2,212 matches
-
comanda. He, he, he! Uite că mintea mi s-a eliberat și casc, caaasc, de-mi troznesc fălcile. O toropeală plăcută a început să-mi adie pe la tâmple. Nici nu-mi amintesc când am aterizat, ca un fulg, ca un puf de păpădie, în patul primitor. În schimb, îmi aduc aminte cu claritate că, înainte de a ațipi, chiar dacă mulți din cei care mă cunosc o să zâmbească a îndoială, o dilemă remarcabilă și de o formidabilă profunzime mi-a trecut prin minte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ulițele satului... țipenie. Totul era acoperit de neaua pufoasă ce se așeza cuminte. Am ieșit afară să stau în ninsoare. Fulgii curgeau pe lângă urechile mele cu un foșnet ușor. Era o liniște Dumnezeească. Mă simțeam cufundat într-o mare de puf... Nici nu-mi dădeam seama ce moment al zilei poate fi. Timpul părea înecat în imensitatea albă... De undeva - ca o părere - a pornit un cântec de cocoș... Acela era cocoșul lui moș Dumitru - a îndrăznit Mitruță Ogaș - stârnind râsul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
neîmplinit la cap - ca să nu spun altfel? Eu vorbeam de armăsar,Pâcule, nu de tine - l-a contrat moș Dumitru. Dacă-i așa,atunci m-am liniștit. Liniștit, neliniștit, povestește mai departe! Numai ce am ieșit din grajd și prin puful fulgilor a ajuns din nou un zvon de cântec cocoșesc. „De foame ori de sete cocoșul nu cântâ. Atunci îl apucă cârâitul. Și asta o face în cor cu suratele lui. Acuma cred că s-a gândit să umple și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
te rog, și ia loc pe canapea. Uneori, doctore, În ființa mea se deschide o portiță cât pentru a lăsa să pătrundă o amintire. Nu știu de unde vine, nu știu cum s-a format, e ca atunci când pe fereastră intră neobservat un puf, iar el ani de zile scapă de aspirator, se agață cu brațele-i subțiratice de pereți, fuge În spatele țevilor de Încălzire ori după un picior de dulap, se bagă Între paginile unei cărți culcate, care a rămas cu coperta și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
decît o femeie Înfofolită Într-un palton. Undeva mai În spate, printre copaci, un cățel de rasă mică, probabil un bichon, scormonea cu botul În frunzele uscate de sub stratul subțire de zăpadă. Aveam să aflu mai tîrziu că Îl chema Pufi. — Ea e! Îmi șopti Pablo apucîndu-mă de braț - și se opri. Mă ținea strîns, temîndu-se parcă să nu o iau la fugă. Dar nu simțeam nimic, nici o emoție, deși mă străduiam. Dacă aveam vreun sentiment, acela era al unei acute
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prudență leneșă. — Un prieten, scriitor. Scrie o carte despre insula Roland. Nu ne făcu Însă cunoștință, nu-i spuse cum mă cheamă. Ea clătină din cap, mai curînd neîncrezătoare. Apoi se Întoarse să vadă ce face cățelul și Îi porunci: — Pufi, să stai cuminte, să nu pleci departe! Pufi nu prea o luă În seamă. Se lupta cu o rădăcină sau cine știe ce altceva găsise acolo, mîrÎia, se retrăgea cîțiva pași, apoi sărea Înainte și lătra scurt, făcînd pe grozavul. — Dar celălalt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
despre insula Roland. Nu ne făcu Însă cunoștință, nu-i spuse cum mă cheamă. Ea clătină din cap, mai curînd neîncrezătoare. Apoi se Întoarse să vadă ce face cățelul și Îi porunci: — Pufi, să stai cuminte, să nu pleci departe! Pufi nu prea o luă În seamă. Se lupta cu o rădăcină sau cine știe ce altceva găsise acolo, mîrÎia, se retrăgea cîțiva pași, apoi sărea Înainte și lătra scurt, făcînd pe grozavul. — Dar celălalt prieten al tău, Vasile?... Parcă ziceai că și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
termină de supt bomboana, scoase din poșetă și Își aprinse o țigară. — Maiorul Smith ți-a mai scris? Ca și cum n-ar fi auzit Întrebarea lui Pablo, ea se ridică de pe bancă și porni să caute cățelul printre copacii din spate. — Pufi, unde ești, vino Încoace! Pufi, tu-ți gura mă-tii, n-auzi? Cățelul, oprindu-se din preocupările lui de pînă atunci, o privea echivoc, dădea din coadă. La urmă, Își scutură blana și se apropie adulmecînd nepăsător ici și colo
