1,107 matches
-
psihopatologiei au contingență cu experimentul din științele biologice. Din punct de vedere metodologic, psihopatologia este o formă particulară de cunoaștere a bolii psihice. Dar, concomitent, ea este și o modalitate particulară de înțelegere a alteralității psihice. Din acest motiv „epistemologia psihopatologică” se înfățișează ca o modalitate aparte de cunoaștere și de înțelegere a nebuniei, a fenomenelor psihice morbide, în sensul precizat de K. Jaspers, diferind astfel de „metoda experimentală”. Două probleme de ordin epistemologic se pun în sfera psihopatologiei: a ști
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Este necesar în acest caz să precizăm caracteristicile pentru obiect și cele pentru metodă, atât în cazul psihiatriei cât și în cel al psihopatologiei. Obiectul psihopatologiei Referindu-se la obiectul cunoașterii în psihopatologie, L. Binswanger distinge două direcții: a) concepția psihopatologică ce provine dinspre filozofie și științele umane; b) concepția psihiatrică ce provine dinspre medicina generală, somato-biologică. Ambele concepții reprezintă două modalități de a înțelege omul. Psihiatria vede în om un organism biologic, fizico-chimic, un sistem de funcții de ordin organic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anticipat către care se tinde) Experiența (experiența și evenimentele personale trăite anterior) EUL Idealuri (proiecte, experiență anticipativă) Bilanțul personal (identitatea construită psihobiografic) Eșecuri (frustrări, conflicte, psihotraumatisme) Un fapt important care intră în discuție, se referă direct la antropologia psihiatrică și psihopatologică. Modelul de viață al unei persoane umane nu este cuprins numai între cele două alternative, egal posibile: sănătatea sau boala. Între ele există numeroase și variate nuanțe de care trebuie să ținem seama. Un factor important care poate determina sensul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
important care poate determina sensul vieții, destinul unei persoane sunt frustrările, conflictele și stările complexuale. Acumularea de frustrări va duce la apariția unor stări complexuale, care vor marca sub diferite forme personalitatea individului. Boala psihică nu înseamnă, în spiritul antropologiei psihopatologice, numai o stare de alteralitate a persoanei, ci și un mod de viață, un tip de existență particulară, nevrotică, psihotică etc., așa cum vom menționa mai departe. La cele mai sus menționate privind poziția omului în psihiatrie și psihopatologie, G. Amado
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu un alt Eu sau cu alte Euri. În felul acesta limbajul deschide calea către „intuiția imediată a interiorității”, unificând interioritatea sufletească subiectivă cu exterioritatea lumii obiective. Din această unificare a „dublului” naturii persoanei umane, rezultă cunoașterea. Fundamentarea unei antropologii psihopatologice Să încercăm în continuare ca, pe baza celor de mai sus prezentate, să schițăm cadrul unei antropologii psihopatologice. Dacă psihiatria clinică este structurată, ca specialitate medicală, după modelul științelor biologice, psihopatologia este structurată după modelul științelor umane, înfățișându-se ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interiorității”, unificând interioritatea sufletească subiectivă cu exterioritatea lumii obiective. Din această unificare a „dublului” naturii persoanei umane, rezultă cunoașterea. Fundamentarea unei antropologii psihopatologice Să încercăm în continuare ca, pe baza celor de mai sus prezentate, să schițăm cadrul unei antropologii psihopatologice. Dacă psihiatria clinică este structurată, ca specialitate medicală, după modelul științelor biologice, psihopatologia este structurată după modelul științelor umane, înfățișându-se ca o „antropologie a fenomenului psihic morbid”. Elementul la care face cel mai mult referință psihopatologia antropologică este „timpul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
