254 matches
-
Europei Occidentale. Flora parcului național este alcătuită în cea mai mare parte din specii arboricole de pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Pinus L."), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), arțar ("Acer platanoides"), arin ("Alnus glutinosa"), mesteacăn ("Betula nana"), tei pucios ("Tilia cordata") sau mesteacăn de râu ("Betula obscura"). La nivelul ierburilor vegetează specii floristice rare, printre care: arnică ("Arnica montana"), iederă ("Hedera helix"), găinuși ("Isopyrum thalictroides"). Fauna este constituită din: • mamifere (62 de specii) cu specii de: elan ("Alces alces
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
arbori, arbuști, ierburi și flori), dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992 Arbori și arbuști: molid (Picea abiesgorun, ("Quercus petraea"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus ceris"), tei pucios ("Tilia cordata"), plop alb ("Populus albă"), cireș sălbatic ("Cerasus avium"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Roșa canina"); Flori și ierburi: frigare ("Geranium palustre"), floarea Paștelui ("Anemone nemerosa"), găinușe ("Isopyrum thalictroides"), breabăn ("Corydalis solidă"), ciclamen ("Cyclamen purpurascens"), rostopasca ("Chelidonium majus"), talpă găștii
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
din ""câmpul lui Căliman"". Crede că acest lac are ""puteri cerești din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar oile rănite s-au vindecat"". Călugării au verificat mărturia ciobanului și au găsit chiar în jurul mănăstirii izvoare de unde ""cură piatră pucioasă"". Meșteri în a vindeca diferite ""metehne ale trupului"" construiesc pe lângă mănăstire o ""bolniță"" (un fel de spital) unde oamenii bolnavi vin să se trateze. Însuși ctitorul mănăstirii Cozia domnitorul Mircea cel Bătrân a venit și s-a tratat aici la
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
fag, carpen, stejar, gorun), în lizierele acestora și în tufărișurile de mesteacăm, sunt întâlnite (începând cu sfârșitul primăverii și până toamnă târziu) mai multe specii de ciuperci comestibile, cu valoare alimentară ridicată. Specii de ciuperci comestibile: hrib ("Boletus edulis"), hrib pucios ("Boletus aereus"), vinețica ("Russula veșca"), oița ("Russula virescens"), roșcova ("Lactarius deliciosus" cunoscut și sub denumirea de "pita pădurii" sau "râșcov de brad"), pălăria-șarpelui ("Macrolepiota procera"), iuțari ("Lactarius piperatus", cunoscut și sub denumirile populare de "burete usturoi, burete iute" sau "burete
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Odontopodisma rubripes"), rădașca ("Lucanus cervus") și un cărăbuș din specia "Carabus hampei". Vegetația lemnoasă este formată din arboret și subarboret cu specii de gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), stejar pedunculat ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), tei pucios ("Tilia cordata"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestica"), păducel ("Crataegus monogyna"), măr pădureț ("Malus sylvestris"), păr pădureț ("Pyrus pyraster"), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare") și salba râioasă ("Euonymus verrucosus"). La nivelul ierburilor este semnalată
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
buretele vrăjitoarei)" se interzic de sine. Alte confundări sunt numai posibile cu bureți prea gustoși și comestibili, ca de exemplu cu gemenul său "Boletus rubellus", "Boletus pinicola (hribul de pin)" și variația sa "Boletus pinicola var. fuscoruber", "Boletus aereus (hribul pucios)", "Boletus subtomentosus", "Boletus aestivalis" sin. "Boletus reticulatus" (hribul de vară) precum forme ale "Boletus edulis (hribul cenușiu)" mai maronii. Mai departe o confuzie nu poate fi exclusă cu ciuperci nu așa de gustoase dar comestibile, ca de exemplu "Suillus luteus
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
apei (spălare, șiroire) și a proceselor gravitaționale (prăbușiri, surpări) desfășurate de-a lungul timpului. Floră lemnoasa a rezervației este constituită din arbori și arbuști, cu specii de: carpen ("Carpinus betulus"), fag ("Fagus silvatica"), stejar ("Quercus robur"), cer ("Quercus cerris"), tei pucios ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), plop tremurător ("Populus tremula"), alun ("Corylus avellana"), sânger ("Cornus sanguinea"), corn ("Cornus mas"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), păducel ("Crataegus monogyna"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Roșa canina"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă floristica diversă
Grădina Zmeilor () [Corola-website/Science/323772_a_325101]
-
Hypholoma fasciculare (William Hudson, 1778 ex Paul Kummer, 1871), denumită în popor ghebă pucioasă, este o specie de ciuperci otrăvitoare saprofită din încrengătura Basidiomycota, în familia Strophariaceae și de genul "Hypholoma". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord mai ales pe vreme răcoroasă, căscând pe cioturi (de asemenea aflate în
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
