1,093 matches
-
o depresie decât adolescenții martor fără tulburări de învățare. În ceea ce privește coeficientul de inteligență (QI) Manikam și colab. (1995) notează o corelație între acesta și frecvența depresiei în cazurile de debilitate ușoară (69 > QI > 55). Pe scările abilității sociale, adaptării sociale, psihopatologiei globale (Psychopathology Instrument for Mentally Retarded Adults: PIMRA), adolescenții care prezintă un retard mental lejer obțin rezultate care arată suferința lor și slaba lor adaptare, corelate cu scorurile scărilor de depresie (CDI, RADS, BIDR). Autorii discută posibilitatea unei deprecieri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cadru diagnostic cu implicații care sunt adesea foarte dăunătoare subiectului. În acest capitol, după o scurtă abordare istorică, vom prezenta mai întâi situația tulburărilor bipolare la adolescență, apoi a episoadelor delirante acute, pentru a face apoi unele considerații privitoare la psihopatologie și implicațiile terapeutice. REPERE ISTORICE Între anii ’40-’60 s-a instalat progresiv, sub influența nosografiei kraepliniene, o „dogmă”: afecțiunea maniaco-depresivă apare la vârsta adultă, mult după adolescență (spre 35-40 de ani și, în mod tipic, la patruzeci). Patologiile mentale
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Așa cum este valabil pentru orice vârstă, corelația dintre tentativa de suicid și depresie este puternică în adolescență, chiar dacă ea este poate ușor mai puțin accentuată la această categorie. Nu vom relua deci ceea ce am spus deja în paragraful referitor la psihopatologia depresiei. Nu vom aborda aici decât ceea ce pare a fi specific unei tentative de suicid, reamintind că, în mod sigur, depresia adolescentului se organizează mai degrabă în jurul unui conflict narcisiaco-obiectal și a imposibilității de a înfrunta durerosul travaliu de renunțare
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o parte, și de adolescență ca proces familial și social pe de altă parte. Întrepătrunderea acestor două dimensiuni, depresivă și impulsivă, care în ceea ce privește pubertatea, puberul și adolescența trebuie să fie elaborate și depășite, explică motivul pentru care nu regăsim o psihopatologie și mai ales o nosografie specifică tentativei de suicid a adolescentului. Ne propunem deci, în cele ce urmează, să prezentăm unul sau unele modele explicative privind tentativa de suicid în adolescență. Într-adevăr, dacă pentru terapeut a înțelege nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pozitiv: adolescentul și părinții săi așteaptă din partea acestora o posibilă relaxare și o mai bună înțelegere a problemei (există deci o pre-investire transferențială pozitivă); - dacă mediul în care evoluează adolescentul nu este prea destructurat (tulburarea manifestată se înscrie într-o psihopatologie care respectă global exigențele developmentale); - dacă manifestările simptomatice prezentate de către adolescent nu sunt supradeterminate și dacă acestea nu corespund tiparului problematicilor situate la diferite niveluri. În ceea ce ne privește, în timpul unei prime consultații oferite unui adolescent, propunem aproape întotdeauna un
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
un adversar al lui Freud, reprezintă o poziție de gândire destul de diferită. Pentru el comportamentul omului religios arhaic precum și superstițiile omului modern care par aberante pozitivismului lui Frazer și Muller devin inteligibile de îndată ce sunt interpretate din perspectiva semnificativului. Dar în psihopatologie sau în filosofia religiilor apar de fapt identificările și excluziunile pe care s-a bazat cultura occidentală pentru a-și construi identitatea. Grecii s-au identificat ca greci excluzând barbarii, creștinii excluzând păgânii, iar omul modernității i-a exclus pe
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
tăinuiește replica știe orice lector atent al comediei scriitorului. Iar câtă Încrâncenare vecină cu patologia există În zbuciumul ei comico-tragic e de ordinul evidenței. De altfel, inițial lucrarea aceasta, care avea ambiția de se constitui Într-o schiță de psihologie / psihopatologie a personajului feminin caragialian, trebuia să se intituleze - Mă recomand. Mița Baston. «Ființă de hârtie» (R. Barthes), personajul are propria viață, dăruită de puterea de creație a scriitorului. Iar puterea de creație este teoretic inepuizabilă, ca Însăși viața. ... În fine
