226 matches
-
sunt legate între ele. Creativitatea este abordată și ca dimensiune complexă a personalității, angajând resurse ca: fluiditatea, capacitatea de elaborare, sensibilitatea pentru probleme, capacitatea de redefinire. După Barron și Mackinnon, personalitatea creatoare s-ar caracteriza prin: preferarea fenomenelor complexe, o psihodinamică mai diferențiată și mai complexă decât a celorlalți indivizi, independență mare în elaborarea judecăților, conștiința de sine puternică, fiind mai proeminenți, opoziție față de orice oprimare, dominație, îngrădire, nonconformism psihosocial. Primul care a vorbit despre particularitățile personalității creative și le-a
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
înainte în cele trei domenii de cercetare a creierului: psihologia, psihiatria și neurologia. Anumite idei freudiene, ca, de exemplu, personalitatea orală, anală și "complexul oedipian" în dezvoltarea personalității sunt rapid acceptate. Concepția despre vise, ca purtătoare a dorințelor refulate, și psihodinamica feminină nu sunt confirmate de cercetările ulterioare. Carl Jung137, medic psihiatru, inițial prieten, colaborator și adept al teoriilor lui Freud, se izolează de el, refuzând să-i accepte sexismul. Critica lui Jung se adresează nu numai conceptului freudian, dar îl
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
crească în dauna factorului logos, calitatea factuală a revendicărilor și substanța argumentelor pierzându-și din valoare. Apoi munca managerului este dependentă de relațiile cu ceilalți, de dinamica acestora, precum și de trăsăturile lui de personalitate (îndeosebi de nivelul anxietății sale). La psihodinamica din interiorul relațiilor interpersonale se adaugă psihodinamica din interiorul personalității fiecărui manager, adică ceea ce Janis și Mann (1977) denumeau prin termenul „cogniție caldă”. Mai recent, alți autori (vezi, de exemplu, Lepine și Cardinal, 2000) se referă la transformările profunde care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a revendicărilor și substanța argumentelor pierzându-și din valoare. Apoi munca managerului este dependentă de relațiile cu ceilalți, de dinamica acestora, precum și de trăsăturile lui de personalitate (îndeosebi de nivelul anxietății sale). La psihodinamica din interiorul relațiilor interpersonale se adaugă psihodinamica din interiorul personalității fiecărui manager, adică ceea ce Janis și Mann (1977) denumeau prin termenul „cogniție caldă”. Mai recent, alți autori (vezi, de exemplu, Lepine și Cardinal, 2000) se referă la transformările profunde care au modificat viața profesională a managerilor. Printre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se subdivid în psihoindividuali și psihosociali sau psihoorganizaționali. Factorii psihoindividuali ai participării gravitează în jurul a trei mari componente ale vieții psihice: motivația, aptitudinile și caracterul. Motivația, cu pivotul ei fundamental nevoia de competență, se instituie în una dintre forțele centrale psihodinamice care conduce participarea. Nu trebuie insistat prea mult pentru a înțelege că satisfacerea trebuințelor, intereselor, aspirațiilor etc. membrilor organizației îi va determina pe aceștia să participe sau nu la viața generală organizațională sau la conducerea ei. Nevoia de competență - înțeleasă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fie conexată cu medicina, patologia, psihiatria socială, psihologia socială, psihopatologia. Consecința firească a acestui fapt a reprezentat-o explozia în literatura de specialitate a unor termeni, cum ar fi : psihopatologia muncii (Le Guillant, 1984; Dejours, 1985, 1987, 2001; Billiard, 2001); psihodinamica muncii (Dejours, 1993); psihologia socială clinică (Barus-Michel, Giust-Desprairies, Ridel, 1998); clinica muncii (Clot, 1999); psihologia clinică a muncii (Santiago-Delefosse, 1998, 2004); patologia socială a întreprinderii (Meigniez, 1965); patologia organizațională (Kets de Vries, 2001, 2003). După opinia noastră, deși noțiunile lansate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
categorie de studii, ca de exemplu în cel Ruzicki (27), s-a studiat complianța și punctul de control („locus of control”) la diabetici. Modul de gestionare al diabetului depinde de stările emoționale legate de fazele procesului de acceptare. Pe lângă motivațiile psihodinamice intrinseci ale acceptării, acești autori au subliniat și importanța contextului socio-cultural, al valorilor care intervin în confruntarea cu boala lor. Pentru că diabetul este o boală silențioasă, se presupune că un om de afaceri, cu responsabilități, se va îngriji mai mult
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
îi orienteze spre o carieră de viitori oameni de știință. Anii '50 au fost momentul apariției consilierilor cu normă întreagă în colegii, unde s-au înființat puternice centre de consiliere. Deși la începutul anilor '60 trei orientări mari dominau (abordarea psihodinamică, teoriile directive și cele centrate pe client), următorului deceniu a însemnat o explozie a unei multitudini de alte teorii: rațional-emotive (A. Ellis), comportamentale (Bandura, Wolpe), relaționale (W. Glasser), gestaltiste (F. Perls), analiza tranzacțională (Berne), abordările existențialiste (Frankl, Arbuckle). Dezvoltarea teoretică
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
