437 matches
-
entuziasm molipsitor, de aproape un an, fericita intrare în noul mileniu. În garsoniera sa de la etajul cinci sute al unui uriaș bloc turn, Vasile Manhatan, suge vârtos dintr-o bere din scoarță de pelin, ronțăie frunze de spanac confiate și pufăie dintr-o țigară ecologică din mătase de porumb. Din ochii cam bleojdiți îi curg lacrimi discrete, bărbătești. Televizorul tip hologramă, cu sound stereo și, normal, stereografic, umple încăperea cu acțiunea tulburătoare a unei telenovele inspirate din viața comunității. Impactul emoțional
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
intrase deja în spasm. După primul păhăruț cu afinată (păhăruț: un eufemism în contrast cu realitatea), bietul om basculă, fără grija protocolului, toată încărcătura platoului și acum savura o cafeluță făcută după principiul „cafea ca de la dușman și zahăr ca de la tine“, pufăind cu stil o țigară lungă, din partea casei. Vergi, numai zâmbet și lumină în ochii albaștri, lăsase așa, ca din întâmplare, să-i cadă niște șuvițe blonde de sub baticul legat cochet la spate și sorbea delicios din ceașca de cafea, ținând
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
până nu mă lipi de matahala de urs. Lângă urs se așeză un purcel ce mânca semințe de dovleac și arunca peste tot cojile. Apoi, lângă purcel se așeză un vițel cu freza linsă, cu cărare între cornițe și, culmea, pufăia dintr-o țigară de foi (probabil foi de porumb). Mai pe urmă veni și o veveriță, ținând codița cât mai sus ca să n-o murdărească, țopăind prin fața noastră de vreo câteva ori, nervoasă că nu mai găsea loc și chițăia
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
acord o șansă, încearcă să o pui în scenă, chiar și după ce eu nu voi mai fi. Așa, voi ști că nu a fost totul degeaba”. „Dar nu trebuie să-mi prezinți povestea. Eu am creat povestea”, rosti calm și pufăi din nou din pipă. „Cum adică tu ai creat povestea?”, am întrebat, derutat. „Cum o cheamă pe victimă, pe cea pe care nu știi dacă ai ucis-o sau nu?”, îmi „răspunse” la întrebare cu o altă întrebare. M-am
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
bucătărie. A scos din frigider o sticlă de „Ballantines”, alta de apă minerală și câteva cuburi de gheață într-o cupă de cristal. A intrat cu toate în dormitorul lui și a pornit televizorul. Nu știa ce privește pe ecran. Pufăia rar din țigară și bea cu mare satisfacție, câte un păhărel de înghițitură la fiecare cinci minute, tolănit pe pat... Referință Bibliografică: URME DE DRAGOSTE - Cap. I / 3 - / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
în buza unei flori , degeaba tot o faci pe supărata, că eu nu te înțep, de-aș ști că... mori! sunt plictisit ca o valiză-n gară, ce-i face zâmbre unui șut s-o salte , ca un soldat ce pufăie pe scară, când trece cu-n marfar grăbit prin halte. mă simt ca o bătrână domnișoară, ce zilnic își scurtează din speranță . îi plugul ruginit și nu mai ară, iar caii trag, bolnavi, la tărăboanță. sunt plictisit ca o vădană
SUNT TARE PLICTISIT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365347_a_366676]
-
am luat un bruș de mămăligă, dar și o coastă de porc din mân¬carea de varză pusă la fiert de maică-mea și i le-am dat să le mănânce din palmă... Câinele a mâncat fără grabă, tacticos, a pufăit mulțumit pe nas și a început apoi să-mi lingă mâna; gata, devenisem prieteni... Ursei și-a făcut bine datoria la porumbi în Gruiu Pleșciorii. Când avea tura liberă și când se-ntorcea din tura de zi de la Sibiu, căci
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
și potopul de reproșuri al maică-mii. Dacă se-ntâmpla cum- va ca ceea ce-i aruncasem să cadă dincoace de prag, ei bine, Bălan nu îndrăznea să intre, ci începea să dea iute-iute din coadă și să schea- une rugător, pufăind pe nas, până ce unul din- tre noi se ridica de la masă și-i dădea peste prag ceea ce-i aruncase neîndemânatic mai de- vreme. În rest, aștepta dincolo de prag, stând în coadă, elegant și maiestuos, era o plăcere să-l privești
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
surprinse Gigi care intră în sufragerie cu un bax de bere, urmat de Radu. Ia și pune-le înfrigider... Am adus și țigări... Poftim, să nu te mai plângică n-ai! Nu ar cumpăra, Doamne fere...Dar de pufăit, le pufăie - n draci... - Și zi așa, le trageți al dracului... - Ei, hei, eu sunt mic copil pe lângă ea... - Și mai tacă-ți clanța, zău așa...Aia nu, aia nu...Ei, de la o vârstă trebuie să rămână omu’ cu ceva... - O fi