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
domeniul de acțiune, deși în mod diferit denumit, constituie totuși o zonă comună preocupărilor psihiatriei; nevrozele pentru Kretschmer, medicina psihosomatică pentru Commonwealth Found, efectele secundare neprevăzute și nedorite ale remediilor medicale pentru Balint, iar pentru toți relația medic-pacient”. Relația cu psihopatologia oferă psihologiei medicale posibilitatea abordării în cunoștință de cauză a unor personalități morbide, capabile să inducă în eroare pe medicul neavizat prin acuze subiective și chiar simptome obiective nelegate de un proces patologic organic. Psihopatologia este un studiu sistematic al
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
toți relația medic-pacient”. Relația cu psihopatologia oferă psihologiei medicale posibilitatea abordării în cunoștință de cauză a unor personalități morbide, capabile să inducă în eroare pe medicul neavizat prin acuze subiective și chiar simptome obiective nelegate de un proces patologic organic. Psihopatologia este un studiu sistematic al trăirilor anormale, cunoașterii și comportamentului, studiul manifestărilor tulburărilor mintale (A. Sims, 1995). A. Sims, subliniază cele două direcții importante ale psihopatologiei: cea explicativă - aflată în raport cu construcțiile teoretice și cea descriptivă - care descrie și clasifică experiențele
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
neavizat prin acuze subiective și chiar simptome obiective nelegate de un proces patologic organic. Psihopatologia este un studiu sistematic al trăirilor anormale, cunoașterii și comportamentului, studiul manifestărilor tulburărilor mintale (A. Sims, 1995). A. Sims, subliniază cele două direcții importante ale psihopatologiei: cea explicativă - aflată în raport cu construcțiile teoretice și cea descriptivă - care descrie și clasifică experiențele anormale relatate de pacient sau observate în comportamentul său. Într-o lucrare recentă Ș. Ionescu (1995) inventariază 14 perspective diferite: abordarea teoretică, behavioristă, biologică, cognitivistă, din
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
pacient sau observate în comportamentul său. Într-o lucrare recentă Ș. Ionescu (1995) inventariază 14 perspective diferite: abordarea teoretică, behavioristă, biologică, cognitivistă, din perspectiva dezvoltării, ecosistemică, etnopsihologică, etologică, existențialistă, experimentală, fenomenologică, psihoanalitică, socială și structuralistă. Putem spune că noțiunile de psihopatologie vor face întotdeauna parte structurală din corpul psihologiei medicale. Psihosomatica este o concepție medicală care stă la baza diagnosticului și terapiei celui aflat în suferință și care înglobează la un loc datele furnizate de examenul medical „obiectiv” constante biologice, date
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
profesionale relaționate muncii) și eficienței intervenției strategiilor de management și au apărut noi reviste de specialitate prestigioase, care promovează paradigma sănătății ocupaționale sau „starea de bine”, operaționalizată prin intermediul indicatorilor de sănătate mentală și fizică a individului (de exemplu orientarea patogenetică: psihopatologia muncii sau industrială a primit un nou impuls, fiind rafinată/transformată în „umanizarea muncii”, respectiv orientarea salutogenetică). Acestea s-au focalizat asupra: dezvoltării de modele teoretico-experimentale pentru inițierea și derularea programelor de sănătate psihosocială/ocupațională și management al stresului socioprofesional
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
a schița un tablou al politicii externe care să prezinte esența rațională ce se găsește în experiență, fără deviațiile contingente față de raționalitate, care se găsesc, de asemenea, în realitate. Deviațiile de la raționalitate care nu sunt rezultatul capriciilor personale sau ale psihopatologiei politicienilor pot fi privite drept contingente doar din poziția avantajoasă a raționalității, dar, prin ele însele, pot fi elemente într-un sistem coerent al iraționalității. Merită să fie explorată posibilitatea de a construi ipotetic o contrateorie a politicii iraționale. Când
