346 matches
-
ci și de atitudinea și experiența personală a oamenilor, de cunoștințele și deprinderile lor. Psihologia muncii este definită, în general, ca ramură specială a psihologei, ocupându-se de condițiile psihologice și de consecințele muncii - analizează motivele alegerii profesiunii, aplică teste psihometrice, urmărește cauzele oboselii și ale satisfacției în muncă etc. Așadar, obiectul psihologiei muncii îl constituie componentele psihologice ale diferitelor activități, precum și factorii psihologici care contribuie la sporirea productivității și a satisfacției în muncă. Când se relatează despre cercetările psihologice privind
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
demonstrat că factorii cheie care derivă din analiza centrelor de evaluare țin mai degrabă de exerciții și mai puțin de dimensiunile constructelor psihologice care sunt evaluate. Hough și Oswald (2000) consideră că există câteva elemente care ar putea îmbunătăți calitatea psihometrică a centrelor de evaluare: Concentrarea pe câteva constructe distincte conceptual; Definirea constructelor psihologice în termeni concreți legați de muncă; Utilizarea unor criterii de referință și existența unor standarde în instruirea evaluatorilor; Utilizarea evaluărilor încrucișate pentru exerciții; Utilizarea mai multor evaluatori
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
vor viza cunoștințe, abilități și atitudini, astfel că cei care sunt cei mai în măsură să evalueze sunt persoane cu experiență directă în acele posturi sau profesioniști în domeniul evaluărilor psihologice, în cazul în care se impune utilizarea unor instrumente psihometrice. Când se urmărește potrivirea cu organizația, selecția va viza valori și caracteristici de personalitate, astfel încât cei mai potriviți să realizeze selecția sunt angajați tipici, care exprimă evident cultura organizației. În cazul în care selecția se face pentru a obține o
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
atât din angajați tipici, cât și din angajați „deosebiți”. În ceea ce privește designul și realizarea selecției, evaluarea potrivirii cu postul poate avea loc la începutul procedurii de selecție, pe baza calificării, performanțelor anterioare și a experienței și, eventual, pe baza unor măsuri psihometrice. Cei ce demonstrează o bună potrivire cu postul pot intra în perioade de probă în centrele de evaluare sau pot participa la interviuri de grup pentru a se evalua potrivirea cu organizația sau cu grupul, sau capacitatea de inovație și
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
la semnificații generale implicând orice probă psihologică. Totuși, într-o definiție aproximativă a testului psihologic, vom înțelege acele probe standardizate menite să aprecieze nivelul de dezvoltare a uneia sau mai multor abilități ori trăsături psihice și care beneficiază de caracteristici psihometrice acceptabile. Standardizarea vizează atât instrucțiunile de utilizare, cât și conținutul testului și modalitatea de evaluare a răspunsurilor. Caracteristicile psihometrice vizează proprietățile probei de măsura cât mai corect ceea ce-și propune, stabilind totodată diferențe între indivizi. Spre deosebire de activitatea de cercetare
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
standardizate menite să aprecieze nivelul de dezvoltare a uneia sau mai multor abilități ori trăsături psihice și care beneficiază de caracteristici psihometrice acceptabile. Standardizarea vizează atât instrucțiunile de utilizare, cât și conținutul testului și modalitatea de evaluare a răspunsurilor. Caracteristicile psihometrice vizează proprietățile probei de măsura cât mai corect ceea ce-și propune, stabilind totodată diferențe între indivizi. Spre deosebire de activitatea de cercetare, în psihodiagnostic testele utilizate necesită o altă condiție suplimentară, existența unui etalon pentru a putea compara rezultatele obținute la
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
validității doar prin câteva strategii. Din perspectiva utilizării acestor instrumente în selecția psihologică a candidaților la angajare, validitatea relativă la criteriu de tip predictiv este cea mai importantă. 5.1.2.4. Fidelitatea este al doilea pilon în judecarea calităților psihometrice ale unui test. Degeaba un test măsoară într-adevăr ceea ce-și propune, dacă măsurătorile sale sunt incorecte sau instabile, adică pline de erori. John și Benet-Martinez (2000) sintetizează cele patru fațete ale generalizării care pot fi analizate pentru a