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
Nu cred...”, tot vorbea ea cu ego-ul său. Georgeta nu se mai recunoștea. “Unde îmi sunt preceptele religioase? Credința că numai Duhul Sfânt poate mântui lumea de răutățile abătute asupra populației acestei țări?” se tot întreba ea în continuare. Acum pufăia ca o turcoaică adevărată, tolănită într-un fotoliu confortabil, lângă o sticlă cu o licoare divină, afrodiziacă și un bărbat prea arătos pentru ea și preceptele sale religioase îmbrățișate în ultimul timp. Parcă nu mai era Condurache, “Zbirul”, profesorul de
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
o fi foc! Dumneata ai comandat cafeaua, eu comand coniacul. Fiecare își achită comanda. E bine? a propus comisarul Olaru, mai în glumă, mai în serios, dorind să alunge melancolia ce‑i cuprinsese pe neașteptate. Au aprins țigările și au pufăit în liniște câteva minute. Referință Bibliografică: CHEMAREA DESTINULUI (20) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 298, Anul I, 25 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
pe lîngă mine, i-am respirat mirosul crud de femeie tînără. Fumam cam mult în ultima vreme, dar nu mă puteam abține. CrisLi îmi exlica în cel mai rațional mod cu putință cum ar trebui să gîndesc, ca să nu mai pufăi ca o locomotivă țigară de la țigară și îi dădeam dreptate, dar îmi aminteam de sfaturile ei abia după ce terminam primul pachet și, cînd îl desfăceam pe al doilea, mă juram că o să mai fumez doar o țigară și apoi o să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
rămas în tren Și eu plecând cu gara mai departe. Rostogolesc în gând a cincea zi Gândul pe umeri tot mă poartă, Iar gara rămasă în câmpii Rodește-n brazde altă soartă. De șapte zile mă simt un vagon, Gândul pufăie speranțe când eu îs mut, Simt că mă duce-n spinare de-acum un ton, Dulăii ideilor spre el le-asmut. Duminică gândul îl slobozesc, Dar el cruce se face în mine, Iar stâlpii ideilor metafore înverzesc În trenul pentru
TRENUL CU ŞAPTE VAGOANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357033_a_358362]
-
hârâit în gâtlej. De pe frunte, la marginile cutelor, i se prelingeau broboane de transpirație. Cu un ultim efort ar fi vrut să mai spună ceva, dar își dăduse seama că nu avea cui. Sibla dormea dus, cu capul pe umăr, pufăind ușor printre buzele întredeschise. Stă uscățiv, deșirat, privind cu uimire tulpina nucului, pe care umbra acoperișului șopronului se înălțase binișor, în timp ce noi, încă tolăniți pe saltelele umplute cu ghije de porumb, ne dăm ghionți și ne îndemnăm unul pe celălalt
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
Nu cred” tot vorbea ea cu ego-ul său. Aglae nu se mai recunoștea. “Unde îmi sunt preceptele religioase? Credința că numai Duhul Sfânt poate mântui lumea de răutățile abătute asupra populației acestei țări?” se tot întreba ea în continuare. Acum pufăia ca o turcoaică adevărată, tolănită într-un fotoliu confortabil, lângă o sticlă cu o licoare divină, afrodiziacă și un bărbat prea arătos pentru ea. Parcă nu mai era Panait Zbirul, profesorul de fizică din liceu. Era o statuie grecească din
ALMA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356042_a_357371]
-
mintea. Gânurile rele sunt viclene, judecătoare și nu trebuie să te pierzi in războiul cu ele. Atunci salteaua primăriei coboară la o înalțime de trei metri deasupra solului și apare primarul Io Io Io pe fotoliul sau așezat deasupra saltelei. Pufăie dintr-o pipă, iar într-o mână are un pahar cu țuică golit pe jumătate. - Fane...ești bine!? zice el, după care scoate două pufăieli din pipă. - E ok, ok...ok!... toată lumea trebuie să-și vadă de ale ei, noi
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
încă, este ieslea din care mâncau animalele fân. O să pun tulpini de floarea soarelui, de porumb în iesle și deasupra o să pun paie. Acolo o să dorm. Io Io Io, cu privirea fixată pe cel de pe pământ, soarbe din pahar și pufăie de două ori din pipă, după care zice: - Păi, nu este bine! - Știu! Viața a început să-mi închidă uși și nu mai am unde să merg mai departe ca să găsesc o ușă deschisă. Câtă măreție, câtă opulență am trăit
