197 matches
-
odată, lumânările. Au dispărut cu toții. Domnul Vasile a rămas singur, cu torța în mână. Zâmbea, mulțumit. Torța lângă pulpanele raglanului. Liniște perfectă, noaptea perfectă. S-a auzit iarăși scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Stofa a început să ardă, de la pulpanele raglanului în sus. Apoi, mănușile. Apoi, fularul de mătase galbenă. Vasile încă zâmbea, când s-au auzit urletul muzicii și tam-tamul. Nătăfleață de Tolea înțepenise, nu era cine să oprească muzica. Fum, vedenii magnetice, mirosul arderii și al cenușii. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a apropiat zâmbind de următorul, un țăran uscat și roșcovan. I-a stins și acestuia chipul. Și-au stins apoi, treptat, cu toții, lumânările, chipurile, au dispărut cu toții. Dominic a rămas singur cu torța sa în mână, blând, mulțumit. Torța la pulpanele raglanului. O liniște perfectă, de vis. S-a auzit iarăși mieunatul acela, scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Cerul ardea, stofa începuse să ardă, mănușile, mătasea de la gât. Domnul Dominic încă zâmbea când s-a auzit așa, undeva, un urlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când, câte un oftat sau chiar sforăit... Chipuri obosite, cu barba țepoasă și cu ochii înroșiți de somn neîmplinit, se ițeau din când în când de după vreo pulpană de suman. Lumina de afară se împuțina văzând cu ochii... Un fluier prelung de locomotivă i-a trezit pe toți. ― Asta ar însemna că ne cam apropiem de vreo gară - a presupus un glas răgușit. ― Doar n-o fi chiar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dreptate, Todiriță... Se vedea cât de colo că cisla nu se lega deloc. Soarele de toamnă, cu razele lui timide, scăpătase către asfințit. Încercând să scape de ochii încărcați de tristețe ai lui Todiriță, Dumitru și-a tras pe față pulpana sumanului. ― Hai să încercăm a ne hodini oleacă, băiete, că abia acum încep să simt toată osteneala din cătănie... ― Da’ tu crezi că eu pot să închid un ochi, Dumitre? ― Încearcă, că cine știe? - l-a sfătuit Dumitru. „Oare de ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a trecut>. <Atunci am fost să aprind doar o lumânare...> Și uite-așa îl duce de nas pe prostovan, de îl râd și curcile”... Un fluier prelung de locomotivă l-a scos pe Dumitru din vârtejul gândurilor. Și-a aruncat pulpana sumanului de pe față. Mare i-a fost mirarea când în fața lui a descoperit un alt Todiriță... Privire limpede, hotărâtă, pornită de pe un chip acoperit de o lumină stranie. Parcă ar fi descoperit elixirul vieții veșnice! S-a uitat lung la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
meu. Da, a zis el, m-am gândit că ești foarte frumoasă. Și foarte drăguță. Dar îți respect hotărârea. Acum o să te las și-o să mă duc să mă amestec printre oameni. —Te-ai gândit? am spus apucându-l de pulpana jachetei și trăgându-l spre mine. Luke s-a întors către mine surprins. —Te-ai gândit? am repetat eu. Te-ai gândit că sunt frumoasă. Timpul trecut? A ridicat din umeri ca și cum n-ar fi înțeles. —Rachel, tu n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Și nici în baruri nu putem să mergem, am spus eu dregându-mi glasul bărbătește, ca să-i dau de înțeles că nu-l luasem în serios și că n-aveam de gând să fac pe fetița care se agață de pulpana bărbatului, bosumflată și bătând din picior în mijlocul drumului, zbierând „Dar ai spus c-o să mă fuți la greu. MI-AI PROMIS!“ La Cloisters învățasem că, în trecut, făcusem de prea multe ori greșeala de a avea nevoie de cineva. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
singura legătură trainică, sta scris: nemulțumire. Peste acest cuvînt, criticii doctrinari au lipit etichete prețioase și au colectat silnic nume și pseudonime pentru a-și justifica teoria. E felul lor de a trăi și de a ține un capăt din pulpana actualității. E ciuda contabililor de școli literare”. Respingînd, implicit, teza lui Maiorescu din „Poeți și critici“, care contesta poeților capacitatea de obiectivare, Vinea pledează pentru o critică intuitivă, empatică, proprie „artiștilor”: „apreciatorii cei mai siguri rămîn numai artiștii. Ei sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