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Evaluarea psihologică Se focalizează, de obicei, pe comportamentele și rezultatele actuale. Se focalizează pe predicția comportamentelor viitoare și a potențialului de performanță. Depinde aproape exclusiv de abilitățile de observare ale evaluatorului. Depinde atât de abilitățile examinatorului cât și de proprietățile psihometrice ale instrumentelor utilizate. Utilizează metode sau tehnici empirice. Utilizează metode și tehnici științifice, validate anterior. Implică un evaluator subiectiv și influențat de « bârfele » care circulă în organizație Implică un evaluator calificat, obiectiv și neinfluențat de organizație Evaluează un set redus
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
ultimele două modele de evaluare a performanțelor pentru a surprinde cadrul general al evaluării dar și particularitățile individuale din evaluare. Modelul conceptual al aprecierii performanțelor profesionale elaborat de Murphy și Cleveland (1995) este atât un model socio-psihologic, cât și unul psihometric. Evaluatorul este abordat ca fiind un agent activ în aprecierea performanțelor care vizează obiective specifice. Ideea de bază a acestui model este că „rezultatele aprecierii sunt rezultatele comportamentului persoanei evaluate marcate de obiectivele urmărite de-a lungul procesului de muncă
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
psihoterapie este echivocă, iar confruntările bibliografice sunt traume psihologice pentru cititori” (Ph. May) și „psihoterapia reprezintă în psihiatrie o metodă principală de tratament” (A. Sîrbu). S-au analizat: descrierile subiective (tip protocol) ale pacientului, medicilor, altor observatori, determinările obiective fizioși psihometrice, faptele sociale, adaptarea la solicitările mediului. Am monitorizat: frecvența și amplitudinea respirației, pulsului radial, valoarea tensiunii arteriale, care erau mai mici în timpul relaxării decât în stare de repaus obișnuit, după relaxare, scrisul pacientului sugera optimism, tonus afectiv pozitiv. S-au
TRAINING AUTOGEN - BENEFICII PENTRU UN CAZ CU SINDROM GILLES DE LA TOURETTE. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Neli Claudia Bîlha () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_818]
-
ori acestea având terminologii și metodologii extrem de specifice, fiind astfel greu de intersectat în mod natural unele cu altele, în lipsa unor eforturi programate de integrare sistemică și standardizare. Pentru ca lucrurile să se complice și mai mult, existența incompatibilităților interabordări (biologice, psihometrice etc.) a fost dublată de apariția unor incompatibilități intra-abordări. Acest din urmă fapt a fost evidențiat cu claritate prin apariția unor modelări teoretico-metodologice alternative (dispoziționalism, situaționism, interacționalism etc.) situate în interiorul abordării psihometrice a personalității. Totuși, principala cauză, așa cum aveau
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și mai mult, existența incompatibilităților interabordări (biologice, psihometrice etc.) a fost dublată de apariția unor incompatibilități intra-abordări. Acest din urmă fapt a fost evidențiat cu claritate prin apariția unor modelări teoretico-metodologice alternative (dispoziționalism, situaționism, interacționalism etc.) situate în interiorul abordării psihometrice a personalității. Totuși, principala cauză, așa cum aveau să arate cercetările care au reușit să aducă soluții de rezolvare a paradoxului, a fost inadecvarea modelelor, asumpțiilor și metodelor complementare de verificare empirică. 2. Consistența, atribut cardinal al personalității Ca urmare a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
