1,576 matches
-
care vine/ Duioase-și pleacă fruntea lor... E vremea rozelor ce mor." Contururi vagi, fără petale și spini, din care se reține, într-un tablou al execuției de toamnă, impresia de mulțime aplecată. Nimic mai mult decît impresia. Același tact, pulsînd în alcătuiri indistincte, numai muzică și culoare: "Pe ritmuri persane, în strofe-așezate,/ Melodic, coloarea, coloarei răspunde... De flăcări, de aur, pembé, argintate,/ Nebună orgie de roze oriunde." Amestecate ca tonurile mării. "Se surpă rozele grămadă" e expresia cea mai bună
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
se cere nu doar citită ci și recitită. Ea mi-a reamintit presant una din scrierile de căpătîi ale copilăriei mele, în trei tomuri, Trecute vieți de doamne și domnițe a lui C. Gane, plină de o sevă literară ce pulsează în arterele complicatelor restituiri istorice, însoțite ca și "opera de evlavie" a lui C.D. Zeletin, de tabele genealogice.
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
pictor, grafician, actant sau poet nu înseamnă mare lucru. Pentru că, așa cum am spus deja la început, el nu este doar un artist al secvențelor, al unor coduri și limbaje anume, ci un analist și un observator al marilor energii care pulsează în lucruri, în memoria lor pierdută și în ipostazele lor viitoare. n P.S. Poemele lui Paul Neagu sînt citate din Paul Neagu, Marele clepsidru, Triade, Timișoara, 2004
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
și care va duce la tălmăcirea unor noi viziuni. În arta muzicală, mai presus decât în celelalte, sinceritatea este elementul vital fără de care o compoziție rămâne opera unei voinți și nu mai este înflorirea unei inspirațiuni. Ca o inimă, sinceritatea pulsează viața în adâncurile tainice ale geniului, desleagă vibrația sonoră, o înalță din noaptea tăcerii, și-i dă drumul în zona de lumină a inteligenții, unde se va echilibra prin logica expresiei și se va împlini în forma ei cea mai
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
dacă va recurge la următoarea aserțiune a lui Paul Klee: „nimeni nu poate afirma că arborele își produce coroana după chipul rădăcinilor sale. Între partea superioară și cea inferioară nu e vorba de simetria unei perfecte oglindiri. Doar energiile rădăcinilor pulsează plenar în fiecare ramură, iar codul genetic al întregii plante stă în sămânță”. La fel, dirijatul, cu siguranță că ascunde un imens travaliu de cercetare a partiturii supuse restituirii, dar este forjat, furnizat și prețuit, în ultimă instanță, de forța
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
Fluidul melodic îi unește într-un “pas în doi” la clarul lunii, privirile pianistului urmăresc cu o liniște gravă expresia feței sopranei, căci au a-și transmite gândurile acelei lumi în care nu are aceeași importanță trecerea clipei, iar imaginile pulsează la adieri abia palpabile. Poate că, trecând de la un singur compozitor, în primul ceas de lied evocat, la un secol de melodii în cel de al doilea, de la lumescul așezării cuvintelor pe portativul cântecului la sonurile de cântec nostalgic
Ceasurile liedului ?i melodiei by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84244_a_85569]
-
a doi cercetători contemporani, unul rus proclamându-se singur "călugăr cosmic", celălalt - un futurolog american. Pe căi complet diferite, amândoi ajung să constate că omenirea se îndreaptă spre un dezastru absolut. Cei doi știu să citească semnele indubitale: o pată pulsează pe fruntea femeilor ce au în pântec un făt înzestrat cu preștiința vieții ce-l așteaptă și își respinge existența viitoare (acesta fiind "stigmatul Casandrei"), cârdul de balene se îndreaptă spre țărm într-un elan sinucigaș. Iar cei doi, indiferent
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
fie un autor de best-sellers pretutindeni în lume, chiar la cinci-șase decenii de la publicarea cărților. Dar probabil că la Stockholm nici măcar Salinger nu e suficient de "corect politic"! Dacă nici unul din cei cinci scriitori americani actuali, în a căror operă pulsează genialitatea (Thomas Pynchon, Philip Roth, John Updike, Don DeLillo, Cormac McCarthy), cărora n-aș ezita să-i adaug pe Paul Auster și pe William T. Vollmann, nu merită nominalizați, înseamnă că avem mari probleme de percepție. Vollmann, de pildă, e
De ce li se refuză scriitorilor americani Nobelul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7987_a_9312]
-
