921 matches
-
Istoria poporului român”: Când o deschid, țâșnește-un roșu râu de sânge, Ies tunete și flăcări pe unde calc, stăpân, Din veacuri până azi, aud cum Țara plânge... Văd șoimi și vulturi sfâșiind năpârci, Din vârfuri carpatine, ei au țâșnit puhoaie; Când noi am vrut, pieiră gepizi, avari și turci, Căci Dumnezeu ne-a fost Strategul din războaie ! Demult știam că suntem viteji și neschimbați, Doresc să fim și azi precum odinioară; De-aceea strig: Străinii ne vor iar divizați, Deșteaptă
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1458862930.html [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
a fost lansat romanul la librăria „Eminescu” din capitală s-a strâns un număr imens de iubitori de literatură, de la profesori, la scriitori și cititori de rând pentru a-i cumpăra cartea. Trecând prin zonă Elena Ceușescu și văzând atâta puhoi de oameni, a întrebat pentru ce sunt strânși acolo atâția oameni și cineva din escortă i-a răspuns că Marin Preda a scris un roman care se numește „Cel mai iubit dintre pământeni”. Auzind de titlu a crezut că cel
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Marin_preda_si_era_ticalo_ion_ionescu_bucovu_1385047517.html [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
inimii hotar, Nu vei putea,tu nici nu ai habar, Gândirea mi-a zidit-o în cetate Și-și plânge dorul în petale scuturate. De purpura de maci,precum o rană, E toamna-n gând și-mi curge cu arama, Puhoaiele de gânduri năvălesc Într-un izvor și tot ce îmi doresc E să zbor departe,tremurând în noapte, Doar stelelor să le spun în șoapte, Ca- n inima îmi este dulce-amar, Gândirea i-a făcut din nou hotar. Și gândul
DULCE-AMAR de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 by http://confluente.ro/cristiana_iliuta_1494816310.html [Corola-blog/BlogPost/379480_a_380809]
-
Săcele”, adică din colțul nord-vestic în cel sud-estic al Transilvaniei. Aici este vorba desigur despre stăpânii unguri și, poate, și de populațiile așezate și colonizate printre români în regiune (secuii, sașii, șvabii etc.). „De la Turnu-n Dorohoi/ Curg dușmanii în puhoi” sunt versuri următoare cu o conotație geografică și par să se refere la România întreagă, visată de generația noastră romantică, dar inexistentă încă la 1883, fiindcă diagonala respectivă pornește din sud-vest și ajunge în nord-est, trecând peste Transilvania. Alte referiri
Eminescu şi străinii – o reconsiderare by http://uzp.org.ro/eminescu-si-strainii-o-reconsiderare/ [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
să le cadă victime, chiar dacă pentru asta trebuia să plătești biletul de intrare. Filmele se terminau aproape de miezul nopții aprinzându-le imaginația. Cel mai distructiv a fost filmul “În genunchi mă întorc la tine” cu Giani Morandi. După terminarea filmului puhoiul de lume ce a ieșit din sala de cinematograf s-a despărțit în grupuri mari, fiecare apucând-o în direcții diferite. La fiecare răspântie grupurile mari se răsfiră în grupuri mai mici, unele întârziind înainte de a-și alege direcția. Astfel
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1468474763.html [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
ta icoană precum cascada spre genuni desmiardă pietrele de sus în goană râul nu seacă niciodată căderile-și desface-n picuri ca pe-o poveste adunată și risipită pe nimicuri la apa scursă peste stâncă se-adaug tunete din valțuri puhoiul își reface-adâncă curgerea-i lină printre maluri pe care parcă plâng înalturi ale cascadei madrigaluri *** cosânzeană geană geană și sprânceană gură mură cu arsură ochi în ochi pentru deochi sân cu sân și eu hapsân mă vrăjesc mă amăgesc și
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424155117.html [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
file plămădite din prospețimea frunzelor un poem al munților Țării de Piatră râd codrii a vară și izvoarele ah, izvoarele - limpezimea sufletelor moților mei curățime și dorință de frumos, de liniște... și de bine - susură-n orbitele pietrelor șlefuite de puhoaie până ieri mânioase - azi, bucuria arinilor îmbrățișați în umbra amiezii și-n nesfârșirea dragostei de viață... Cresc brațe de lumină pe inelele gorunilor încrustate cu nume sfinte tropotesc adâncurile în hora libertății pe pământul din care răzbate duhul Iancului strigătul
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1409401678.html [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
cură cu așa ceva te-ar “desocializa”, însă cu mari câștiguri pe partea terapeutică, sanogenică! Șoseaua șerpuiește pe coame de dealuri cu aspecte tumulare evidente, parc-ai zice că ești într-un spațiu turbinonar marin „întors” cu burta în sus unde puhoaiele și valurile de tsunami ieșite din „matcă” stau să te arunce dezintegrat pe țărm, însă îți revii din „alunecările” fantasmagorice atunci când vezi că ești marcat de tronsoanele bituminice ale autostrăzii interstatale 101, trecem exact la sud de San Jose, limita