deosebirilor psihice individuale. Prin organizarea și desfășurarea unor secvențe de activitate independentă a elevilor, prin folosirea metodelor activ - participative și a antrenamentului creativ, pot fi studiate modificările apărute în productivitatea activității, influențele asupra însușirilor atenției, motivației. Metoda testului, o metodă psihometrică, s-a concretizat în probe scurte, standardizate, care au asigurat posibilitatea investigării rapide a nivelului dezvoltării intelectuale a elevilor, caracteristicile diverselor procese psihice cognitive, a potențialului lor creativ. Ca metode de psihodiagnoză, testele sunt frecvent utilizate pentru diagnosticarea nivelului dezvoltării
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
narcisism. Există câteva studii empirice care testează relația dintre adicția tabacică și narcisism. Deși au pus În evidență rolul factorilor de personalitate În conduita adictivă, nu au putut explora variabilitatea efectelor adicției tabacice În relație cu variabilitatea dispoziției narcisiste. Studii psihometrice au fost interesate de această relație, privilegiind dimensiuni determinate ca: particularitățile psihice și pulsionale ale adicției, economia adicției, relațiile obiective, dificultățile de identificare, chestiunea auto-erotismului În detrimentul evaluărilor trăsăturilor și/sau tipurilor de personalitate narcisistă. S-a formulat ipoteza conform căreia
NICOTINA - BENEFICII VERSUS NOCIVITATE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by P. Boişteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1467]
-
competențelor sociale ale acestuia). 1.3.2.Dizabilitatea mentală de gradul I (debilitatea mentală) Termen sinonim cu insuficiența mentală, introdus în literatura de specialitate, în anul 1909, de către Dupre, al cărui înțeles acoperă intervalul cuprins între imbecilitate și intelectul liminar (psihometric se definește prin coeficientul de inteligență cuprins între 50 - 69 I.Q., corespunzător mecanismelor operaționale ale vârstei mintale de 7 - 9 ani). Subiecții din această categorie sunt capabili de achiziții școlare corespunzătoare vârstei lor mintale și pot ajunge la un grad
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
Dizabilitatea mentală de gradul II (imbecilitatea) Este cunoscută în literatura de specialitate și sub numele de arierare severă sau moderată și întârziere mentală mijlocie, se situează sub raportul gradului dizabilității între debilitate mentală și idioție, iar din punct de vedere psihometric este echivalentă cu vârsta mentală cuprinsă între 2 - 7 ani, corespunzător unui grad de inteligență cuprins între 20 - 50 I.Q. Subiecții din această categorie prezintă următoarele caracteristici definitorii: Deși ritmul de dezvoltare fizică și psihică este destul de lent, într-un
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
III (idioția) Reprezintă forma cea mai gravă de dizabilitate mentală și definește persoana incapabilă să se autoconducă, să se apere de eventualele pericole sau chiar să se hrănească având o permanentă nevoie de îngrijire și supraveghere. Din punct de vedere psihometric această categorie de subiecți este definită printr-un nivel inferior vârstei de 2 ani și un coeficient de inteligență sub 20 I.Q. Termenul de idiot este introdus de Pinel în 1809 și preluat apoi de Esquirol (1818). Datorită slabei lor
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
corespunde cu „ciclofreniile” descrise de Al. Obregia. 30. STĂRILE DE ARIERAȚIE MINTALĂ Oligofreniile Cadrul psihopatologic Stările de arierație mintală sau oligofreniile au avut o evoluție interesantă din punct de vedere psihopatologic, dar și din punct de vedere social, psihopedagogic și psihometric. În secolul al XVIII-lea, sub termenul de idiotism era cuprins un ansamblu de tulburări psihice de tip deficitar. În secolul al XIX-lea, Esquirol face distincția dintre aceste tulburări denumite stări de arierație mintală sau oligofrenii și demențe. În
