338 matches
-
complexul lui Oedip și complexul lui Prometeu nu este nici un fel de contradicție, mai mult chiar, se poate spune că ele sunt complementare și necesare Eului personal, În procesul de formare și desărvârșire al unei personalități. Orice Eu are nevoi pulsionale de factură oedipiană, dar și nevoi spirituale de factură moral-prometeică. Acest aspect al persoanei umane este dat de faptul că ea este În mod permanent dublată de un alterego, care o reprezintă și de care este inseparabilă. Vom analiza această
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este reprezentat de Faust și Mefistofel, pe care, Într-o anumită privință, Îl putem apropia de dubletul Oedip și Sfinxul. Faust este spiritul clar, luminos, rațional, cel care caută să dezlege misterul, pe când Mefistofel este spiritul tenebros, irațional, al Inconștientului pulsional. În aceeași serie se Înscrie și dubletul Don Quijote și Sancho Panza, În care vedem diferențierea și complementaritatea dintre spiritul aventurier, expansiv, imaginar și spiritul practic, imediat, limitat strict la realitate, rezervat și supus, lipsit de imaginație. Dubletele la care am
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
corespunzătoare acesteia. Nu toate cuplurile sunt de tipul descris mai sus. În afara acestora mai există numeroase forme de cupluri nefirești, care din punct de vedere psihologic și moral se abat de la formele normalității. Aceste cupluri se constituie În virtutea unor atracții pulsionale de factură deviantă, constituțională sau perversă. Cuplurilor deviante nu le corespund motivații emoțional-afective, ci pulsiuni instinctuale primare care nu sunt dublate de valori morale. De regulă, persoanele care constituie aceste cupluri sunt fie personalități frustrate, cu carențe afective sau educaționale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai ajunge să fie el Însuși și compensează acest deficit prin identificarea cu un partener de același sex. În cazul cuplurilor nefirești, se mai poate remarca faptul că persoanele care-l constituie prezintă o importantă formă de regresiune la stadiile pulsionale anterioare de evoluție, marcate, În special În cazul cuplurilor de bărbați homosexuali, printr-o importantă dependență maternă. Pentru aceștia simbolurile materne (apa, marea, corabia etc.Ă sunt elemente comune În planul arhetipurilor care-i apropie. Cuplurile nefirești sunt cupluri confuze
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
umane: tipul apolinic, spiritul luminii, al rațiunii clare și al ordinii și tipul dionisiac, spiritul tenebros al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul care aspiră spre deschidere. C.G. Jung, plecând din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
analiza În continuare semnificația morală a acestor tipuri. Se impune o precizare. Judecarea tipurilor morale umane sau biografice trebuie raportată la relațiile existente Între eul personal și supraeul moral, pe de o parte, iar pe de altă parte, la inconștientul pulsional primar. Fiecare tip de persoană și modelul psihobiografic care-i corespunde este determinat de influențele sau de tendințele exercitate sau manifestate de eul persoanei respective. În sensul acesta se pot delimita patru tendințe principale: aă tipul idealist este caracteristic modelului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de exprimare, de acțiune, de mișcare, de comportament etc. Este, după cum se observă, extrem de greu de definit libertatea. Ea pare că se dizolvă În formele ei particulare de manifestare. Din punct de vedere psihologic, libertatea presupune forme necenzurate de descărcare pulsională și prin aceasta de (autoĂÎmplinire de sine. Este o modalitate de descărcare ce vizează, Într-o formă pozitivă, dobândirea echilibrului interior și un progres exterior al individului. Din punct de vedere moral, libertatea presupune două aspecte (R. Le Senneă: „libertatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
are o dublă origine. Atât În inconștient, cât și În supraeu. Din ele provin aceste energii sufletești care „se descarcă” În sfera eului conștient, ca o formă de afirmare de sine. Analizată astfel, forța sufletească are o dublă origine: sufletească - pulsională − și spirituală - morală. Ele nu pot fi separate și nici nu pot exista sau nu se pot manifesta independent. Persoana este, prin energiile sale interioare, atât suflet, cât și spirit. Ele sunt inseparabile și au caracter de complementaritate. Acceptând acest
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
inducerea În eroare, fals, minciună, ipocrizie, construirea de intrigi etc., insistându-se, de fapt, că În ele sunt cuprinse cele mai bune intenții la adresa celorlalți. Este clar, din cele de mai sus, că prin actele psihomorale se produce o „descărcare pulsională” a supraeului moral al persoanei, la fel cum prin „satisfacerea pulsiunilor” se produce o eliberare de tensiune psihică a Inconștientului. Ceea ce reprezintă pentru Inconștient tensiunea psihică, reprezintă pentru supraeu, forța sufletească. Ambele se realizează la nivelul eului personal și se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
