635 matches
-
Tratamentele auxiliare Orice tratament susceptibil a contribui la îmbunătățirea situației unui pacient diagnosticat cu TPEL este recomandat de TCD chiar dacă acesta este considerat ca fiind auxiliar. Terapeutul principal poate, deci, să încurajeze pacienții să apeleze la astfel de consultații. Tratamentele psihoterapeutice țintite Doamna B. suferă de atacuri de panică provocate de receptarea unui refuz. Pentru a o învăța tehnica controlului respirației, capabilă să liniștească simptomatologia fiziologică, terapeutul individual îi propune să participe, timp de o săptămână, la un program de terapie
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al studiului lui I. Benga și O. Benga. Ritualul funerar apare astfel drept un ,,ritual al vieții”, din moment ce el asigură nu doar destinul postum al celui răposat, ci și ,,supraviețuirea” celor vii. În acest punct, concluziile autoarelor concordă cu Înțelegerea ,,psihoterapeutică” a ritualului funerar ca ,,activitate conștientă cu scop clar, cu Început și sfârșit distinct și cu exprimarea liberă a emoțiilor” (Reeves, Boersma, 1990, Irion, 1991, apud Savage, 1994). Vintilă Mihăilescu asociază ,,problema tradiției” cu un ,,demers inevitabil Într-o abordare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
problema abuzului asupra copilului. Ca urmare, este necesar să fie identificate asemenea situații, iar copilul să beneficieze de sprijin profesional pentru a se înlătura efectele traumatizante ale abuzului. Adultul care a comis abuzul trebuie integrat într-un program de tratament psihoterapeutic, iar copilul abuzat poate rămâne în familie, în funcție de rezultatele evaluării, de forma abuzului și de amploarea acestuia. Este de preferat ca în cazul în care programul psihoterapeutic nu dă rezultate, abuzatorul să fie scos din familie. În cazurile în care
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
abuzului. Adultul care a comis abuzul trebuie integrat într-un program de tratament psihoterapeutic, iar copilul abuzat poate rămâne în familie, în funcție de rezultatele evaluării, de forma abuzului și de amploarea acestuia. Este de preferat ca în cazul în care programul psihoterapeutic nu dă rezultate, abuzatorul să fie scos din familie. În cazurile în care este necesară preluarea urgentă a copilului din familie, acesta este dus în așa-numitele „locuri sigure” (necunoscute părinților), pentru a fi protejat de un eventual pericol. În
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de la aceste caracteristici putem identifica trei tipuri de persoane care abuzează (Fishel și Rynerson, 1998, p. 300). Primul tip „este caracterizat ca având trăsături de personalitate antisociale [...Ărăspunde la furie prin calm”. Acest gen de persoane nu pot fi tratate psihoterapeutic, singura soluție fiind internarea lor în instituții specializate ori condamnarea potrivit legislației în vigoare. Cel de-al doilea tip se manifestă dur, prin reacții violente. Sunt genul de persoane posesive și geloase. Tratarea lor se poate face prin intermediul unei medicații
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în formarea de simptome nevrotice și, în general, în orice formațiune a inconștientului. În fobie, funcția defensivă a deplasării este evidentă, deoarece deplasarea asupra obiectului fobiei permite obiectivarea, localizarea și circumscrierea angoasei. După Vaillant (1993), o bună parte a activității psihoterapeutice implică utilizarea deplasării. Așa cum utilizarea unui vaccin pe bază de viruși inofensivi imunizează împotriva virușilor cu adevărat periculoși, psihoterapia trebuie să-i ofere pacientului o aproximare atenuată, deplasată a realității. În psihoterapie, trecerea asupra terapeutului a atașamentului față de simpatii sau
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
își schimbă ținta și se deplasează de la soțul ei la un amic al acestuia, care, după spusele ei, nu-i acordase nici el suficientă atenție. Exemplul următor poate ilustra, la rândul lui, relația existentă între mecanismele de apărare și procesul psihoterapeutic. Este vorba de umor, ale cărui calități defensive fuseseră notate deja de Freud, într-un mod mai mult sau mai puțin exact, în Cuvântul de duh și inconștientul (1905/1988) și în „Umorul” (1927a/1985). După cum am văzut în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei creșteri a apărărilor adaptative? Pentru a răspunde la întrebările menționate, ca și la multe altele, va fi nevoie de un număr însemnat de cercetări. Totuși, această direcție de studiu lasă să se întrevadă unele progrese majore în înțelegerea procesului psihoterapeutic grație studierii mecanismelor de apărare. Un ultim aspect pe care-l vom aborda în această secțiune a capitolului ține de gestionarea apărărilor în cursul psihoterapiilor, subiect pentru abordarea căruia Vaillant (1993) propune o serie de direcții interesante. Cum trebuie procedat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
adevăr, ele devin veritabile instrumente de lucru pentru clinicianul care dorește să înțeleagă mai bine evoluția pacienților săi. Valoarea predictivă a funcționării defensive - aspect pe care l-am discutat deja în capitolul precedent - sporește importanța evaluării sale pe perioada programului psihoterapeutic sau, așa cum am arătat mai sus, în medicina somatică și în psihologia muncii. CAPITOLUL 6TC "CAPITOLUL 6" Perspective: pentru o abordare integrativă a proceselor psihologice de adaptaretc "Perspective\: pentru o abordare integrativă a proceselor psihologice de adaptare" În paralel cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