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mintală va rămâne considerată ca o stare de deficiență mintală, dar cu limite imprecise, variind în raport de criteriile utilizate pentru a o delimita și defini. În sensul acesta sunt menționate următoarele criterii care urmăresc delimitarea cadrului psihopatologic: 1) Criteriul psihometric, bazat pe studiile lui Binet și Simon de evaluare a dezvoltării intelectuale. Acesta este ulterior completat cu noțiunea de vârstă mintală. W. Stern va introduce noțiunea de coeficient intelectual (QI) care va înlocui pe cel de vârstă mintală, fără însă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inaugurată de Seguin (1837, 1850) care fondează la Boston, în SUA, primele clase pentru arierații mintali, folosind în educația acestora „metoda senzorială”, pe care o vor prelua Montessori și Decroly. În Europa primele școli speciale apar în Germania (1867). Era psihometrică este inaugurată în primul deceniu al secolul XX de Binnet și Simon, prin introducerea „măsurării inteligenței”(ca nivel de performanță intelectuală), permițând în felul acesta o mai bună „discriminare” și o „orientare” medico-psiho-pedagogică a deficienților mintali. Acțiunea este continuată de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
elementare ale vieții cotidiene și activitatea ocupațională neproductivă. QI are valori care oscilează în jurul lui 0,30 și sub această valoare. În general, „criteriile de apreciere” sunt mai complexe și diferențiate față de simplul și exclusivul interes psihopatologic, și anume: criteriul psihometric, criteriul educațional-școlar, criteriul de adaptare-integrare școlară, criteriul medical. DSM - III - R include manifestările mai sus menționate în categoria clinico-psihiatrică a „retardatului mintal”. Elementele esențiale care caracterizează acest grup sunt următoarele: activitate intelectuală generală, semnificativ sub medie, deficite sau deteriorări semnificative
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
achiziția prin cumpărare a unor lucruri neimportante; schimbarea conduitei familiale, a celei de la locul de muncă sau a comportamentului social. Examenele suplimentare ale bolnavilor vor pune în evidență următoarele aspecte: bilanțul clinic al stării demențiale va fi evaluat prin probe psihometrice, bilanțul somatic va fi evidențiat și completat prin investigarea tulburărilor neurologice, utilizarea probelor paraclinice de precizare a existenței unui proces organic lezional cerebral. Concluziile investigațiilor vor pune în evidență următoarele aspecte: tulburări de comportament: ținută, mimică, relații interpersonale, dispoziție emoțională
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acceptând un mărunt post de fellowship în științele educației la Teachers College (Columbia University). Este perioada în care interesul pentru pedagogie s-a transformat în pasiune. La Columbia University și-a folosit cunoștințele solide de matematică și biologie efectuând investigații psihometrice și de măsurare în domeniul dezvoltării curriculare. În 1974 s-a pensionat nu doar ca profesor de natural sciences, ci și ca profesor de pedagogie (professor of education). Schwab a fost un scriitor radical și un polemist de temut. Dar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și culturale ale familiei; - potențialul adaptiv și compensator al copilului. Diagnosticul diferențial în cazul deficiențelor mintale are în vedere mai multe aspecte: - discriminarea în cadrul sindromului de deficiență mintală în funcție de gravitatea sau intensitatea manifestărilor deficienței (discriminarea în raport cu tipologia deficiențelor mintale); criteriul psihometric și cel școlar pot constitui doi indicatori care să susțină diagnosticul diferențial în cadrul categoriei de deficiență mintală, urmărindu‑se parametrii de diferențiere (rezultatele evaluărilor psihometrice, capacitatea de adaptare la un anumit grup social, ritmul de dezvoltare, performanța școlară etc.); - discriminarea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de deficiență mintală în funcție de gravitatea sau intensitatea manifestărilor deficienței (discriminarea în raport cu tipologia deficiențelor mintale); criteriul psihometric și cel școlar pot constitui doi indicatori care să susțină diagnosticul diferențial în cadrul categoriei de deficiență mintală, urmărindu‑se parametrii de diferențiere (rezultatele evaluărilor psihometrice, capacitatea de adaptare la un anumit grup social, ritmul de dezvoltare, performanța școlară etc.); - discriminarea în raport cu fenomenologia psihopatologică inclusă în clasificările nosologiei psihiatrice; - discriminarea în raport cu stările psihopatologice care prezintă o simptomatologie apropiată. În funcție de aceste aspecte, deficiența mintală trebuie diferențiată de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]