forța sufletească. Ambele se realizează la nivelul eului personal și se Însoțesc de o stare de satisfacție, de Împlinire, de plăcere care acesta o resimte, o trăiește. Remarcăm astfel o complementaritate Între funcțiile inconștientului și cele ale supraeului, Între sfera pulsională și cea spirituală a persoanei umane. Eul personal este sediul În care cele două forțe se Întâlnesc și se combină. Din ele se construiește acțiunea psihomorală a persoanei. Ea va fi expresia nu numai a forțelor sufletești interioare, ci și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să Înțelegem În primul rând acțiunea conștient-voluntară, dirijată de persoană către realizarea unui scop precis și care combină „intențiile” conștiente ale acesteia cu „normele morale”. Acest aspect ne raportează la supraeu, spre deosebire de actele inconștiente și automate, care sunt În raport cu inconștientul pulsional, primar. Acțiunea psihologică ne apare, În felul acesta, ca un tip special și specific de manifestare umană. La aceasta distingem motive și mobiluri, intenții corelate cu scopurile sau cu rezultatele acestora, mecanisme de realizare. Vom analiza toate aceste aspecte În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
indusă este „actorul dominat”, de regulă, o persoană slabă și cu un grad crescut de sugestibilitate. Ea este cea asupra căreia sunt proiectate „problemele” persoanei inductoare și care le preia printr-un mecanism de transfer, favorizând În felul acesta „descărcarea pulsională” a persoanei dominante. Din acest motiv am denumit acest tip „persoana victimizată” sau „victimă”. - al treilea „actor” reprezintă elementul esențial care, de fapt, pune În mișcare și Întreține „scenariul psihologic” pe toată durata desfășurării acestuia. Orice „acțiune psihologică” este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihologice este reprezentat de desfășurarea propriu-zisă a acesteia. Ea are aspectul unui „scenariu”, desfășurându-se după regulile „jocului dramatic”, În conformitate cu schema de mai jos: Persoana de referință. Persoana inductoare. Persoana indusă. „Scenariul psihologic” reprezintă o formă de „descărcare a conținutului pulsional” al „agresorului-inductor” asupra „victimei-induse”, conflictul dramatic având ca „obiect” „persoana de referință”. Între „inductor” și „indus” se construiește o „atmosferă de tensiune emoțională” care face ca cei doi să se Înfățișeze și să se manifeste Într-o formă nudă, primară
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
puternică asupra celorlalți care nu sunt implicați În acest spectacol. Atracția vine din „curiozitatea”, dar și din „plăcerea colectivă” de „a vedea”. Acest fapt de „a vedea” nu este Însă niciodată pasiv. El este o formă de „coparticipare”, de „descărcare pulsională colectivă”, În care fiecare dintre „spectatori” se „identifică” cu unul dintre factorii” scenariului psihologic. În sensul acesta am remarcat că „publicul spectator” se grupează În trei sectoare: cei care Încurajează agresorul, cei care Încearcă să susțină victima și, În fine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este „primul organ al plăcerii” la copilul nou-născut, reprezentând organul prin care se realizează actul suptului. Suptul este „plăcere tactilă”, dar și „plăcere gustativă”. Această „funcție primară”, deosebit de complexă a gurii reprezintă În psihanaliză „stadiul oral” al dezvoltării și evoluției pulsionale a persoanei (S. Freudă. Gura reprezintă, dincolo de „anatomia” și „fiziologia” ei și semnificațiile psihologice și morale, fiind din punct de vedere simbolic, dar și În calitatea de „acțiune/comportament” practic, un „organ al apetențelor”, precum și un „organ al distrugerii”, asociat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În cazul prejudiciului adus unei persoane trebuie să vedem relele intenții orientate Împotriva acesteia. Ele sunt pulsiuni agresive orientate, voluntar sau aparent involuntar, Împotriva unei alte persoane, considerată ca adversar, rival etc. În acest caz, orice prejudiciu este o descărcare pulsională, În care distingem mai multe registre ale acțiunii psihologice. Semnificația prejudiciului Dacă am stabilit că prejudiciul este o acțiune psihologică complexă, cu mai multe aspecte, să analizăm care este semnificația acesteia. Psihologia, Psihanaliza și Morala vin ca să explice aceste aspecte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe rând, pe fiecare. 1. Persoana care prejudiciază După cum se poate deduce din cele deja prezentate mai sus, nu orice persoană poate fi Împinsă În direcția prejudicierii alteia. Sunt absolut necesare anumite condiții care să determine adoptarea unei asemenea Înclinații pulsionale de factură ostil-negativă. De regulă, cel care prejudiciază are un anumit profil psihologic, caracterizat prin următoarele trăsături: are un mare potențial agresiv, care se manifestă prin conduite de violență; este o persoană imatură emoțional, frustrată, având carențe educaționale și afective