reușește să inducă o anumită distanțare de traumă prin efectul interpretării - este esențială. Terapia e un ego training in action (Terapii scurte de grup de José Guimón și Béatrice Weber-Rouget, Polirom, 2006) în care grupurile de verbalizare formează o comunitate psihodinamică. Spectacolul regizat de Radu Afrim la Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploiești e un rezervor activ și afectiv de comunicare performativă. Afrim face din textul islandezului Thorvaldur Thorsteinsson, And Björk, Of Course - un text cu extrem de puține indicații scenice și acțiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
teoreticienii creativității au căutat răspuns la Întrebarea: Care este forța motoare a creativității ? și au ajuns la un răspuns cu formulare complexă cuprinzând diferite aspecte motivaționale sistematizate apoi pe două categorii: motivații intrinsece și motivații extrinsece, bazate ambele pe tradiția psihodinamică. Multe din aceste teorii prezentau comportamentul creativ ca pe o modalitate de a reduce tensiunea creată de alte dorințe, care sunt inacceptabile. „Motivația intrinsecă e definită ca motivația pentru angajarea Într-o activitate În primul rând de dragul acesteia, deoarece persoana
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
teoreticienii creativității au căutat răspuns la Întrebarea: Care este forța motoare a creativității ? și au ajuns la un răspuns cu formulare complexă cuprinzând diferite aspecte motivaționale sistematizate apoi pe două categorii: motivații intrinsece și motivații extrinsece, bazate ambele pe tradiția psihodinamică. Multe din aceste teorii prezentau comportamentul creativ ca pe o modalitate de a reduce tensiunea creată de alte dorințe, care sunt inacceptabile. „Motivația intrinsecă e definită ca motivația pentru angajarea Într-o activitate În primul rând de dragul acesteia, deoarece persoana
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
diagnosticul de autism și care susține din punct de vedere medicamentos intervenția interdisciplinară. Psihologii sunt specializați în a evalua nivelul cognitiv, de dezvoltare generală, socio-emoțional și comportamentul funcțional al copilului autist. În munca lor, ei încorporează trei modele teoretice: teoria psihodinamică, cea tranzacțională și comportamentală. Toate acestea vizează în special creșterea interesului pentru mediul înconjurător, a capacității de autocontrol emoțional și comunicațional. Logopedul - una din sarcinile cele mai importante este de a stimula și a crește nivelul de comunicare expresivă sau
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
sunt date fără o evaluare morală rațională - pot conține interesele egocentrice ale adultului) la o morală autonomă a cărei constituire necesită integrarea reciprocității relațiilor între indivizii recunoscuți prin particularitatea lor proprie, dar egali sub raport formal. În perspectiva unei analize psihodinamice, continuă autorii citați anterior, cucerirea autonomiei este corelată cu construirea identității în timpul adolescenței. O altă definiție vine din sfera filozofiei. În acest caz autonomia este pusă în legătură cu eteronomia, ambii termeni desemnând „situația unei persoane, a unei colectivități umane, a unei
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
și rudele pot interpreta deficitele de autoreglare ale pacienților ca fiind comportamente leneșe, 214 revendicative, de manipulare sau de pierdere a atenției. Specialiștii psihiatri pot considera acete comportamente ale pacienților ca rezultatul unei tulburări de personalitate și pot căuta explicații psihodinamice. Terapeuții recuperatori pot găsi pacienții nemotivați sau pot raporta că în ciuda motivației aparente, ei nu reușesc să urmeze întocmai sarcinile. O valoare considerabilă în tratamentul unor tulburări neuropsihice o constituie psihoterapia individuală sau de grup. Mulți pacienți par să răspundă
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
că intervențiile reprezintă domeniul exclusiv al terapiei cognitiv-comportamentale. Dimpotrivă, mai multe dintre strategiile următoare (în special expunerea la amintirile traumatice) sînt folosite într-o formă sau alta într-o varietate de tipuri de intervenții alternative, printre care se numără abordarea psihodinamică și hipnoterapia. De obicei, abordările cognitiv-comportamentale ale tratamentului SSPT și ale altor tulburări înrudite reprezintă o combinație de mai multe elemente. Această prezentare se limitează la acele componente esențiale ale tratamentului care au făcut subiectul unor evaluări empirice. Capitolul 26
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
tratament Au fost propuse și alte tratamente nemedicamentoase pentru SSPT. Din păcate, puține dintre ele au o bază teoretică adecvată și doar cîteva au făcut obiectul unor studii clinice controlate. În primul caz o excepție ar fi cea a abordărilor psihodinamice de scurtă durată, iar în al doilea caz metoda reprocesării și desensibilizării prin intermediul mișcărilor oculare (EMDR). Ambele metode vor fi discutate pe scurt. Au fost propuse diverse tehnici, multe sub forma unor vindecări într-o singură ședință. În absența unei
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