brutal din amintirile lui, o privi de parcă ar fi rostit un blestem și se duse să oprească aparatul de proiecție cu o mînă tremurătoare. - Ce naiba faci aici pe jumătate goală? Întrebă el cu voce Înfundată. Nora lui Își strînse mașinal pulpanele halatului și Își Încrucișă brațele peste bustul firav. - Ar trebui să dormi În loc să stai să te uiți la filme vechi, i-o Întoarse ea, acră. De unde a mai apărut și filmul ăsta? Credeam că ai distrus tot ce Îți amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și moare În lumea pe care o Înțelege, zise Dionisie Precup visător și Întinse mâna poștașului, fără să observe că acesta, ușor Înclinat Înainte, Își potrivea cu gesturi energice cureaua lata a genții de serviciu peste mantaua descheiată ale cărei pulpane șifonate atârnau ca un steag păgubos. Surâsul și mâna Întinsă se adresau astfel cuiva care pentru o vreme Își trimitea În lume acest ambasador greoi, Împiedicat, dar om de suflet și de bine. Un dinte de viplă străluci o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru a ajunge, din nou, pe urmele parfumate ale necunoscutului, mărșăluind în șir, înghiontindu-se sau chicotind aidoma unei turme neastâmpărate de purceluși . Bărbatul respectiv, în etate aproximativă de patruzeci de ani, era îmbrăcat într-o manta imensă, ale cărei pulpane, fluturîndu-i în aer și ridicîndu-i-se până în cap, îl făceau să semene cu zeul Shiva, asemănare ce nu se estompă nici când necunoscutul (depunîndu-și talpa cizmelor pe asfaltul grunjos al autostrăzii Ploiești-București), scoase de sub braț un baston întunecat, cu grisina ușoară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Negriciosul chiar purta haină de catifea. Și încă una fără asemănare, să dai cu bombardeaua prin tot Bucureștiul. Cam giorsuită și destrămățică la coate. Însă în poale gătită c-un rând de ciucuri roșii babani, de mătase, dublați în colțurile pulpanelor cu doi zurgălăi. Mergea ziua cu ei Bruță prin tramvaie, se uita lumea după el, de parcă și-ar fi sunat pintenii. Se cruceau călătorii. Îi mai și pasau, fascinați, câte un ban. D-aia i se și spunea lui Bruță
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu cârpele și vata de zahăr a coafurii în neorânduială. - Pune mâna să i-l reînvigorăm pe destin! puse suflet, în aducerea în simțiri a cucoanei, coțcarul, deznodîndu-i, mai mult decât era necesar, cordonul. Azvîrlindu-i de-a dreptul în lături pulpanele și împroșcîndu-i, cu apă îndulcită, luată în gură, gâtul, fruntea, apoi întreaga anatomie. Cam smochinită, oarecum discutabilă, ambiguă, jumătate de femeie, jumătate de băiat îmbătrînit. 128 DANIEL BĂNULESCU Sub tenul ei arămiu plutea, ca sub o crustă de gheață, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stol de rândunele. Și nu-i stol de rândunele, Alea-s dragostile mele, Care m-am iubit cu ele, . Din tinerețele mele... Când terminară, Aglaia le dădu câte un scaun, abia scoțîndu-i din mâinile nașului. Țiganii se mai însuflețiră. Mestecară pulpanele de gâscă și băură bine. Rudele dogarului strigau la ei: - Balegă de oameni sînteți, nu zdrîngari! Cântați, ori vă bat cu prăjina! Noroc cu muierea și cu brutarul, care se apucă să vorbească. Se ridică de la locul lui, cu șervetul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
parfumat, ca să luăm micul dejun”1. Să inventariem, la rândul nostru, dar ceva mai tehnic, principalele cuceriri ale dandysmului În materie de costum. Prin Brummell, englezii impun ceea ce s-ar numi „un nou stil”: hainele bărbătești sunt perfect ajustate, cu pulpanele lungi, vestele se mulează pe corp, pantalonii sunt foarte strâmți și Încheiați cu nasturi la gleznă, pălăriile de castor nu sunt Înalte, iar Întreaga siluetă degajă sveltețe. În redingotele cu talia sus corpurile stau cambrate, ca ale unor cai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
după tăietura uriașă a buzunarelor, mereu larg deschise, ca pentru a se plânge că nu mai poartă obișnuitele pachete. În fine, un guler mai mult sau mai puțin curat, pudrat, pomădat, uzat; niște butoniere mai mult sau mai puțin Întregi; pulpana unei haine atârnând, asprimea unei stofe noi, iată diagnosticele sigure ale profesiunilor, moravurilor și obiceiurilor. Și iată costumul nou-nouț al unui dandy, haina de postav a rentierului, redingota scurtă a misitului clandestin, fracul cu nasturi suflați În aur al lyonezului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un Costum specific. Dar nu veți găsi În Volumul de față nici o descriere a Costumului Sărmanilor Robi irlandezi, pentru simplul motiv că acesta pare că nu poate fi descris prin intermediul imperfectului organ al Limbii. Veșmântul lor este alcătuit din nenumărate pulpane, falduri și pliuri neregulate, din stofe de toate felurile și culorile, prin urzelile labirintice În care trupurile lor sunt introduse, grație unui proces necunoscut. Acest veșmânt este Încheiat cu ajutorul unei combinații multiple de nasturi, ace mari și ciucuri, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