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mașinărie mînuită de un clovn/ ― și-o voi plimba deasupra rezervației sintaxei./» Una peste alta, bulbul rahidian al acestei cărți bombardate, atât cât trebuie, cu hormoni de creștere onirici rămâne, totuși, conflictul dintre reflectarea conștientă a propriei existențe și energia pulsională instinctuală, adică inconștientul ca forță metafizică incognoscibilă, conflict al cărui caracter nu este unul antagonist, ci, mai degrabă, unul amical, pe care Marian Constandache, aidoma unui arhitect al propriei sale viziuni artistice, având la Îndemână compasul și echerul prozodic, sarcastic
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
poduri simbolice, pentru suflet. Se plimbă nestingherit printre cei vii, de aceea se pune un pahar cu apă sau pâine deasupra ferestrei sau a ușii de la intrare. Imaginea corpului este aceea care mediază între cele trei instanțe psihice clasice - inconștientul pulsional, Eul și Supraeul - prin fantasme semnificative pentru structurile inconștientului, corpul mâinii este atotcuprinzător, atotputernic, coordonator al pulsiunilor esențiale - de viață și de moarte. În palmă apare un arbore, copac simbol al vieții și al morții (la pomană, alături de alimente și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
diferite situații sociale, apreciate de acesta drept frustrante va copia o serie de reacții, atitudini și acte observate la persoanele semnificative din viața acestuia: părinte, frate mai mare, tutore etc.). Aici intervine autocontrolul manifestat de subiect, acea trecere de la automatismul pulsional arhaic la organizarea voluntară a eu-lui. Este necesar să atragem atenția asupra faptului că morala nu deține un caracter nativ, nu reprezintă un instinct. Aceasta se contruiește pe baza unui proces laborios de "reașezare" a pulsiunilor primare, prin intermediul jocului copilul
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
mari nu numai sexualității ci și agresivității omului, atunci trebuie să încercăm să înțelegem mai bine de ce omul încearcă să-și găsească fericirea tocmai în ea. Omul primitiv, de fapt, se simțea mai bine deoarece ignora orice fel de restricție pulsională. Comparativ însă, siguranța sa de a se bucura cât mai mult de această fericire era mai modestă. Omul civilizat a blocat unele posibilități de a fi fericit în schimbul unei siguranțe mai mari”. Această poziție a lui Freud pare însă să
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de a fi fericit în schimbul unei siguranțe mai mari”. Această poziție a lui Freud pare însă să reducă fericirea la componenta sa expresivă și funcțională pentru care individul poate fi fericit numai în măsura în care poate să-și exprime liber propriile motivații pulsionale. Dimpotrivă, alți autori, se deschid mai mult spre o viziune mai amplă a fericirii. Seligman afirmă că o persoană fericită este o persoană angajată să dea sens lucrurilor pe care le face, chiar dacă este convinsă că acest lucru nu corespunde
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
deci, de capacitatea ei de a integra dinamicele iraționale, prezente în interiorul ei, chiar și când rămâne supusă influenței instanțelor care constituie structura personalității: Es-ul, Eul și Super-eul. Calitatea vieții va fi condiționată de capacitatea de a trece de la tendințele pulsionale la o mai mare adaptare la realitate, fapt ce ar trebui să limiteze angoasa internă și să permită înfruntarea eficace a feluritelor teme ale vieții. Această funcție de control și de mediere a Eu-lui între lumea internă și cea externă permite
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
și de mediere a Eu-lui între lumea internă și cea externă permite să se facă o sinteză, integrând diversele dinamici relaționale ale organismului pentru a se putea adapta la realitate și pentru a permite astfel un echilibru acceptabil al forțelor pulsionale interne. Interacțiunea cu contextul extern va fi reglată de o adaptare biologică care-i garantează persoanei plăcerea și starea de bine prin satisfacerea propriilor nevoi. Dezvoltând și aprofundând valorile sociale, filozofice, religioase și culturale ale individului și ale societății umane
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
evoluționistă pornește de la următoarele asumpții: (1) răspunsurile subiectului uman sunt mediate de structurile cognitive; (2) structurile cognitive sunt rezultatul selecției naturale. Psihologia, ca știință, este mai diversă. Mecanismele răspunsurilor subiectului uman pot implica nu doar structuri cognitive, ci și structuri pulsionale (de exemplu, psihanaliza) sau de alt gen (de exemplu, psihologia umanistă). Analiza formării acestora în procesul evolutiv nu este obligatorie. În plus, un demers larg răspândit în psihologie este reprezentat de modelul social standard. Conform acestui model, există anumite mecanisme
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]