baze teoretice solide sau a dovezilor practice obiective, majoritatea nu merită să fie discutate. Cu toate acestea, este posibil ca unele să se dovedească utile, fiind evidentă necesitatea unor studii clinice controlate. O serie de terapeuți au susținut folosirea abordărilor psihodinamice de scurtă durată în tratamentul SSPT deși, pînă în prezent, în literatura de specialitate a fost publicat un singur studiu controlat (Brom et al., 1989), care compară terapia psihodinamică de scurtă durată cu hipnoza, desensibilizarea și lista de așteptare. Toate
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
studii clinice controlate. O serie de terapeuți au susținut folosirea abordărilor psihodinamice de scurtă durată în tratamentul SSPT deși, pînă în prezent, în literatura de specialitate a fost publicat un singur studiu controlat (Brom et al., 1989), care compară terapia psihodinamică de scurtă durată cu hipnoza, desensibilizarea și lista de așteptare. Toate tratamentele active au relevat o oarecare îmbunătățire. Deși autorii au afirmat că nu există diferențe semnificative legate de tipul de tratament, Foa și Meadows (1997) au semnalat că abordările
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de scurtă durată cu hipnoza, desensibilizarea și lista de așteptare. Toate tratamentele active au relevat o oarecare îmbunătățire. Deși autorii au afirmat că nu există diferențe semnificative legate de tipul de tratament, Foa și Meadows (1997) au semnalat că abordările psihodinamice sînt inferioare desensibilizării (ameliorare de 29%, respectiv de 41%, de la situația dinaintea tratamentului la situația posttratament). Deși tratamentul psihodinamic va mai fi folosit cu certitudine în practica clinică, în prezent există insuficiente date empirice care să evalueze eficiența acestei abordări
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
autorii au afirmat că nu există diferențe semnificative legate de tipul de tratament, Foa și Meadows (1997) au semnalat că abordările psihodinamice sînt inferioare desensibilizării (ameliorare de 29%, respectiv de 41%, de la situația dinaintea tratamentului la situația posttratament). Deși tratamentul psihodinamic va mai fi folosit cu certitudine în practica clinică, în prezent există insuficiente date empirice care să evalueze eficiența acestei abordări în tratamentul SSPT. EMDR (Shapiro, 1995) este o metodă controversată, din mai multe motive, printre care se numără dovezile
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
creată de alte dorințe care nu puteau fi realizate. Freud susținea că adulții își pot deturna energia excesivă a libidoului în direcții mai acceptabile din punct de vedere social, inclusiv prin creativitate. Tot el a spus că, . [35] Chiar dacă abordarea psihodinamică a propus câteva justificări ale imboldurilor creatoare, totuși nu era explicată decât tangențial legătura între motivație și creativitate. Convingerea care s-a format ulterior a fost că creativitatea este motivată de tendința oamenilor de a-și manifesta din plin potențialul
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
complexitatea, pentru unificarea și coordonarea ei. <ref>D. MacKinnon, What Makes a Person Creative?, Columbus, 1966</ref> * Ipoteze elaborate de Frank Barron cu privire la caracteristicile personalității creatoare: * preferă complexitatea și un anumit grad de aparent neechilibru între fapte. * sunt mai complexe psihodinamic și au scopuri personale mai îndepărtate și mai înalte. * sunt mai independente în judecată. * sunt mai autoritare și dominante. * resping stăpânirea de sine ca un mecanism pentru controlul impulsurilor. <ref>Fr. Baron, The Disposition Toward Originality, 1963</ref> * „Persoanele creatoare
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
care poate fi formulat începând cu vârsta de 15 ani, dacă există confirmarea unor tulburări de comportament cu durată de cel puțin un an de zile. Așadar, personalitatea normală se consideră a fi matură începând cu această vârstă. Din perspectivă psihodinamică, structurarea personalității are loc în copilărie până la vârsta de 3 ani (Sapir, 1934Ă. Freud, citat de Anna Freud (1936Ă, susține că, după compensarea complexului oedipian la vârsta de 5 ani, sunt complet dezvoltate sinele, eul și supraeul. Cu toate acestea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
implicați în studiul tulburărilor de personalitate s-au împărțit în două tabere: cei care încercau o cât mai netă delimitare a domeniului și cei cu o viziune mai extinsă, ce apelau și la alte repere, cum ar fi cele organice, psihodinamice sau sociomorale. Astfel, pornind de la opinia majorității psihiatrilor din țările anglo-saxone, Henderson (1939Ă descrie psihopatia ca pe un echivalent al personalităților antisociale pe care le subîmparte în predominant agresive, pasive și creative. În cea de-a treia categorie este plasat
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
influențeze descrierea și sistematizarea tulburărilor personalității, îndeosebi pe terenul conduitelor iraționale și imprevizibile. Personalitățile narcisiste, de tip borderline și pasiv-agresive sunt printre cele care beneficiază în cea mai mare măsură de această perspectivă. Diversitatea contribuțiilor personologice de factură organică și psihodinamică este îmbogățită însă de apelul tot mai evident la reperele morale și deontice. Astfel, în perioada celui de-al doilea război mondial, Curran și Mallinson (1944Ă constată că nu există încă un consens în lumea psihiatrică asupra unui segment important
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]