analiza existențială (L. Binswanger). Acestea nu urmăresc descrierea tablourilor clinice ale bolii, ci caută să înțeleagă sensul persoanei bolnave psihic, natura acesteia. Schimbarea naturii persoanei umane, de la normal la patologic, este condiționată de timp, întrucât, așa cum arătam mai sus, transformările psihopatologice apar ca „modificări în timp” ale persoanei având prin aceasta o semnificație ontologică (E. Straus, V.E. von Gebsattel, M. Scheler, E. Minkowski). „A fi normal psihic” sau, dimpotrivă, „a fi bolnav psihic” este o dimensiune fixată în interiorul umanului, o dispoziție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dar el poate „simți” persoana bolnavului și natura suferinței acestuia prin surprinderea ambianței atmosferice pe care o degajă pacientul său. Această descoperire a atmosfericului este calea de acces către interioritatea bolnavului, pe care psihiatrul o „simte” ca pe o modificare psihopatologică a persoanei acestuia. Ea reprezintă „intuiția” sau „sentimentul anormalului” pe care-l degajă persoana bolnavă psihic și pe care psihiatrul experimentat îl surprinde cu ajutorul „simțului clinic” care este rezonanța interioară, în sfera subiectivității medicului psihiatru a subiectivității alterate a bolnavului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
alterate a bolnavului. Raportul „trup/suflet” în psihopatologie Problemele mai sus discutate pun în evidență faptul că persoana este sinteza realizată de trup (soma) și suflet (psyché), elemente componente care sunt inseparabile. Acest aspect se înscrie în dimensiunile unei antropologii psihopatologice obligându-ne să insistăm asupra lor. Lumea personală a unui individ este reprezentată prin „experiențele și datele incarnate” ale acestuia. În interiorul specialității fizice, concrete, reprezentată de „trupul carnal” al individului, se înscrie viața psihică a acestuia. Relația dintre „corpul fizico-somatic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aparent, o „origine exterioară” ele sunt tot în raport cu corporalitatea trăită a bolnavului. Din acest motiv, asistăm, în sfera psihopatologiei la o „dilatare corporală” care este necunoscută stării de normalitate psihologică. Problema existenței trupului este pusă în discuție numai în condiții psihopatologice, atunci când se produce „clivajul trup/suflet”, fapt care ne permite să tragem concluzia că starea de normalitate reprezintă un echilibru de complementaritate reciprocă între trup și suflet, pe când în cazul psihopatologiei, fenomenul psihic morbid operează o separare a acestei conexiuni
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că „normalitatea” este condiția naturală a stării de echilibru psihic, dar concomitent ea reprezintă și criteriul de evaluare al abaterii de la normă. În cazurile oferite de psihiatria clinică, dincolo de aspectul „tablourilor clinico-nosologice”, J. de Ajuriaguerra vede, din punct de vedere psihopatologic un proces de dezorganizare al normalității psihice. În cadrul acestei dezorganizări se disting mai multe forme specifice. Dezorganizarea în psihopatologie trebuie considerată din punct de vedere dinamic, ca un proces extrem de complex. Ea trebuie înțeleasă ca reprezentând noi modele funcționale adaptate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cel al simptomelor, reprezentat de nivelul de eliberare al inhibiției pe care procesul morbid îl exercită asupra stării de normalitate funcțională sau de integritate anatomo-fiziologică al sistemului personalității umane. J. de Ajuriaguerra stabilește existențe a trei grupe principale de dezorganizări psihopatologice ale sistemului personalității: lezionale, de imaturitate și funcționale. Să le analizăm în continuare pe fiecare. 1) Dezorganizarea lezională Aceasta recunoaște drept cauză o leziune organică a creierului. Dezorganizarea, în acest caz poate fi produsă de o leziune cerebrală globală care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lente predominent occipitale. b) Imaturitatea emoțională, considerată ca o imaturitate a inhibițiilor reacțiilor emoționale, cu caracter de manifestare explozivă. c) Imaturitatea psiho-motorie considerată ca o stare de „debilitate motorie”. d) Imaturitatea afectivă sau starea de „arierație afectivă” constând din aspecte psihopatologice diferite de tipul dependență - independență, securitate-insecuritate, sugestibilitate, posibilitatea sau imposibilitatea de a-și inhiba reacțiile emoționale, posibilitatea sau imposibilitatea de a efectua judecăți intelectuale și nonafective, posibilitatea sau imposibilitatea de a avea autonomie în acțiunile personale. 3) Dezorganizarea funcțională În
