231 matches
-
altele nu; unele sunt înlocuite cu altele urmând legea imitației, altele se completează și se corectează”. Această modalitate de progres se face prin procedeul „încercărilor și erorilor” care stă la originea oricărei învățări (66; p.559). Din punct de vedere psihofiziologic apariția limbajului se consideră ca fiind urmarea progreselor psiho-motorii și gesturale, cuvintele venind să se substituie gesturilor sau mimicii, implicând din partea copilului o activitate pozitivă, dinamică, după E. Pichon „un răspuns al dorinței de a vorbi” (148). Cele două versante
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de asemenea la amânarea activității de manifestare verbală deoarece familia subapreciază posibilitățile copilului de a învăța vorbirea și renunță să-i vorbească, să-l imite în vocalizare, să-l stimuleze în efectuarea emisiilor sonore, pentru a-i crea o stare psihofiziologică activă, favorabilă vorbirii. Adesea micul handicapat este considerat un bolnav irecuperabil. Starea afectivă creată paralizează atât mecanismele vorbirii cât și procesele de gândire și inteligență. Repertoriul primelor cuvinte rămâne astfel pentru început limitat la câteva cuvinte formate din consoanele m
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
deosebim persoana de personalitate. Termenul de persoană desemnează individul uman concret. Personalitatea, dimpotrivă, este o construcție teoretică elaborată de psihologie în scopul înțelegerii și explicării Ă la nivelul teoriei științifice Ă a modalității de ființare și funcționare ce caracterizează organismul psihofiziologic pe care îl numim persoană umană. Această primă precizare ne permite să diferențiem conotația științifică a termenului personalitate Ă categorie, construcție teoretică Ă de sensul comun al acestuia, ca însușire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
este un "mod" de existență a conștiinței. Emoția este o realitate umană care se asu-mă pe ea însăși și se dirijează către lume. Emoția semnifică întregul conștiinței, întregul realității umane, ea nu este un accident. Emoția nu este o dezordine psihofiziologică. Este o formă organizată a existenței umane. Psihologia trebuie să examineze fenomenele, evenimentele psihice în măsura în care ele sunt semnificații. Psihologia va examina conștiința, va căuta să sesizeze și să fixeze esența fenomenelor. O emoție trimite la ceea ce semnifică, deci în zona
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
atare, cât și fiecare subiect al educației, ritmul individual de dezvoltare constituind acum cu precădere premisa oricărui proces centrat pe copilul preșcolar. În acest context, în proiectarea fiecărui demers instructiv-educativ (și nu numai) trebuie avute în vedere elementele de ordin psihofiziologic ce definesc subiecții educației la această vârstă, condiționându-le pe cele de ordin pedagogic. De aici cele două direcții pe care se construiește capitolul de față pe de o parte, coordonate ale psihologiei copilului preșcolar și, pe de altă parte
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
respectul față de sine și față de ceilalți. Într-o familie monoparentală de tip partenerial, părintele singur se află în situația de a conferi suport pentru dezvoltarea copiilor și îi educă în ideea de a-l sprijini la rândul lor. Pe măsură ce dezvoltarea psihofiziologică permite copilului asumarea de responsabilități în familie, acesta exercită roluri din ce în ce mai complexe, până la a fi un adevărat partener de viață al părintelui său. Raportarea la diferitele modele de familie (M. Minow, M.L. Shanley, 2001) ar avea, din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și diminuarea factorilor care duc la eșec școlar Colaborarea specialiștilor cu toți factorii educaționali (părinți, cadre didactice, asistenți maternali etc.) Importanța elaborării și utilizării celor mai eficiente strategii didacto-terapeutice În procesul formării personalității copilului apar diferențe individuale semnificative datorită particularităților psihofiziologice individuale, potențialităților intelectuale diferite ale subiecților. La unii se dezvoltă Îndeosebi aptitudinile verbale (teoretice), la alții se poate contura preponderent inteligența practică (cea tehnică). Cunoaștem cu toții ce Înseamnă succesul d.p.d.v. pedagogic obținerea de rezultate bune la Învățătură, concordanța deplină Între
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Doina UNCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2159]
-
neconcordanță, un decalaj dintre posibilitățile elevului și cerințele programelor, ale manualelor școlare, inadaptabilitate. În consecință, la selectarea strategiilor didactice se are permanent În vedere trecerea de la o “psihologie diferențială” la o “pedagogie diferențială”, asigurând astfel o concordanță deplină Între caracteristicile psihofiziologice ale subiectului și exigențele sarcinilor școlare. Factorii etiologici ai insuccesului Îi vom căuta În particularitățile individuale ale elevului, neadaptarea fiind Întotdeauna multicauzală (sunt implicați factori fizici, intelectuali, afectivi, caracteriali etc.) În mediul familial, școlar, socio cultural. Este ramarcat faptul că
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Doina UNCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2159]