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din poșetă și Își aprinse o țigară. — Maiorul Smith ți-a mai scris? Ca și cum n-ar fi auzit Întrebarea lui Pablo, ea se ridică de pe bancă și porni să caute cățelul printre copacii din spate. — Pufi, unde ești, vino Încoace! Pufi, tu-ți gura mă-tii, n-auzi? Cățelul, oprindu-se din preocupările lui de pînă atunci, o privea echivoc, dădea din coadă. La urmă, Își scutură blana și se apropie adulmecînd nepăsător ici și colo. Abia după ce-l luă În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nici nu mi-aș fi dat seama că plutește. Atîrna suspendată În aerul vînăt, așa ghemuită cum stătuse pînă atunci pe bancă, se rotea Încet, tatona aerul cu mîinile, apoi Își Îndreptă trupul și se Înclină pe diagonală, În timp ce jos Pufi dădea ocol În jurul ei, lătrînd scurt din cînd În cînd. Din celălalt capăt al aleii, filosoful și Însoțitorul său o văzuseră, de asemenea, căci se opriseră și ei; Îmi vine să cred, de fapt am Înțeles Încă de atunci, că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu jurămîntul de credință? Nu vreau să le încalc, spune Comandantul. — Astea-s valabile doar pe timp de pace, vrea să-l liniștească Regizorașul, la noi o să fie război care pe care, pînă și mie, care am trăit ca în puf pînă acum, mi s-a aplecat de atîta propagandă și imbecilitate. Gîndește-te că n-o să-ți mai dea nimeni pe mînă bani mulți, să faci ce vrei cu ei. Ăsta ar fi deja un mare dezavantaj, spune Comandantul. — Rămîne de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nepot, și m-au primit cu drag În casa lor modestă, aflată dincolo de dealurile pe care le călărisem atâta, În jocurile mele. Mi-au oferit o cameră curată, nu prea mare, În care erau un pat cu o saltea de puf, și cu un morman de perne de diferite culori, o masă cu picioarele curbate pe care era un coș cu mere, un scaun Înalt pe care mă cocoțam cu efort, și un fel de dulap care, În jumătatea lui dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Până și mijlocul de transport pe care-l folosești... e o chestiune de clasă, Sascha, să știi de la mine. Apoi, Întinzându-mi mâna, rosti un „adio“ enigmatic. În ultimul meu an de liceu, Anton avansa orizontal, Întins pe perne cu puf, cu heruvimi roz ca niște purcei plutind În jurul său. Mă rog, asta era imaginea pe care voia s-o creeze. Evident, nu puteam nici să mă Îndoiesc de el; nefiind un domn, nu aveam Încă exeperiențe personale ca reper. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pășit În bezna rece și liniștitoare. Când ochii mi s-au adaptat la Întuneric, apăru d-na Britz din apartamentul ei, purtând un rânjet glorios și două perne care arătau mai degrabă ca niște protuberanțe, decât ca ceva umplut cu puf. — Mi-ai adus ceva, Knisch? Ivan e gata, să știi. Pentru a se asigura că voi respecta angajamentul nostru, adăugă c-o satisfacție disimulată prost, aranjând bătătorul de covoare, pe care-l ținea sub braț, ca pe-o rachetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întreagă. N-ar fi putut să o ia cu el pentru că ar fi trezit suspiciuni. Însă asta nu Însemna că haina trebuia s-o sfârșească urât. M-am dus la ea și i-am cercetat buzunarele. Jumătate de piaptăn, ceva puf și două bețe de chibrit folosite. Ambele buzunare interioare se dovediră a fi goale. La naiba. Cel care era În spatele acestui haos, luase portofelul lui Anton, Împreună cu ultimele reichsmark. Acum am băgat de seamă că două dintre ferestre erau sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oare ce vedeam și eu? Doamnelor și domnilor, în crețul negru, în greutate de șaptezeci și șapte de kilograme, din care cel puțin o jumătate înseamnă halva și pastramă iute nedigerată, evoluează Alexander Trompă Portnoy, din Newark, New Jersey! În puful blond, adversarul său, cu mădularele-i elegante, cizelate și chipul delicat, feciorelnic al unei picturi de Botticelli, veșnic populara furnizoare de amabilități sociale aici, în Grădină, cincizeci și două de kilograme de rafinament republican și cea mai obraznică pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sub chipul personajului puternic reliefat al lui Herbie Bratasky, directorul, șeful de orchestră, guristul, comicul și maestrul de ceremonii al hotelului din stațiunea montană unde își petrec vacanțele ai mei. Mai presus de toate, faptul că a fost crescut în puf, la adăpost de nevoi, deasupra magazinului de pantofi ai lui taică-su, din Camden. În