o filă de jurnal: "o piesă la scara lumii". O sintagmă pur și simplu esențială și pentru spectacolul lui Purcărete. Un spectacol "la scara lumii". O lume înghesuită în eul a două personaje, un eu cât o omenire, în care pulsează emblematic, trecute prin filtrele îndelungatei așteptări, câteva dintre atributele frecvent vehiculate în legătură cu opera lui Beckett: "dezolare" "negativism", "spaimă", "pesimism", "neputință de ieșire dintr-o situație" etc. Spațiul moral și temporal al desfășurării acțiunii, cel fizic e doar vag indicat de
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
selecție din poeții consacrați (cei născuți în perioada postbelică, cu o traiectorie solidă, care au scris filozofic, metafizic și metaliterar în timpul și în pofida dictaturii), dar și din cei din perioada postrevoluționară, contemporani ai deschiderii culturale și ai efervescenței creatoare ce pulsează cu forță și ironie în literele românești (deci criteriul valoricoestetic). Unii erau deja cunoscuți în Spania: Ana Blandiana, Denisa Comănescu, Dinu Flămând, Ioan Es. Pop, Mircea Cărtărescu (cel din urmă, ca prozator); alții au provocat surpriză, neliniște, curiozitate, reverență. Studiul
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
la dictare vorbele lui Băsescu și le-a transpus în celebra erată care a fost publicată în Monitorul Oficial. În aceste condiții, este greu de crezut că Băsescu nu a știut despre componența listelor de la prezidențialele din 2009. Acesta a pulsat ideea cu Diaspora, pentru a vedea dacă va merge, în acest fel indicând și Curții ce are de făcut. Mai grav este faptul că judecătorii Curții ori n-au știut de acest lucru, ori au știut și au pus batista
Incredibil: Românii din Diaspora au votat pe liste suplimentare în 2009 () [Corola-journal/Journalistic/42889_a_44214]
-
cu fie care literă, în timp ce mintea repetă ceea ce știa toată lumea, ceea ce ziarele scriseseră acum doi ani, dispărut în misiune, atac cu bombe capcană, mama lui primise medalia, decorat post-mortem, acum un an. A închis. A venit, era chiar alături. Totul pulsează, urechile-mi ard și-mi bubuie, ochii mi explodează de mii de stele care cad ritmic asupra noastră. Neîn cetat. Hai să intrăm aici, e frig, spune. Suntem înăuntru. În hol ceasul arată 12.01. La mulți ani. O bombă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
este căutat de eroina. Că este vorba de crimă, suicid amoros, nu se știe, nu actul justițiar sau al folosirii revolverului o atrage, ci descrierea macabră, viziunea urâtului analizat în toată manifestarea lui, a plămânului perforat, a inimii ce încă pulsează spasmodic, a coastelor neatinse. Acest tablou naturalist va face imaginea vizuală, lait motiv al romanelor Hortensiei Papadat Bengescu. Tabloul fantasmagonic descris va rămane nefinalizat, deoarece chipurile nu sunt zugrăvite deloc, plăcerea crudă nu are portret, este manifestarea biciuitoare a simțurilor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
calm nu e a fi bolnav, e mai degrabă o vindecare de rostul inegal și tulbure al vieții, ca o convalescență perpetuă sau un tratament radical și inuman. Alternanța stărilor sufletești demonstrează discontinuitatea afectivă a acesteia. În funcție de fenomenul natural Manuela pulsează, dacă plouă se relaxează, dacă e iarnă își exaltă sufletul după focul dragostei. VOLUPTATE Logodna este un angajament, o nevoire, o pasiune, o taină ce urmează să fie deslușită, eroina caută mereu sensul acestei noțiuni. Chemarea simplă și clară a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
unui oarecare Popa Gheorghe și numele localității Breaza. Coroborate, datele oferite de cele două izvoare istorice ne determină să afirmăm că în primii ani ai secolului al XVI-lea, la Breaza se afla o comunitate umană bine determinată, că aici pulsa o activitate economică prosperă (raportat la realitățile economice ale inceputului de secol XVIĂ, că se aflau aici instituții medievale solide precum biserica (una dintre cele mai importante instituții medievale în feudalismul românescă. Mai mult, cele afirmate mai sus pot fi
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
fi... Lunecarea ca-n somn, de sub melcul urechii pe prăvălișul pieptului, între cupe cu dulce otravă, pînă sub coroana arborelui ombilical, până în hipnoticul inel al patimei roze și al cântecului mut ca al scoicii adunând tot vuietul mării între valvele pulsând, fremătând, între algele mângâind cu imperceptibilul foșnet nesfârșitul meu dor de scafandru... Și oare, încă, ce voi fi iubind la tine?... 30 iunie 2006 Merg la București cu acceleratul, pe o rută folosită de atâtea ori și de P.H.L., din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