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 by http://confluente.ro/Monterey_mon_amour_.html [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
când abia-nvățasem să simt iubirea de tată./ Tăvălită-n dureri, genunchii strânși pân-la gură,/ uite, dreaptă, înfrunt viața, pentru tine, mamă!”, deși, uneori, filosofia și realitățile vieții par a o descuraja: „De stele ne apropiem, când dragoste-ntâlnim,/ vărsăm puhoi de lacrimi atunci când suferim./ Ne pendulează existența între dezamăgiri și compromisuri,/ ne îndreaptă pașii spre-ntunecate abisuri.” Autoarea acestui plăcut volum de versuri nu este preocupată să dea poeziei sale o anumită formă prin care să o încadreze în vreunul
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 by http://confluente.ro/Marian_malciu_1403170060.html [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
înfiorându-ne... Balanța Lumii veșnic se înclină, Când înspre Bine, dar mai ales spre Rău... Glasul Mulțimii râde zilnic, sau suspină, Uitând, sau amintindu-și des numele Tău.... Pe cerul nostru-înalt sunt păsări, o mulțime, Țărâna e călcată de vietăți, puhoi, Apele și uscatul încă mai pot susține Eterna foame, sete, care zace-n noi... Dar...cred că uneori ar fi mai bine Pământul să-l învârți și Tu din marți în joi. Astfel, nebunii toți vom înțelege-n fine, Perfecțiunea
RAPORT ASUPRA STĂRII PĂMÂNTULUI... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1467733000.html [Corola-blog/BlogPost/374616_a_375945]
-
mâinile lui i se contractau spasmodic, gata să-l înșface pe cerșetor de piept dacă nu i-ar fi fost silă de veșmintele murdare de pe el. Cerșetorul începu deja să-i povestească tot ce știa și să răspundă la un puhoi de întrebări ce i s-au pus de cei adunați în jurul lui, căci s-a strâns lume ca la urs. Tragodas știa să se lase ascultat, căci povestea cu tânguirile sale, blestemând necazurile și descriind pârjolul și nenorocirile pe care
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392524178.html [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371298.html [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CHEMAREA VÂNTULUI ELEONORA(LIDIA) DONDESI. Codrul piere de secure, Omul de necaz și ura. Codrul piere în foc și pară, Omul de viață amară. Codrul piere de furtună, Omul de durere lungă. Codrul piere în puhoaie, Omul în descânt de babe. Codrul piere sub o glie, Omul se transformă-n huma. Codrul cărbune se face, Omul doar pământ de oale. Referință Bibliografica: ELEONORA(LIDIA) DONDESI. Chemarea vântului / Varvară Magdalena Măneanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ELEONORA(LIDIA) DONDESI. CHEMAREA VÂNTULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/varvara_magdalena_maneanu_1421654540.html [Corola-blog/BlogPost/376346_a_377675]
-
dintr-o dată apele s-au umflat și o futuna a spulberat totul în cale, în fața omului ridicându-se un val uriaș. Bărbatul a rugat să nu moară și a promis că va ridica o biserică în semn de mulțumire. Dintre puhoaie a ieșit un deal mare, iar valul s-a desfăcut în două, așa a aparut insula Ostrov. Omul a ridicat apoi o bisericuța din grinzi, pe care a fost zidit un nou locaș de către Nicolae Basarab. Mănăstirea mai este protejată
CÂNTECUL DE TOACĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Cantecul_de_toaca_mihai_leonte_1351664749.html [Corola-blog/BlogPost/346556_a_347885]
-
viață.Nimicitoare și reci, apele trăgeau pe sub poale, fantasmele trecutului. -Ia-mă Doamne pe mine!-tânguia pe treptele bisericii, un glas ciobit de neputință.Am rămas goală Doamne! Nici suflet nu mai am.Nimic. ...Pe după zidul de saci, îngroșați de supremația puhoaielor, începură să coboare spre ei, primii pompieri.Se zăreau ca prin ceață, bărcile și pompele, menite să le aducă speranța. -Târziu tată ați venit, târziu. Femeia mi-a rămas în casă. N-am putut să o car în spate. Am
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1466913588.html [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
codrul des, odihnește talpa-mi ciuntă și-mi alină vorba-mi multă... ... Îi veneau în minte doinele dragei lui. Împleti două coronițe de flori, și apoi începu să le contureze, umplându-le cu ceea ce mai rămăseseră din petalele mototolite de puhoi. -Întoarce-te tataie la casa dumitale! -se auzi vocea unuia dintre pompieri. Venim să vă dăm afară apele... -Am venit să-i aduc pantofi de rouă amară dragii mele. Când s-a sfârșit, îi spălasem pantofii și-i pusesem în fața prispei
