără dificultate la juisarea falică, este un candidat mai puțin bun la inițiere
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
moderniste: violența criminală a lui Carmen nu este doar un reflex al nebuniei, ci consecința logică a nevrozei obsesionale de care suferă. Fericită doar în actul acuplării, Carmen își găsește împlinirea în substitutul morbid al sexualității - dorința de a ucide. Psihanaliștii din școala lui Freud ar putea descoperi aici un perfect exemplu de „relație sadomasochistă interiorizată sub forma tensiunii dintre eu și un supraeu extrem de crud” (cf. Laplanche și Pontalis, Vocabulaire de la psychanalyse, PUF, Paris, 1990). Urmând logica inductivă - de la cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Abordarea de către psihanaliști a agresivității (S. Freud, A. Adler) a dus la constituirea unui model psihanalitic cu folosirea noțiunii de pulsiune de agresiune. Scopul acesteia este distrugerea obiectului, ea fiind expresia jocului Între eros și thanatos. Pulsiunea morții (thanatos) se opune pulsiunii vieții
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
activitatea reală: inhibiția muncii (la cei pentru care orice activitate este o agresiune), inhibiție socială (la persoane guvernate de teama de a pierde afecțiunea). Apariția unor afecțiuni psihosomatice (ulcer gastro-duodenal, rectocolită ulcerohemoragică, infarct miocardic, HTA, manifestări alergice) este după opinia psihanaliștilor o manifestare a refulării agresivității. Teoria frustrației elaborată de W. Scott și J. Dollard (teoria reactivă 1993) preia ideea lui Freud, considerând agresivitatea ca rezultat al blocării din exterior sau frustrării care Împiedică pulsiunea vitală de a-și realiza scopul
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
încă valabile. Problema noastră este, însă, alta. Spre deosebire de personajele lui Dickens, americanii nu suferă că n-ar avea suficient. Suferă pentru că au prea mult. Freud a sugerat acest lucru în Civilization and Its Discontents. Trăind într-o epocă a abundenței, psihanalistul a observat că lipsește ceva: fericirea. Am devenit mai civilizați, dar mai puțin satisfăcuți. Și nu e deloc surprinzător. Ne-am târât din peșteri și din preajma focului în vile și bucătării sofisticate, am încercat să ne schimbăm printr-o revoluție
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
pictură sonoră", Poussin își definea meseria ca "o artă care se ocupă de lucrurile mute". Nu același lucru se poate spune despre inconștientul freudian, a cărui muțenie vorbăreață cheamă acel amestec instabil de interpret și ventriloc pe care-l numim psihanalist? E drept că animalul vorbitor rămâne "mut de admirație" în fața unei imagini frumoase și că niciodată nu va reuși să-și transmită în cuvinte percepția ca atare, să-și articuleze emoția imediată. Dar dacă nu i s-ar fi transmis
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
occidentală. Se poate presupune că tinerii vânători de bizoni din era glaciară își luau riscuri inutile din pricina gravurii rupestre. Dar vechimea unei enigme nu o disipează. Cercetătorii s-au aplecat mai des spre eficacitatea cuvintelor decât spre cea a imaginilor. Psihanalistul sau vrăjitorul atrag atenția antropologilor mai mult decât pictorii, creatorii de afișe sau cineaștii. În această privință, analiza lui Lévi-Strauss asupra șamanului din comunitatea indienilor Cuna din Panama a dobândit valoare canonică. Dacă o femeie are greutăți la naștere, e
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Destin de l'Image (1991) și Le Champ du visuel (1987), la zece articole consacrate picturii, clasice sau moderne, icoanei, idolului, niciunul despre cinema și audiovizual, nici despre "noile imagini" numerice. Ne lipsește, poate, o psihopatologie a vieții cotidiene a psihanaliștilor pentru a face să vorbească lapsusurile și punctele lor oarbe. Căci, imaginea fiind copilăria semnului, imaginile copilăriei noastre sunt cele din sălile întunecate, nu cele de la Muzeul Luvru. Chaplin, Tati și Hitchcock sau, pentru cei mai tineri, Woody Allen, Spielberg
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și punem ordine În faptele și evenimentele de care ne lovim. O producție mintală: analizăm și construim o alternativă la realitate, imaginăm o altă ordine, o punere În scenă a altor lumi posibile. Imaginarul, scrie Cornelius Castoriadis, cunoscutul filosof și psihanalist citat cu voluptate de psihosociologii clinicieni, stă la originea oricărei construcții umane, sociale, istorice și psihice. Imaginile cu care operează actorul social reunesc, Într-o producție proprie, ceea ce a colectat (recenzat, clasat) din fondul comun prin participare la social și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
politic, care poate antrena violențe de masă. Schimbarea accelerată a economiei mondiale și a valorilor poate destabiliza indivizi, grupuri, instituții. Soluția psihologică este temporizarea, negocierea, reinterpretarea situațiilor. Rol esențial au agenții de schimbare, psihosociologii și sociologii clinicieni, psihoterapeuții de grup, psihanaliștii. Principiile intervenției psihosociologice au fost fondate de Lewin și echipa sa cu mai bine de o jumătate de secol În urmă. Numai că metoda este utilizată numai În țările avansate, unde există o cultură a schimbării percepției prin metode de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
limpezire Înainte de a păși pe un drum nou. trebuie eliminate urmele În suspensie care rămân În spațiul psihic individual și colectiv, altfel acestea Înconvoaie și sufocă spiritul, ancorează gândul și fapta de maluri mocirloase. „Obiectele interne neidentificate”, cum le numesc psihanaliștii, informațiile care nu pot fi integrate sau metabolizate, cele care sunt ascunse, captează energiile și consumă enorm. Până la urmă, mai devreme sau mai târziu, ele ies la suprafață, produc explozii psihice la nivelul subiectului individual sau grupului, afectează teritoriul psihic
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]