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dezordine a personalității, nu trebuie să ne limităm la dimensiunea clinico-psihiatrică a acesteia, ci să luăm în considerare și dimensiunile culturale și sociale ale personalității umane. Acest aspect lărgește considerabil cadrul strict al „bolii psihice”, plasându-ne în domeniul antropologiei psihopatologice, care consideră manifestările anormale ale personalității ca „fenomene psihice morbide”. Considerată ca „fenomen psihic morbid”, nebunia devine un câmp de cunoaștere al umanului, care, după M. Foucault, reunește toate aceste figuri absurde care sunt, în realitate, elementele unei cunoașteri dificile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vorbit mai sus, pun probleme deosebite, fapt care ne obligă să insistăm asupra acestui aspect. În evoluția ideilor referitoare la boala psihică înregistrăm o suită de opinii și atitudini mergând de la punctul de vedere medical, preluat din „somatologie”, până la concepția psihopatologică ce tratează fenomenul psihic morbid prin prisma analizei fenomenologice. În sensul acesta sunt semnificative două definiții ale bolii psihice elaborate la interval de 150 de ani între ele. Încercând să dea bolii psihice o definiție clinică, Esquirol afirmă că „nebunia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o consecință a diagnosticului clinico-psihiatric. Etiologia și evoluția bolilor psihice Boala psihică reprezintă din punct de vedere clinico-psihiatric modele cu o configurație specifică, reprezentate prin „tablourile clinice” sau, cum le-a denumit M. Foucault, „figurile nebuniei”. Din punct de vedere psihopatologic, boala psihică înțeleasă ca suferință umană, realizează anumite „modele ontologice” care sunt, după L. Binswanger expresia „alteralității și alienării” ființei umane. În sensul acesta, dintr-o perspectivă antropologică, psihiatria este considerată a fi știința care studiază modul în care omul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
externe care pot produce tulburări psihice sunt grupate în următoarele: 1) Factori fizici externi, realizând acea grupă de manifestări cunoscută sub denumirea de „tipul exogen de reacție” descris de K. Bonhoeffer, în care intră: traumatisme cranio-cerebrale, intoxicații, infecții etc. Manifestările psihopatologice care apar consecutiv acțiunii acestor factori sunt reprezentate, de regulă, printr-un sindrom confuzional (confuzie mintală, obnubilare etc.). 2) Factori psihotraumatizanți de natură emoțional-afectivă care pot perturba echilibrul psihic, manifestându-se de regulă prin stări reactive de forme diferite (reacții
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
semnificațiilor fenomenelor psihice morbide, interpretează boala psihică în contextul psihobiografiei persoanei bolnavului, scoțând în relief dimensiunea ontologică a acesteia, spre deosebire de psihiatria care se interesează de tablourile clinice sau de „speciile medicale” ale suferinței psihice. În contextul acestui model de gândire psihopatologic, cauzele bolilor psihice apar ca „accidente” care întrerup și modifică evoluția personalității individului, realizând un alt tip de existență reprezentată prin modelul bolii mintale care înlocuiește evoluția normală a psihobiografiei acestuia. Evoluția bolilor psihice Interpretarea „evoluției clinice” a bolilor psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care înlocuiește evoluția normală a psihobiografiei acestuia. Evoluția bolilor psihice Interpretarea „evoluției clinice” a bolilor psihice reflectă modalitatea de gândire și de înțelegere a dinamicii acestora. În sensul acesta avem două tipuri de „modele de evoluție”: modelul clinico-psihiatric și modelul psihopatologic. 1) Modelul clinico-psihiatric În conformitate cu acest model de evoluție clinică, se consideră că bolile psihice pot fi constituționale (oligofreniile, psihopatiile) sau dobândite (acute sau cronice). În prima categorie avem de-a face cu personalități imature ca nivel de dezvoltare globală sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