alor lui. Și să-ți mai taie din iuțimea limbii pe cât i-a ascuțit-o lui. Binecuvântând amintirea tatălui lor, izbucniră amândoi în râs din toată inima. Erau acum complici, la fel ca în trecut. Khâli își trase în față pulpana jubbei și se așeză cu picioarele sub el pe o rogojină din pai împletit, la intrarea odăii surorii sale. — Întrebările tale îți sfâșie mintea cu blândețe, precum neaua de pe muntele Kolair care arde obrazul mai tare decât soarele deșertului. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și uneori croiala costumelor tungușilor (excepție făcând cele ale golzilor), acestea se compun în mod normal din aceleași elemente: - o mantie, cel mai adesea din piele, deschisă în față și oprindu-se de obicei la pulpă și ale cărei două pulpane din față, mânecile și mai ales spatele poartă diferite pandantive din piele, pânză grosolană și metal; - un pieptar din piele tăbăcită în untură de pește, legat în jurul gâtului cu două fâșii, acoperind tăietura mantoului și coborând mai jos de talie
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
chef. Apoi, m-am întins pe crivat... “Prietene, dacă o ții așa, când te vei întoarce acasă ai să vorbești de unul singur. Prin cap au să-ți mișune ca furnicile numai voievozi, egumeni și călugări, peste care se întinde pulpana larg desfăcută a <patrierșiei> de la locurile sfinte” - m-a înțepat cu ironie gândul de veghe. “De unde ai apărut, cumetre? Eu bănuiam că ai plecat după vreo catrință, dar, cum se vede treaba, asta-i bucurie în mână străină”... Într-un
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ceapă cu iepure... De unde iepure acuma? ne întrerupe un coleg, înghițind o enormă bucată de pîine și un linguroi de fasole. De la congelator, istețule. Nu se compară cu mielul meu, făcut la cuptor... Spanac. Piftia de cocoș de țară, cu pulpane cît piciorul de curcan, oh, oh... stropită cu un vinișor roșu. Oamenii vorbeau și mîncau ce aveau. Despre băutură nici vorbă. Erau lefteri și mîine, vineri, li se dădea salariul. Într-un colț, Vasile Ursu mînca, ofta și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de pe uscat Ploaia căzu atât de tare că avu o greutate reală, lovindu-mă peste cap și umeri cât ai clipi, revărsându-se din abundență peste hainele mele ude leoarcă și scurgându-se în pârâiașe din gluga, de pe coatele și pulpanele pardesiului meu. Compactă, grea, zgomotoasă și furioasă. Era greu să vezi. Am dus o mână streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ușii de la intrare. Nici n-a trebuit să mă Întorc, izul de sulf care năvălise În Încăpere putea schimba și fusul orar. În câteva secunde, malacul s-a proptit În dreapta mea, iar din partea opusă cineva a Început să tragă de pulpana hainei, lung și insistent, ca de mânerul unei bude. — Ne cam iei pesti pișior, copoiule. Șe fași aiși? s-a auzit vocea tuberculului. — Zăbovesc. — Di șe? — Mă hidratez. O caracatiță a apărut din dreapta și și-a strâns tentaculele cu unghii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din prima și nu numai că mă urmărise la rândul lui, dar chiar dorise să-mi dea de știre că o făcea. Pentru prima oară În ultima săptămână, m-am apropiat de fereastră. Kuznețov tocmai părăsea clădirea și, zgribulit Între pulpanele raglanului din cauza vântului puternic care se stârnise, mergea În direcția parcului. Game over. Tocmai atunci, o pală puternică de vânt a măturat strada, făcând să fâlfâie copertinele. Câțiva trecători au rămas fără pălării. Demiurgul uitase geamurile apartamentului deschise, iar acestea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Iar privirea a pornit ca o săgeată spre comandant. Colonelul a salutat și, făcând stânga-mprejur, a plecat, însoțit de suită... * Legănatul monoton al vagonului te îmbia la somn... Toaibă și-a rezemat capul de peretele vagonului, și-a tras pulpana mantalei peste ochi, încercând să ațipească. N-a fost chip, însă. Gândurile nu-i dădeau pace. Abia apuca să pornească, însoțit de un gând, că altul i se așeza în cale și îl lua pe aripile lui. Cu nici unul însă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]