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
inteligență al subiecților și diversitatea trăsăturilor descrise de Cox comportau o atitudine prudentă față de supraestimarea impactului coeficientului de inteligență asupra creativității. Fuziunea contribuției lui Cox cu orientarea psihologiei eului a demonstrat că fenomenul creativ nu reprezintă un simplu model comportamental (psihopatologie), nu derivă dintr-un singur nivel psihodinamic (inconștientul), nu exprimă o unică trăsătură (sau dominantă) individuală (comportament antisocial) și nu posedă un singur scop adaptativ. O astfel de viziune asupra creativității a corespuns preceptului psihanalitic conform căruia creativitatea, asemenea celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
rând, unii cercetători au început să exploreze performanțelor creative la femei (Hayes, 1989; Over, 1990; Sicoli, 1995; Simonton, 1992a; Stariha și Walberg, 1995) și, în al doilea rând, numeroși investigatori au reluat vechea problematică a relației dintre geniul creativ și psihopatologie (Davis, 1986; Karlson, 1970; Lester, 1991; Ludwig, 1990, 1992a, 1995; Martindale, 1972; Post, 1994; Weisberg, 1994). În general, acest tip de studiu istoriometric coincide cu cercetările istoriometrice care sugerează că în spatele imaginii proverbiale a „geniului nebun” se ascunde o reală
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
avut rolul de a schița contribuția impresionantă a acestei abordări la studiul științific al creativității. Uneori, aceste contribuții reprezintă coroborarea rezultatelor empirice descoperite prin metode mai consacrate. Un bun exemplu constă în convergența investigațiilor istoriometrice și psihometrice în ce privește legătura dintre psihopatologie și geniul creativ. În același timp, multe dintre descoperirile empirice în literatura istoriometrică nu ar fi putut fi revelate printr-o metodologie alternativă, fie ea experiment de laborator, fie investigație psihometrică. Prin urmare, este categoric că literatura istoriometrică nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ale adultului, trebuie să remarcăm că la vârstele mici ele nu sunt atât de profunde și nici atât de stabile. În majoritatea cazurilor avem de-a face la copii cu modificări ce pot fi cuprinse sub denumirea de handicapuri psihice de psihopatologie marginală. În schimb, la tineri și adulți, handicapurile psihice apărute în urma deprivării auditive, vizuale sau motorii au tendința de a se stabiliza, accentua și a cuprinde o sferă cât mai întinsă la nivelul personalității 168". Stabilirea retardului de bază se
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
regresiune a persoanei în ansamblu. (...) Psihoza instaurează o dezordine mintală progresivă (entropiofrenizare) care se citește în plan expresiv (limbaj, comportament etc.) prin redundanță și implicatul ei trăit, incolprehensibilitatea. Găsirea unor modalități de apreciere a dezordinii psihice devine condiția definitorie a psihopatologiei moderne desfășurate ca știință 175". Așadar, printre nevroze, vom găsi: neurastenia, nevroza isterică, nevroza obsesivo-fobică, nevroza anxioasă etc. Printre psihoze, ne vom întâlni cu psihoza manico-depresivă, schizofrenia, psihozele din toxicomanii (printre care și alcoolemia), psihoza traumatică (în urma unei lovituri la
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
adică se opune chiar scopului final al muncii defectologului. Din păcate, majoritatea acestor subiecți nu permit o integrare totală, simptomele bolilor lor putând fi, cel mult, ameliorate. Dacă "găsirea unor modalități de apreciere a dezordinii psihice devine condiția definitorie a psihopatologiei moderne desfășurate ca știință", ea este indispensabilă și pentru munca defectologului, constituind punctul de plecare în încercarea de a-l face pe bolnavul psihic să accepte regulile vieții în colectiv, ridicându-i barierele pe care și le impune. O problemă
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