Boletus aereus (Pierre Bulliard, 1789), este o specie de ciuperci comestibile "basidiomycete" de genul Boletus în familia "Boletaceae", a cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=de cupru, de bronz)". Acest burete, numit în popor hrib arămiu, hrib pucios, hrib negru sau mânătarcă, coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord, el se dezvoltă, crescând solitar sau în grupuri mici, numai în păduri călduroase de foioase, în primul rând sub
Hrib arămiu () [Corola-website/Science/317595_a_318924]
-
prin contopirea așezărilor Șerbănești (atestată documentar la 26 septembrie 1538) cu Podurile de Jos și Podurile de Sus (menționate documentar în 1461) și cu satul Zărăfoaia. Prima atestare documentară a orașului datează încă din 20 septembrie 1649, apărând ca "Piatra Pucioasa". Mai apare în documente în 1759 și în 1790 (o hartă austriacă). În 1791 localitatea figura pe o hartă austriacă, iar în 1835 pe una rusească. După anul 1828, când izvoarele sulfuroase au fost descoperite de un medic militar rus
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
1828, când izvoarele sulfuroase au fost descoperite de un medic militar rus ajuns aici în timpul ocupației țariste a Țării Românești, Pucioasa s-a dezvoltat ca stațiune balneoclimaterică, luând denumirea de Pucioasa, datorită apelor minerale sulfuroase concentrate de aici, numite popular pucioasă. Procesul de amenajare a băilor de la Pucioasa a continuat în 1873 cu participarea la Expoziția de la Viena, prilej cu care apele au fost analizate de specialiști austrieci; începând cu 1875, Consiliul Județean a cumpărat un teren pentru amenajarea unor spații
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
l-a însărcinat pe arhitectul Kertsch din Galați să construiască stabilimentul. Înainte ca acesta să fie construit, turiștii închiriau locuințe de la localnici și li se aducea apă pentru baie în butoaie la locuințele închiriate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Pucioasa era o stațiune balneară parte a satului Șerbănești, aflat în comuna Șerbănești-Podurile, reședința plaiului Ialomița-Dâmbovița, județul Dâmbovița. Comuna Șerbănești-Podurile fusese recent formată, în 1886, prin unirea comunelor Șerbănești și Podurile; comuna Șerbănești avea în compunere satele Șerbănești, Miculești și Diconești
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
la intersecția străzii Republicii cu strada Fântânelor; • Moțăieni comuna învecinată acolo unde veți descoperi un interesant monument al eroilor, o biserică seculară și o cruce de piatră datată 1676 toate înscrise în Lista Monumentelor Istorice din România; • Monumentul eroilor orașului Pucioasa căzuți în Cel De-al Doilea Război Mondial, amplasat la intrarea în Parcul Independenței, inaugurat la data de 26 septembrie 1998; • Muzeul Aripi Românești situate în strada C.Olănescu, la numărul 9, mai degrabă o expoziție de machete diplome ale
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
oraș. Evenimentele culturale importante au loc la Centrul Cultural „Ioan Alexandru Brătescu-Voinești”, precum și la cinematograful „Dacia”, dotat și cu o grădină de vară. Viața de noapte se desfășoară în clubul "Black & White". Pucioasa este înfrățită cu următoarele orașe: Stancu Dumitru - "Pucioasa file de monografie" "Școala cu clasele I - VIII Mihai Viteazul Pucioasa" "Pucioasa mic îndreptar turistic" "Pucioasa la aniversare"
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică. Arbori și arbuști: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), ulm de munte ("Ulmus gablra"), tei pucios ("Tilia cordata"), cireș sălbatic ("Prunus avium"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestică"), alun ("Corylus avellana"), măceș ("Roșa canina"), păducel ("Crataegus monogyna"), sânger ("Cornus sanguinea"), curpen de pădure ("Climatis vitalba"), șoc negru ("Sambucus nigra"), corn ("Cornus mas"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
înconjurată de dealuri acoperite cu vegetație forestiera și ierboasa ce adăpostește o gamă floristica variată. Pâlcurile de pădure sunt constituite din arbori și arbuști cu specii de: stejar ("Quercus robur") gorun ("Quercus petraea"), cer ("Quercus cerris"), carpen ("Carpinus betulus") tei pucios ("Tilia cordata"), ulm ("Ulmus campestre"), frasin ("Fraxinus excelsior"), sânger ("Cornus sanguinea"), mur ("Robus fruticosus"), măceș ("Roșa canina") sau păducel ("Crataegus monogyna"). La nivelul ierburilor (pe langă "Narcissus angustifolius" și "Narcissus stellaris") sunt întâlnite mai multe specii de plante rare, printre
Poiana cu narcise de la Racâș-Hida () [Corola-website/Science/323783_a_325112]
-
se află specii ocrotite prin aceeași "Directivă a Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: Arbori și arbuști cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), tei pucios (Tilia cordata), frasin ("Fraxinus excelsior"), tei argintiu ("Tilia tomentosa"), mesteacăn ("Betula nana"), cireș-păsăresc ("Prunus avium"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monoghyna"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus sanguinea"), salba moale ("Euonymus europaeus"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare
Pădurea Bârnova - Repedea () [Corola-website/Science/333987_a_335316]
-
ul (numit și pucioasă) este elementul chimic cu simbolul S și cu numărul atomic 16. Este un nemetal polivalent abundent în natură. În condiții standard de temperatură și presiune, moleculele de sulf prezintă o aranjare octatomică, având formula S. ul elementar este un solid
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
aproximativ 5000 î.Hr.) utilizau sulful ca înălbitor de textile, ca substanță medicamentoasă și ca dezinfectant. Era cunoscut încă din antichitate, fiind amintit în Iliada ca dezinfectant datorită obținerii de SO. Originea numelui „sulf” provine de la latinescul "sulfur", iar termenul de „pucioasă” își regăsește originea în cuvântul latinesc "puteosus". Forma "sulfur" a fost preluată și în celelalte limbi romanice: "soufre" în franceză, "zolfo" în italiană (derivat de la "solfo"), "azufre" în spaniolă (de la "açufre", anterior "çufre"), "enxofre" în portugheză (de la "xofre"). Denumirile din
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
din specia "Bison bonasus". Aria protejată reprezintă o zonă depresionara (încadrată în regiune bioegeografică continentală) ce adăpostește păduri de foioase cu specii arboricole de stejar ("Quercus robur") și carpen ("Carpinus betulus"), care vegetează în asociere cu jugastru ("Acer campestre"), tei pucios ("Tilia cordata") și frasin ("Fraxinus excelsior"). Tufărișurile au în componență arbuști cu specii de lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), sânger ("Cornus sanguinea") sau păducel ("Crataegus monogyna"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii vegetale cu exemplare de: firuța ("Poa pratensis"), păiuș ("Festuca
Bucșani (sit SCI) () [Corola-website/Science/330026_a_331355]
-
unicornis"), coada rândunicii ("Iphiclides podalirius"), fluturele ochi de păun ("Saturnia pyri"), molia împărat ("Saturnia pavonia"). Flora sitului are în componență mai multe specii de arbori: gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), stejar pufos ("Quercus pubescens"), stejar pedunculat ("Quercus robur"), tei pucios ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus angustifolia, Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), cireș sălbatic ("Cerasus avium"), arbusti (alun ("Corylus avellana"), sânger ("Cornus sanguinea"), corn ("Cornus mas"), soc negru ("Sambucus nigra"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), mur ("Rubus fruticosus"); ierburi și flori; printre care
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]
-
figurat printre stațiunile balneare din România în mod oficial. "Baia tradițională Muhos" - La poalele muntelui Barațcoș (1342 m), între satele Poiana Fagului și Răchitiș pe un afluent de dreapta al pârâului Valea Rece - Muhoș, valea găzduiește izvoare de apă minerală "pucioasă" și o mică amenajare balneară. "Alte izvoare minerale" În arealul Munților Tarcău se găsesc mai multe arii protejate prin lege. Aceste sunt: Rezervația faunistică Brateș - o zonă montană împădurită, cu rol de protecție pentru cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), Pădurea
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
gamă diversă de ciuperci; dintre care: vinețică ("Russula virescens"), ciupercă de pădure ("Agarius silvatica"), roșcovul de brad ("Lactarius deliciosus"), iuțari ("Lactarius piperatus"), creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), hrib ("Boletus edulis"), buza caprei ("Boletus subtomentosus"), hrib pucios ("Boletus aereus"), ciupercă de bălegar ("Agaricus campestris"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrăv de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"), oiță ("Russula virescens"), hulubiță ("Russula aurea sin. aurata"), laba ursului ("Ramaria aurea" sin. "Clavaria aurea"), buretele cu
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Medgidia municipiul Medgidia Hârșova orașul Hârșova Mangalia municipiul Mangalia Cernavodă orașul Cernavodă �� Băneasa orașul Băneasa Covasna Sfîntu Gheorghe municipiul Sfîntu Gheorghe Targu Secuiesc municipiul Targu Secuiesc Întorsura Buzăului orașul Întorsura Buzăului Dâmbovița Târgoviște municipiul Târgoviște Găești orașul Găești Pucioasa orașul Pucioasa Răcari orașul Răcari Moreni municipiul Moreni Dolj Craiova municipiul Craiova Băilești municipiul Băilești Filiași orașul Filiași Segarcea orașul Segarcea Calafat municipiul Calafat Bechet orașul Bechet Galați Galați municipiul Galați Tecuci municipiul Tecuci Targu Bujor orașul Targu Bujor Liești comuna Liești
EUR-Lex () [Corola-website/Law/236016_a_237345]
-
evident, nimic în comun. Ce-ar putea adăuga partidului, ca vizibilitate și credibilitate, un rebut politic precum Emil Constantinescu? Ce atuuri neconsumate păstrează partidul său, în afara eternelor tiribombe ale lui Ciuvică, din care nu rămâne, după epuizarea efectului comic, decât pucioasa rău mirositoare a resentimentului și imposturii? Ar fi fost de dorit ca partidele să învețe câte ceva din nebunia în care au împins țara (dar s-au împins și pe sine). Iată că n-au învățat nimic. Ne raportăm la aceleași
Politica lui Struțulescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9559_a_10884]