ultimul ceas de lumină al unei după-amieze de decembrie, cu mai bine de douăzeci de ani în urmă - aveam douăzeci și trei de ani, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pleacă să se spele. Actorul s-a dus la bar, a comandat o sută de brandy chinezesc, apoi o cafea, plătește, își ia paharul și se întoarce la locul său. Femeia de alături saltă de mai multe ori capul din puful alb, ca în final, cînd simte că nu mai poate să doarmă, se ridică de-a binelea. Trage cu coada ochiului spre paharul cu băutură, înghite în sec și-și face de lucru cu gulerul, aranjîndu-și-l la gît. Cafeaua dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de mînă și se întoarce la masă. Nu mai sta așa, ce sfîntu'! spune el încet soției. Întoarce-te, să ai și tu grijă de copii, că nu mai pot, pic de somn. Ast' noapte eu am dormit dusă, în puf. Ai stat cu capul pe masă, n-ai vegheat copiii. Lasă-mă și pe mine să stau un ceas. Și ce vrei, saltă femeia dintr-un umăr să-i păzesc cum se joacă cu javra? Lasă-i pe jos, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Carol, cu unghii date cu ojă, călătoreau și ele. Căutau punctele de presiune și zonele erogene de pe trupul lui Dan. Alunecară în lateral, peste șoldurile înguste și fesele bombate, ca de copil. Reveniră apoi pe obraji, încă acoperiți cu un puf adolescentin. Carol nu-și planificase mișcările, pur și simplu își urma instinctele, dar mâinile ei știau ce va urma. Asemenea unor animale de pradă în plină acțiune, dădeau târcoale și pândeau, se ascundeau în spatele sânilor sau al oaselor de la șold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tocul ciocatului stâng n-a cedat nici la fotbal, nici la vreo alergare, atunci probabil doar a obosit, iar de rupt s-a rupt la o simplă coborâre de pe trotuar, la traversarea aleii Parva într-o după-amiază de mai cu pufi de plop, când tocmai ieșisem de la școală și mă îndreptam domol spre casă; în asemenea situații nu ești niciodată singur, ba chiar ești însoțit sau înconjurat de-o mulțime de indivizi antipatici, nu se-ntâmplă nicidecum nenorocirea într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Tian-Shan, Cordilieri, Alpi și Polul Sud, bunicul meu a transmis cale de șapte kilometri, tocmai până-n pătuțul metalic al fratelui meu cel mic, visul seducător al crestelor albe, tainele alchimiei alpine, limbajul norilor și al vântului, frisonul escaladelor izbăvitoare. Un puf minuscul, asemănător funigeilor (dar care nu era unul din ei, fiindcă toamna nici nu se întrezărea), trebuie să-și fi luat zborul din centrul orașului, mai precis de pe strada Crăciun, de la numărul 21, să se fi înălțat și să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al trupului mărunțel, unde (precis) s-a culcușit ca o sămânță vrăjită, din care avea să răsară iubirea în stare pură, cristalină, pentru munți. Atâta drum (cam șapte kilometri, cum ziceam), puful minuscul n-a fost purtat prin văzduh nici de adierile molcome ale arșiței, nici de furtuni, nici de îngeri, nici de puterile nevăzute ale telepatiei, nici de ursitoare sau de descântece. Ci de harul omonimiei. În lunile calde în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nord de bulevardul Drumul Taberei, având hotarul de vest la Valea Ialomiței, iar cel de est la Valea Argeșului, pentru ca la sud, să se găsească, odată și pentru totdeauna, câmpul. Și, la fel de bine cum harul omonimiei a făcut ca „un puf minuscul, asemănător funigeilor... să se fi înălțat și să fi plutit pe deasupra acoperișurilor, bulevardelor, copacilor, turlelor de biserici, piețelor și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei“, s-ar putea ca acest troleibuz ciudat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nas era cea mai senzuală gură din câte văzusem vreodată, o gură perfectă, blândă, ah, da... Apoi era corpul, despre care știam prea multe ca să mai pot spune ceva și al cărui punct forte era ceafa, lungă, atrăgătoare, acoperită de puf auriu. Iar spatele era dureros de frumos, de milioane de ori mai erotic decât cel al femeii-violoncel a lui Man Ray. Și, în cele din urmă, vocea liniștită, moale, cu un timbru asemănător celui al cântăreței de la Portishead, Beth Gibbons
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]