convins că Lea fuma hașiș. Chiar și pe vremea aceea - nu știu cum, de unde și de ce și-l procura, dar știu, intuitiv, că făcea parte din deliciile ei botanice, deși niciodată nu am pus degetul pe vreo frunză prin striațiile căreia să pulseze certitudinea.) Nu țineau mult, dar erau. Enigmatice și suficient de țipătoare cât să-și atragă privirile piezișe ale întregii străzi. Azi un parc englezesc, mâine o fântână franțuzească, poimâine nalbă, crin, cucută... Doamne, ce iubeam colțișorul ăsta al ei, cameleonic
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mult după ora închiderii. Dominique și Alioșa moțăiau în balansoar. Se trezise privindu-i. La început cu duioșie. Era cald în bucătărie. Dușu meaua licărea roșiatic în asfințit, cu luciri care aminteau că prin corpul bradului acum încremenit pe sub mobile pulsase, nu demult, rășină. Chipurile lor, aurii ca turtițele lui Ivan din cuptor, îi dăduseră, la început, o stare de bine, de apartenență molcomă la realitatea lui domestică. Le ghicea zâmbetele de a doua zi dimineață, degetele lui Dominique străduindu-se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu stau bine acolo. Crețurile din jurul buzelor. Ușoară iritare. — Plus că mai e și asta. — Ce? Tu tot timpul simți nevoia să controlezi, să aranjezi ceva, să corectezi pe cineva... — Adică sunt greu de suportat? — Nu!... Vena mică de la tâmplă pulsează. Prima oară când o vede așa. — ...nu asta zic. — Dar ce zici? Că poate trei luni de pauză sunt exact ce ne trebuie ca să... — ...deci sunt trei luni de pauză. Tăcerile astea. Nu mai au nimic complice. Durerea de stomac
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să gliseze. — Te rog mult, spune ceva! Zece ani. În curtea școlii. Mingea venise ca un proiectil, de nu se știe unde. La fel fusese. La fel ca acum. — Ești ok? Tot așa și atunci. Cu jumătate de față umflată, pulsând. Ceafa udă și murdară. Plină de praf. Cerc de copii în jur. — Ești ok? Hai că vine doamna de la cabinet... Un profesor amabil, cu voce calmă, care trece de urechea amorțită, amorfă. — Cine i dirigentele tău? Poți să-mi spui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întreagă, noi mici în întuneric și stele mari, tăcute și mari, aceleași pentru toată lumea, noi mici, mici, mici și pierduți, ca atâția alții înaintea noastră, ca atâția alții după noi, în momentul ăla nesfârșit, enorm, în care auzi gândurile celuilalt, pulsând ca un cer deasupra lumii tale... 23. și mai departe Așteptau. În căldura grea, ca o pâclă, așteptau să se întâmple ceva. O vreme, oamenii lui crezuseră că hachița stăpânului pentru creștina bolândă va pieri odată cu prima încruntătură de sprâncene
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
subțire, mistuit de febră, se acoperea de bube de la un ceas la altul. Musa înțepenise în iatacul băiatului, cu mâna încleștată pe mâna mică și fierbinte a lui Abd al-Aziz. Vena stacojie de pe tâmpla lui stângă, din ce în ce mai umflată, părea să pulseze în ritmul inimii copilului. Așa că nimeni nu l-a judecat când s-a repezit spre Tayyib, cu ochii ca două cratere negre în care licăreau flăcărui verzi și i-a șuierat, dintr-odată, uscat și fără culoare în glas: — Găsește
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și nu numai, cecuri de călătorie și marele roman, tentacular, atotstăpânitor, a cărui supremație mătura totul în cale, chiar și schițele ei cu plante noi, nemaiîntâlnite până atunci, care-i ieșeau în cale ca într-un tăvălug de nume latinești pulsând a clorofilă și cărora, de la o vreme, nu le mai ținea minte rubedeniile, ner vurile, striațiile și boarea de parfum, de cele mai multe ori fie imperceptibilă, fie amestecată și pierdută între alte miresme, din mereu alte și alte orașe. 43. adevărul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Hișam). Așa apare Isabel la segunda. A patra cafea. E frig acasă la Alex. După ce a adormit de câteva ori în fotoliu, David a cedat tentației. Apa de la duș țârâie cald. Crăpături neliniștitoare în faianță, ca niște vinișoare în care pulsează, cumva, umbra lui. Patul lui Alex. Alex care nu mai e alx. E Alex de când erau mici și purta puloverul ăla gri, pe gât, și cobora câte două trepte. Amintirea fulgerătoare a vinișoarelor care brăzdau faianța în baia pe care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu grijă la un capăt. Scoase din interior o hârtie la fel de albă ca și plicul, pe care erau scrise câteva rânduri. Se sprijini de peretele din spatele ei după ce le citi. Mâna în care ținea hârtia căzu inertă pe lângă corp. Inima pulsa sângele în vene cu o viteză nebună. Pieptul părea mult prea mic pentru forța ei, de parcă ar fi vrut să evadeze din închisoarea aceea incomodă. Lacrimile își făcură brusc apariția în ochii care-și pierduseră imediat veselia. Prietenele ei veniseră
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]