separate între ele de faze de remisiune sau de ameliorare, ca în cazul psihozelor periodice (boala afectivă, PMD, ciclofenia, dipsomania); d) momentul lucid este reprezentat, în cursul evoluției clinice a unor afecțiuni psihice, prin suprimarea temporară și completă a manifestărilor psihopatologice; e) remisiunea este starea de atenuare marcată, putând merge până la dispariția completă a simptomelor clinice. Atenuarea simptomalogiei clinice, în sens de ameliorare a stării de sănătate, nu implică o dispariție totală a simptomelor, ci numai o diminuare marcată a acestora
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evoluție clinică de scurtă durată, rapidă, de numai câteva zile; b) forma acută implică o evoluție clinică sub o lună de zile; c) forma cronică a bolii psihice se caracterizează printr-o evoluție îndelungată, cu tendință spre cronicizare - o stare psihopatologică permanentă a bolii. Prognosticul clinic desemnează totalitatea consecințelor produse de acțiunea factorilor etiologici morbigenetici asupra personalității, precum și modalitatea de „terminare” a evoluției bolii psihice respective. În sensul acesta avem de-a face cu următoarele tipuri de prognostic: a) favorabil, cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de prognostic: a) favorabil, cu remisiune completă, ameliorare sau vindecare; b) defavorabil, cu remisiune clinică parțială, urmat de defect post-procesual; c) grav, sau sever, cu evoluție clinică cronică, progresivă, urmată de degradarea sau deteriorarea ireversibilă a sistemului personalității. 2) Modelul psihopatologic Acest model propus de K. Jaspers are la baza lui tipul de evoluție al vieții individuale, considerată ca o „psihobiografie” a individului în interiorul căreia „boala psihică” se înscrie ca un „accident ontologic”. Pentru K. Jaspers, personalitatea umană este un sistem
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se înscrie ca un „accident ontologic”. Pentru K. Jaspers, personalitatea umană este un sistem dinamic complex aflat într-o continuă transformare. Această transformare se manifestă printr-o serie de „vârste-epoci” în condiții normale și printr-o serie tipică de „fenomene psihopatologice”, în condiții de anormalitate psihică, manifestate prin atacuri, faze și procese. În ceea ce privește evoluția bolilor psihice, K. Jaspers remarcă două aspecte principale și anume: a) pe de o parte faptul că un proces psihopatologic schimbă cursul vieții individului; b) pe de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și printr-o serie tipică de „fenomene psihopatologice”, în condiții de anormalitate psihică, manifestate prin atacuri, faze și procese. În ceea ce privește evoluția bolilor psihice, K. Jaspers remarcă două aspecte principale și anume: a) pe de o parte faptul că un proces psihopatologic schimbă cursul vieții individului; b) pe de altă parte că evoluția clinică a unei boli psihice este influențată de vârsta pacientului, respectiv de etapa de viață a acestuia. Plecând de la aceste aspecte, K. Jaspers formulează un model psihopatologic considerat de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un proces psihopatologic schimbă cursul vieții individului; b) pe de altă parte că evoluția clinică a unei boli psihice este influențată de vârsta pacientului, respectiv de etapa de viață a acestuia. Plecând de la aceste aspecte, K. Jaspers formulează un model psihopatologic considerat de el a fi „cursul tipic al bolii”, sau evoluția clinică a acesteia. Având în vedere caracterul funcțional și criteriul organic al bolilor psihice, K. Jaspers distinge două tipuri de modele: modelul funcțional, în care intră atacul, faza și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]