animă și întrețin conflictul-, ca și de așteptarea unor efecte iminente, reprezentându-și efectele îndepărtate ale acestor motivații; - înlocuirea 36, mecanism foarte important, întrucât, după cum scria Auguste Comte, „distrugem doar ceea ce înlocuim”. În legătură cu acest mecanism, Lagache amintește că, în cura psihoterapeutică, o rezistență nu este surmontată decât dacă subiectul îi substituie acesteia un mod de exprimare pozitiv. Fără îndoială că doar în relație cu înlocuirea trebuie să concepem și alte căi de degajare care implică, potrivit lui Lagache, diverse modalități de înlocuire
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un „cavou secret”, unde se odihnește, vie, ființa scumpă gata oricând să iasă din criptă, asemenea unei fantome. Să reamintim că, pentru Ferenczi (1909/1968), orice transfer, reactualizare a relațiilor cu obiectele parentale, este o introiecție. Această afirmație justifică travaliul psihoterapeutic menit să instaureze și să dezvolte procesul introiecției care, pornind de la încorporare, conduce la identificări, socializare și autonomie. Izolaretc "Izolare" Definițietc "Definiție" Termenul „izolare” acoperă două sensuri. El poate desemna: - o eliminare a afectului legat de o reprezentare (amintire, idee
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
-și relativizeze prin umor propriile dificultăți (și „să înceteze de a mai percepe lumea exterioară ca fiind atât de periculoasă”) ar avea numai de câștigat. De altfel, s-a întreprins o trecere în revistă a locului acordat umorului în practicile psihoterapeutice existente (vezi Szafran și Nysenholc, 1994). Bibliografietc "Bibliografie" Albon S.L., Carlson G.A. și Goodwin F.K. (1974), „Ego defense patterns in maniac-depressive illness”, American Journal of Psychiatry, 131, 803-807. Abraham K. (1908/1973), „Les relations psychologiques entre la sexualité et
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dăruirii constau din actele pe care medicul sau personalul de Îngrijire medicală le acordă celor bolnavi, ca ființe apropiate aflate În suferință. Ele constau din următoarele proceduri: tratamentul medical sub toate aspectele sale, vizita bolnavilor și susținerea acestora medico-psihomorală, Încurajarea psihoterapeutică, consilierea preventivă sau În stările de convalescență, asistența specială acordată În secțiile de reanimare-terapie intensivă, asistența specială a bolnavilor cronici cu afecțiuni incurabile (E. Kübler-Rossă. Aceste forme de dăruire medicale au În primul rând caracterul de „Îngrijire” corporală, dar și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
asumă răspunderea față de bolnavul incurabil sau față de muribunzi o fac, chiar dacă nu recunosc acest lucru, În primul rând din considerente morale. Ei vor să le redea viața. Nereușind, Încearcă atunci să atenueze traumatismul morții. În cazul acesta, consolarea devine practică psihoterapeutică specială ( E. Kübler-Rossă. Oricare ar fi formele de evitare a morții, fizice sau sufletești, medicale sau morale, acestea ascund În interiorul lor, dincolo de practicile utilizate, refuzul morții și frica de moarte. Dar prin aceasta conflictul se adâncește, transformând atitudinea față de moarte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
contextul psihiatriei actuale, precum și al celorlalte discipline ale socioumanului (asistența socială), dezvoltarea și precizarea conceptelor de sănătate mentală și de normalitate prezintă un interes major. Acest demers este dificil de realizat, el întâmpinând piedici serioase la nivelul practicii psihiatrice și psihoterapeutice. Este clar că nu se poate face o suprapunere între conceptul de sănătate mentală și cel de normalitate, o asemenea operație fiind ineficientă și, în același timp, inexactă. În aceeași ordine de idei, sănătatea mentală nu poate fi acceptată ca
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și nu trebuie să facă parte din societate” (Foucault, 1996, p. 85). Prin urmare, acestea sunt motivele pentru care, în prezent, asistăm la un accentuat proces de despitalizare a persoanelor cu tulburări mentale, la un demers de redefinire a actului psihoterapeutic și, nu în ultimul rând, la un efort de reintegrare în comunitate a acestor persoane. Acestea sunt demersuri psihosociale, la care a aderat și asistența socială și care au condus la realizarea a ceea ce C. Rogers a denumit „revoluția liniștită
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sprijin în vederea depășirii unor situații-limită și a adaptării la un anumit context de viață. Accesarea serviciilor de psihoterapie poate fi voluntară, dar și involuntară, în contextul definirii clientului de către specialiști, în baza unui diagnostic sau a impunerii urmării unui tratament psihoterapeutic, ca urmare a unor comportamente care vin în contrast cu normele sociale general acceptate. 3. În al treilea rând, consilierea se deosebește de psihoterapie și prin focalizarea intervenției. Astfel, în cazul consilierii, intervenția poate fi centrată pe prevenirea dezvoltării unor comportamente problematice