-
în special a pus cauza deosebirilor dintre limbile romanice în obstacolele geografice și politice” (I, 366). Philippide nu este descumpănit de critica personalităților, care au lăsat urme adânci în lingvistica europeană, și își construiește opera pe criteriul imaginar al bazei psihofiziologice, înjghebând pentru sud-estul Europei o istorie etnolingvistică falsă. Cităm pentru confirmare următoarele fragmente din textul autorului: „Cu toate deosebirile dintre români de la loc la loc și de la provincie la provincie, și cu toate asemănările fizice care prin unele locuri există
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu caută explicații în afara legilor fonetice, de a căror existență nu se îndoiește, dar punând baza fiziologică și etimologia populară, adică baza psihologică, drept cauză unică a trecerii latinei în română, rezultă că și legile fonetice acționează prin aceeași bază psihofiziologică. Exprimându-se contradictoriu și speculativ, Philippide își reafirmă poziția în legătură cu etimologia populară întrebându-se: „Și cum avem să putem elucida acest nămol de etimologie populară?”. Răspunsul îl dă tot el în manieră pur neogramatică: „Prin logica noastră individuală”, după care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
enunța păreri așa de extraordinare cu privire la fenomenele care au loc în limbă „să vadă ce cred în privința aceasta indogermaniștii, căci indogermanistica este mai bătrână și mai cu experiență decât romanistica” (I, 387). Deșertăciunea operei lui Philippide rezidă în absolutizarea bazei psihofiziologice prin care credea că s-ar putea explica nu doar fonetica, ci tot ce este nelatin în întregul limbii române, cu precădere în lexicul acesteia: autohtonii balcanici au creat româna introducând în ea împreună cu baza de articulație și o serie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ar putea explica nu doar fonetica, ci tot ce este nelatin în întregul limbii române, cu precădere în lexicul acesteia: autohtonii balcanici au creat româna introducând în ea împreună cu baza de articulație și o serie de cuvinte, neamurile barbare asimiliate psihofiziologic au adus și ele în procesul asimilării lor alte serii de cuvinte, iar populațiile cu care contactul a fost pasager au împrumutat cuvinte limbii române. A rezultat imaginea unei limbi artificiale atât ca naștere cât și ca existență dialectală: latina
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii române constituie obiectul cercetărilor istorice, iar tot ce apare ca nelatin pe lângă această continuitate (sub aspect fonetic, gramatical și mai cu seamă lexical) constituie împrumuturi care nu au perturbat firea latină a limbii române. Spre deosebire de Philippide la care baza psihofiziologică a autohtonilor a preluat latina transformând-o în română, iar ulterior a românizat tot ce i-a ieșit în cale, la S. Pușcariu sângele este pus să definească neamul. Acesta nu se află în legătură cu producerea limbii, cu preluarea latinei de către
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sau de a participa la un tip de manifestare care nu ți se potrivesc. Puțină sfială, puțină rezervă nu strică. Dimpotrivă. (Adaug, totuși, că autenticitatea e altceva decât „spontaneitatea“ naturii fruste, inapte de autocontrol, negrădinărite, dezvol tate numai pe palier psihofiziologic. Și dl Vanghelie, și dl Becali sunt autentici. Dar nu sunt decât autentici. Chiar și așa, sunt însă mai ușor de prizat decât dl Dan Diaconescu, de pildă, a cărui inautenticitate i s-a cuibărit definitiv în grimasa facială pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de contextul insecurizant se va traduce printr-o sensibilizare progresivă, care se va manifesta prin tulburări psihice sau psihosomatice de tip alergic (urticarie, eczemă, rinită, astm etc.). Toate aceste situații psihotraumatizante contribuie la crearea unei stări de „stres”, ca răspuns psihofiziologic la agresiunile violente din exterior (H. Selye). Consecințele psihotraumatismului prin stres sunt cuprinse în noțiunea de victimizare. Victimizarea este perioada și starea care succede impactul cu factorii psihotraumatizanți (I. Janis). I. Janis acordă o valoare deosebită stării de anxietate din
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
într-un organism ca urmare a unei agresiuni traumatice. Aceste modificări constituie un veritabil „șoc”, care permite organismului, până la o anumită limită, să suporte consecințele fiziologice și psihice rezultate din acestea (H. Selye). Stresul apare ca un tip de răspuns psihofiziologic al organismului la agresiuni, pericole și amenințări. El este o relație utilă ce are ca efect punerea organismul în situația de alarmă și de apărare, trezirea atenției, stimularea evaluării și judecății, activarea capacității de decizie, mobilizând în felul acesta forțele
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Dragomirescu). Asupra conduitelor deviante de tip agresiv vom reveni când vom analiza devianța și sociopatiile. Un alt aspect la fel de important, legat direct de starea de sănătate mintală, îl reprezintă comportamentul individului. A. Porot distinge două accepțiuni pentru comportament: în sens psihofiziologic, comportamentul trebuie considerat o succesiune și o îmbogățire progresivă de reflexe condiționate, iar în sens mai general, el ne apare ca maniera de a fi și de a reacționa a unui subiect în viața curentă sau în prezența unor circumstanțe