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1466913588.html [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului POEMA CITITORULUI MEU În zodia mea de vers S-a prăvălit o lună și un cer, un univers, S-au prăvălit în lacrimi de descânt, Toate nefericirile de pe pământ. În roi, puhoi și tăvălug de sine, Fărâme dintru mine înspre ține, În tanguirea-mi din a ta trăire, Mireasa îndoliata lângă ucisul mire. Nu știu să pot sa-ntorc destine Chiar dacă știu și simt că este bine, Trăiesc în respiratia-mi sacadata
POEMA CITITORULUI MEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1455146319.html [Corola-blog/BlogPost/342961_a_344290]
-
cuibarul, Ne-a fost vara cald și iarna frig, Nu l-am vândut pe Dumnezeu, Nici pe arginți, nici pe dolari, Ne-am dus greul în spinare, Căci crucea nu e de vânzare; Ca niște pietre am rămas În urma apelor puhoaie, Astăzi nimeni nu ne calcă Cu gând spurcat să ne robească, Căci toată floarea țării noastre E roabă-n lume, să muncească; Străinii nu mai vor țărână, Acum cultivă numa-n apă, Nu mai ară, nu mai sapă, Lapte nu
LA MULŢI ANI, SĂRMANĂ ŢARĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 by http://confluente.ro/La_multi_ani_sarmana_tara_.html [Corola-blog/BlogPost/357995_a_359324]
-
încetul de-a lungul unui sfert de veac, au plecat în lumea celor fără întuneric și înapoi nu sau mai întors. Acolo pe alte tărâmuri au devenit florile luminii. În țară fără memorie zăgazurile cerului fără Dumnezeu se rup și puhoaiele de ape spun: - Treziți-vă speranța și lupta! În lunile în care ușa cuptorului cerului se deschide, câmpiile ard iar iubirea de pământ se stinge-n flăcările nepăsării. În fața judecății cetății, a acelei țări, de câțiva ani stau la coadă
de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_muha_1466504659.html [Corola-blog/BlogPost/343909_a_345238]
-
aveam turme cât hotarul: zvârlim peste lână varul! aveam cai de fudulie aveam strai de-mpărăție - azi ne-am uitat grai și glie văzduhul ni-i colivie ...ne sufocă fierărie! foaie uscată tot arde țărâna să ne-o descoarde vin puhoi și vin în hoarde mii de coarde - „lorzi” și „loarde”! ...se-ntunecă sihăstria crește-n suflet bălăria plânge-n bunget Sân' Măria -„unde-ați ascuns România?” puneți-i măcar o cruce duhul ei nu se usuce Crist-Judele să n-o
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1472863856.html [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
susține că „jurnalul” acesta a fost ținut cronologic ; e scris apres coup , în temeiul unor amintiri proaspete și vii. De vreme ce nu l-am putut însera în durată în mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele în acel puhoi de impresii căruia ne place a-i da numele de conștiință ; e un risc pe care trebuie să-l accept.” (N. Steinhardt). Eugen Simion îl numește „ o confesiune apropiată ca formă epică de ceea ce în secolul al XIX-lea se
JURNALUL FERICIRII- DE N.STEINHARDT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_fericirii_de_nstein_ion_ionescu_bucovu_1380203225.html [Corola-blog/BlogPost/364973_a_366302]
-
L-am dus cu lanul la nepotul meu care stă mai la deal. N-am putut să-mi scot multe țoale și mi le-a luat apa, dar de câine nu m-am îndurat să-l las să moară înecat. Puhoiul de apa a venit prea repede și ploaia turna cu găleata, n-am putut să fug cu prea multe lucruri.” “Acum cu ce vă hrăniți?” “Mai mănânc bolbotine (fructe), mai îmi dau nepoții, mai ne dau și de la Primărie și
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_1398797488.html [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
vorbea singur: “Asta este blestem pe capul nostru. Acum ne purtăm păcatele. Prea multa lume a uitat de Dumnezeu și de omenie. Alergând să facă bani repede, au uitat ca să-și mai curețe șanțurile. Acum n-am fi avut atâta puhoi de apa.” Din loc în loc, mai vedeai oameni mergând cu apa pana la genunchi, ba să ridice un gard, ba să scoată din apă păsări sau alte vietăți moarte, ba să cerceteze dacă s-au mai produs alte pagube. Seara
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_1398797488.html [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414058825.html [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
averea. După ce am fost condamnat, am rugat-o doar să mă viziteze din când în când. Nu numai că m-a refuzat, dar mi-a trimis o scrisoare în care a vărsat tot veninul adunat în anii de conviețuire, cu puhoaie de injurii și blesteme, urându-mi să nu mai apuc lumina soarelui în libertate. Nu-mi ajungeau suferințele din calvarul pușcăriei. Atunci, le-am scris și fostelor iubite, rugându-le să mă viziteze, în amintirea clipelor fericite petrecute cu ele
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1485462044.html [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]