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
promovând un nivel ridicat de specializare în interiorul profesiei de psihoterapeut. 5. Timpul alocat intervenției este, de asemenea, diferit, consilierea petrecându-se într-un interval temporal bine delimitat, de regulă cât mai scurt, în timp ce psihoterapia urmează cadre temporale diferite, în funcție de modelul psihoterapeutic folosit, permițându-i specialistului utilizarea unui spațiu temporal în funcție de nevoile clientului, definite de teoria pe care o folosește terapeutul în intervenția sa (astfel, o intervenție de tip psihanalitic poate dura ani de zile, nefiind bazată pe un plan strategic stabilit
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
viață, în funcție de schimbările prevăzute sau intenționate. În această categorie intră consilierea premaritală, consilierea gravidei, consilierea oferită de serviciile de planificare familială etc. Toate aceste situații predictibile și dezirabile fac obiectul exclusiv al serviciilor de consiliere, nefiind destinate intervențiilor de tip psihoterapeutic, datorită normalității conținutului. Un alt criteriu de clasificare îl constituie grupul de populație deservit. Astfel, serviciile de consiliere pot fi grupate după cum urmează: a) consilierea în școală, pentru copii și adolescenți. În România, cel mai adesea, acest tip de consiliere
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
iritante, sub formă de pulberi sau particule fine, se pot constitui în declanșatori ai crizei astmatice. Reeducarea respirației astmaticilor beneficiază de un ansamblu de mijloace terapeutice în rândul cărora gimnastica respiratorie ocupă un rol aparte. Utilizată în timpul crizelor cu rol psihoterapeutic, iar între crize cu rol reeducativ, gimnastica respiratorie se particularizează la astmatici în funcție de manifestările bolii și ale bolnavului și de tehnica aplicată pentru ieșirea din criză. În procesul recuperator se acționează în strânsă concordanță cu nivelul posibilităților funcționale ale bolnavului
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
altfel circumstanțele în cursul cărora se manifestă acest comportament și, astfel, să acționeze indirect asupra lui. În măsura în care aceste metode permit o mai bună integrare a individului în mediul în care trăiește, fie el psihologic sau social, ele au o acțiune psihoterapeutică. Terapiile comportamentale fac apel la teoriile învățării; sprijinindu-se pe date experimentale, se consideră că anumite comportamente sunt fie învățate prin procese de condiționare, fie menținute prin intermediul acestora și că, prin urmare, ar trebui să existe posibilitatea de a fi
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
poate utiliza tehnica de lucru în fața oglinzii, când se execută lent, cu segmentele de partea opusă, aceleași mișcări ca și ale ticurilor. Se recomandă gimnastică ritmică și mișcări cu scopul de a întări musculatura antagonistă mișcării din timpul ticului. Metodele psihoterapeutice și de terapie comportamentală ce folosesc numeroase tehnici sunt și ele recomandate, împreună cu celelalte forme de terapie. TIMIDITATE (< fr. timidité, cf. lat. timiditas, -atis) - Comportament defensiv și anxios, ezitant și astenic, exprimând dificultăți de adaptare socială. Timiditatea se poate datora
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
motivare a plăcerii cathartice este moștenirea cea mai importantă a poeticii antice și totodată este singurul răspuns care rămâne valabil până astăzi la întrebarea de ce spectacolul celor mai triste evenimente este cel care ne procură plăcerea cea mai mare. Efectul psihoterapeutic al unei specii ca tragedia descătușarea sufletească prin plăcerea produsă de destinul imaginar al eroului reprezintă o cale de acces către exemplaritatea acțiunii și suferințelor umane. Contemplatorul poate adopta o gamă întreagă de reacții, mergând de la uimire, admirație, zguduire, milă
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
tehnologii moderne în sport se vede prin împrumutarea tehnicilor, al antrenamentului autogen, cu tehnici respiratorii, cu sugestie hipnotică și cu antrenament invizibil de către o parte a populației. Refacerea sportivilor se face nu doar pe căi biologice, ci și psihologice și psihoterapeutice. Orice sportiv intră rapid și dispare la fel de repede în lumina reflectoarelor succesului: „în martie 2009, la vârsta de 15 ani, Ten a reușit un uluitor loc șase la Campionatele Mondiale de la Los Angeles. Ten este descendentul unei familii de renume
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
ce țin de implicarea subiectivă a penitentului și a confesorului. Acestea se concretizează prin anumite trăiri cu caracter ascetico-mistic, prin experiența unei „autocomunicări” a lui Dumnezeu și prin transformări pe care penitentul le trăiește la nivelul psihic, dezvăluind un caracter psihoterapeutic al celebrării. Fiind reale, vor să susțină viața de credință și progresul spiritual al credinciosului. În ultimul capitol, pe baza interpretării datelor conținute de capitolele anterioare, volumul va prezenta anumite aspecte pastorale și spirituale pe care Biserica le poate lua
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]