considerați cazuri cu nevoi speciale. Consecințele acestei noi optici vor ridica, în curând, și probleme de ordin juridic, dat fiind faptul că multe dintre aceste persoane (statisticile diferă) sunt predispuse spre infracțiune sau chiar comit acte infracționale. Un studiu de psihopatologie, realizat în cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor din România, a relevat faptul că 85% dintre deținuți suferă de ADHD. Simptomele caracteristice pentru sindromul ADHD sunt: • tulburări ale atenției; • tulburări comportamentale (aceasta fiind și cauza pentru care, inițial, ADHD a fost socotită
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
1977, p. 156. Lieury, Alain, Manual de psihologie generală, Editura Antet, București, fără an. Livescu, Anca, Despre dicțiune, Editura Științifică, București, 1965. Leonhard, Karl, Personalități accentuate în viață și în literatură, Editura Enciclopedică Română, București, 1972. Marcelli, Daniel, Tratat de psihopatologia copilului, Editura Fundației Generația, București, 2003. Marcu, Vasile (coord.), Vademecum de psihopedagogie specială, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2007. Moldovan, Olga, D., (coord.); Bălaș-Timar, Dana; Ciolac, Mirela; Dughi, Tiberiu; Ignat, Sonia; Kelemen, Gabriela, Sinteze conceptuale de psihologie specială, Editura Universității
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Psihologiei, Mihai-Iosif Mihai • Lexic de psihanaliză, Frédéric de Scitivaux • Memoria autobiografică, Ticu Constantin • Negocierea și medierea perspective psihologice, Ștefan Boncu • O psihologie a educației, Gabriel Albu • Procese interpersonale, Ștefan Boncu • Psihologia socială a organizațiilor, Claude Louche • Psihologie politică, Laurențiu Maricuțoiu • Psihopatologie și psihologie clinică (vol. 1), Camelia Dindelegan • Psihosociologia comunităților virtuale religioase, Zenobia Niculiță • Psihosociologia comportamentului deviant, Maria Nicoleta Turliuc • Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ-educative, Gabriel Albu • Universul psihic, Ștefan Lupașcu În curs de apariție Psihopatologie și psihologie clinică
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
politică, Laurențiu Maricuțoiu • Psihopatologie și psihologie clinică (vol. 1), Camelia Dindelegan • Psihosociologia comunităților virtuale religioase, Zenobia Niculiță • Psihosociologia comportamentului deviant, Maria Nicoleta Turliuc • Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ-educative, Gabriel Albu • Universul psihic, Ștefan Lupașcu În curs de apariție Psihopatologie și psihologie clinică (vol. 2), Camelia Dindelegan Bun de tipar: 2014 • Apărut: 2014 • Format 14 X 19 cm Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 • cod 707027 Tel. Difuzare: 0788.319462 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com • http://www.euroinst
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ale bateriei vizează următoarele aspecte: utilizarea BTPAC pentru selecția profesională, ceea ce presupune stabilirea de norme pe fiecare profesie, nu numai a unui profil aptitudinal pe niveluri de performanță; utilizarea BTPAC pentru evaluarea funcționării cognitive la persoanele cu diverse tipuri de psihopatologie; utilizarea BTPAC pentru investigarea funcționării cognitive la diverse grupuri de vârstă sau categorii socioprofesionale. Rezultatele acestor cercetări vor fi publicate pe măsura obținerii lor. Bibliografie Binet, A.; Simon, TH. (1905), New Methods for the Diagnosis of the Intellectual Level of
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
centrul acestor teme se află dispus, ca element de referință, Eul personal. În cazul acesta temele existenței vor deveni problemele Eului. Existența ca istorie axiologică L. Bainswanger, plecând de la filosofia existențialistă a lui M. Heidegger, construiește o psihologie și o psihopatologie care au În centrul lor ființa umană ca existență (Daseină. În felul acesta, orice Încercare de cunoaștere a Persoanei reprezintă o analiză a existenței, idee dezvoltată și de către alți specialiști (R. Kuhn, A. Zutt, V.E. von Gebsattel etcă. Analiza existențială
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]