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Toate acestea reprezintă probleme de o importanță majoră pentru acțiunea de igienă mintală, așa cum vom arăta în cele ce urmează. 4. Efort și oboseală Activitatea trebuie desfășurată în conformitate cu un program care să corespundă gradului de adaptare și capacităților energetice, posibilităților psihofiziologice ale individului. Ea trebuie să se desfășoare liber, ritmic și regulat; în caz contrar, se produce o suprasolicitare a organismului. Suprasolicitarea implică un efort sau efectuarea unui plus de activitate care, dacă este prelungită, duce la efecte neplăcute sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
corporal” sau „corpul în stare de eșec” (Y. Pelicier). Starea de oboseală duce la apariția unei forme particulare de suferință corporală, pe care individul o trăiește ca pe o senzație de astenie, de epuizare vitală a propriilor forțe sau resurse psihofiziologice. În ceea ce privește caracteristicile stării de astenie, acestea sunt următoarele: astenia este trăirea unei stări de epuizare energetică fără explicație; astenicul are posibilitatea de a-și exprima dorințele, dar nu și le poate satisface; există o permanentă reținere de a acționa, de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în mod direct la apariția - unor forme diferite de afecțiuni medicale, somatice sau psihice. În cadrul sindromului de oboseală obișnuită se descrie și un sindrom de oboseală cronică. Spre deosebire de primul, care are un caracter reversibil și nu este însoțit de alterări psihofiziologice și somatice, acesta are un caracter trenant, de durată, ducând la modificări psihosomatice, adesea cu caracter ireversibil. Oboseala poate fi considerată cronică dacă se menține continuu, pentru o perioadă de peste șase luni (O. Holmes, J. Kaplan, N. Ganz, A. Schluderberg
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o „criză psihobiologică” de evoluție, marcând o schimbare în plus a persoanei atât pe plan somatic, cât și pe plan psihic. Din acest motiv, ea nu trebuie considerată o manifestare psihopatologică, ci o „criză de dezvoltare”. Datoria însă marilor „furtuni” psihofiziologice pe care le declanșează, ea este susceptibilă de a duce la tulburări ale stării de sănătate mintală, cu implicații asupra dezvoltării viitoare a personalității, a vieții afective și a comportamentului tinerilor, ceea ce ridică serioase probleme de psihoigienă. Le vom analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
reacție emoțional-afectivă față de suferința prezentă. Imaginea pe care bolnavul și-o creează referitor la propria boală este „tabloul autoplastic” al bolii (Goldscheider). Despre acest aspect subiectiv al bolii trăite de bolnav, A. Păunescu-Podeanu spune că „este rezultatul unui proces complex psihofiziologic de autoscopie, în care intervin, în proporții variate, sensibilitatea bolnavului și capacitatea lui de interpretare, apoi încordarea simțurilor și a atenției, teama, neliniștea, imaginația lui”. Orice boală somatică se manifestă sub două aspecte. Pe de o parte, tabloul clinic obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
anatomic, dar depinde de analizele sociale. In ce privește intuiția, atât de frecvent invocată în viziunea comprehensiunii, ea reprezintă probabil un plus semnificativ față de procesele de cunoaștere cunoscute (inducție, deducție, stocarea și procesarea informației etc.), ce nu este încă explicat psihofiziologic. Dar să nu uităm că în științele cele mai tari ("intuiționismul" în matematică) se face apel la intuiție. Din acest punct de vedere, comprehensiunea nu se opune nicicum modelului naturalist de știință. Apoi, aptitudinile empatice sigur că există, dar ca
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
1. Calea cunoașterii empirice, prin observație curentă și participare, căreia i se poate reproșa lipsa rigorii și posibilității de standardizare. 2. Utilizarea unei metodologii științifice (teste, chestionare, observația standardizata, conversația). Privind cunoașterea elevilor mă interesează trei arii de interes: aspecte psihofiziologice; mediul social În care evoluează; competența psiho socială. Metodele de cunoaștere a personalității utilizate se Împart În două categorii: metode clinice și metode psihometrice. Sinteză tuturor datelor culese despre elevi le consemnez Într-o fișa psihopedagogica a fiecărui elev și
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ofelia IONESCU, Adriana BĂICEANU, Bogdan IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2134]
-
demne de a fi jucată pe scenă reprezintă "un adevărat eveniment literar"105. Un exemplu în acest sens este scriitoarea Maria Jotuni, ale cărei romane și nuvele sunt "consacrate analizei sufletului feminin, dar mai ales conflictelor de ordin sexual și psihofiziologic"106. Cea mai bună piesă de teatru a scriitoarei este o operă în cinci acte, a cărei acțiune se petrece într-un castel din Suedia, în perioada Evului Mediu. Abordarea unui subiect de genul acesta marchează interesul scriitorilor finlandezi pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]