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
o insulă amenințătoare. - Aș face o baie în lac, spuse băiatul surioarei sale într-o zi fierbinte de vară și apoi, înainte ca aceasta să poată spune ceva, se dezbrăcă și se aruncă în apa verzuie. În urma lui, apa stârnită pufăi un nor de fum verde, după care se închise ca și când nimeni n-ar fi încercat niciodată să o atingă. Văzând că fratele ei nu mai apare, fetița începu să îl strige pe nume cu disperare. Seara, obosită de atâta strigat
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
peșteri, unii s-au căsătorit între ei. Au construit un oraș în stâncă. Ziarul THE TIMES a descris cu lux de amănunte aventura. Cine a citit a fost trimis în Siberia. Nu căutăm cele mai bune soluții, a spus Conducătorul, pufăind din trabuc. Fumul îi cuprindea gâtul ca un braț de copil. Nu scăpa nici un amănunt, adăugă Conductorul, capul de cerb din cabinetul său mișcă din coarne, aprobativ. Un plumb căzu din pistolul turcesc. Caută să înțelegi greșelile adversarului, înainte ca
LABIRINTUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371036_a_372365]
-
de la restaurant, care se închidea la orele unsprezece, așa cum permitea regimul socialist, mergeau într-una din camerele de hotel și jucau cărți toată noaptea. Tot grupul lor fuma, mai puțin Violeta. Ĩncercă și ea, pentru a se conforma cu ceilalți. Pufăia numai țigările. Din când în când, Ly și Violeta dispăreau în camera lor. - Ce-ați făcut acolo, șmecherilor? îi întrebau prietenii la întoarcere. Curând, se obișnuiseră toți ca, în timpul activităților ce le desfășurau în grup, din când în când, perechea
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017 Toate Articolele Autorului bătrânul a venit și s-a așezat pe scaun, a cerut o mahoarcă și un deț ce sliboviță, și aprins tăcut țigara și a început să pufăie încet, încet scoțând rotocoale de fum, în crâșmă fiecare își vedea de ale lui, a scuipat în palme, ptiu, curva dracului, asta cu zile mă omoară, nu se astâmpără nici să o pici cu ceară, iar am prins-o cu
O CURVĂ DE MUIERE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362699_a_364028]
-
întregească România Mare, și sufletele lor s-au întors sub formă de păsări... Despături o scrisoare și începu să citească: Moșneagul începu să plângă. Își scoase tabacherea din sân, își frecă o țigare din ziar, o aprinse și începu să pufăie. -Și acum să-ți citesc o scrisoare de la un camarad al lui care a scăpat din încleștarea de la Cotul Donului: < Dragă domnule Andrei, eu am trăit ultimele clipe ale vieții lângă feciorul dumneavoastră. Era în ajun de Crăciun, l-am
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
își înveli picioarele cu o pătură pufoasa,se lasă pe spătarul fotoliului și privi hora focului ce devora buștenii din șemineu. Simțind nevoia unui fum,își lua pipa de pe masa de alături și o umplu cu tutun apoi o aprinse pufăind cu plăcere și privind cu atenție vălătuci de fum și ofta resimțind o profundă stare de singurătate. Din stradă,glasul colindătorilor ajungea până la el aruncandu-l în țesătura amintirilor. -Copilăria zise el privind dânsul flacărilor,copilăria e atat de minunată
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
ai unit viața cu a mea.A fost o nuntă frumoasă iar luna de miere petrecută la Paris a fost de neuitat! Își goli pipa în scrumiera de pe brațul stâng al fotoliului apoi o umplu din nou și o aprinse pufăind de câteva ori.Pe măsuța din stanga lângă opera lui Eminescu,trona o cană cu ceai de mure.Bău din cană și ofta de plăcere simțind cum lichidul cald îi încălzește trupul. -Dupa luna de miere ne-am întors acasă și
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
mei.Dar cum în viață,fericirea are un preț.....primul născut,Ionică a trecut în neființă zdrobindu-mi inima și fericirea.De atunci m-am retras în singurătatea acestui bătrân conac și păstrez legătură cu fetele mele doar prin scrisoari! Pufăie din pipa și constată că s-a stins și cum nu mai dorea să fumeze,așeza pipa pe măsuța din apropiere și se lasă pe spătarul fotoliului pentru a admira tavanul îngălbenit de fum. -Și acum iată-mă depanând amintiri
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]