1,471 matches
-
trebuie înfruntată cu seninătate, zâmbind, fără teamă; a te îngriji de ce va fi după aceea - cu sau fără mormânt cu flori, cu sau fără reputație - nu prezintă niciun interes; a consimți la tot ceea ce presupune o viață plasată sub semnul pulsiunii de moarte: iată păcatul de moarte... Pentru a rezolva problema morții, pentru a trăi ca un muritor și a ajunge senin la ceasul fatal, Philodemos se sprijină pe o teologie. Paginile lui Epicur consacrate acestei chestiuni sunt completate cu texte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu urechi de măgar, feministe postmoderne care reactivează platonismul excitându-se în afara contextului și a categoriilor istorice: Lucrețiu deranjează. Și cu atât mai mult când e vorba de adepții idealului ascetic cărora nu le plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă propria incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat cu pretextele universalului. -3- Ura față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui luciditate cu un delir pe seama numelui său. Ceva obișnuit... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fi o nebunie să nu accepți eterna reîntoarcere a acestei legi a naturii și să nu te pregătești pentru sfîrșit. Oamenii trăiesc ca și cum n-ar trebui să moară niciodată, aici e problema. Venus conduce balul, dar nici Marte nu doarme. Pulsiunea de viață triumfă, dar pentru a-i asigura domnia este nevoie și de contraponderea ei, pulsiunea de moarte. Ce ar însemna proliferarea unei vitalități care n-ar fi limitată de o reglare naturală? Cum ar arăta cosmosul dacă expansiunea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
te pregătești pentru sfîrșit. Oamenii trăiesc ca și cum n-ar trebui să moară niciodată, aici e problema. Venus conduce balul, dar nici Marte nu doarme. Pulsiunea de viață triumfă, dar pentru a-i asigura domnia este nevoie și de contraponderea ei, pulsiunea de moarte. Ce ar însemna proliferarea unei vitalități care n-ar fi limitată de o reglare naturală? Cum ar arăta cosmosul dacă expansiunea n-ar întâlni niște limite în controlul echilibrelor, făcut posibil de jocul deconstrucțiilor și al reconfigurărilor? Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup supus legii lor! Iubirea-pasiune e o catastrofă. Pulsiunea de moarte care chinuie cele două trupuri debordează dimensiunile patului și se tot întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează, deportează, nimicesc mii de oameni. Distrug templele, sparg statuile, rad din temelii edificiile, ard operele nelegiuite - evident, toată literatura hedonistă este sortită și ea focului! -, osândesc din principiu trupurile și sufletele, contaminează prezentul cu pulsiunea de moarte, dar și viitorul, eternitatea chiar... Pentru prima oară într-o civilizație, moartea ajunge la putere - și încă pentru multă vreme. BIBLIOGRAFIE Salut ambianță! Abordarea continentului filosofic presupune confruntarea cu reale dificultăți. Idealul ar consta în a începe printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să examinăm statutul plăcerii în filosofia lui Platon, un subiect cât se poate de vast... Dualismul său, elogiul adus de el sufletului, detestarea trupului, desconsiderarea vieții, a sensibilului, a realului, tropismul său pentru pulsiunea de moarte - amintiți-vă de Phaidon î64, 6): „Filosofii cu adevărat filosofi sunt dornici de moarte”! - fac din el un gânditor emblematic pentru antihedonismul antic. Nu este de mirare că și creștinismul a profitat de această filosofie! Este cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a frumuseții unice, primitive? Sau de miturile culturale din jurul figurii „străinului”? În sfârșit, cuplurile polarizate pe axa vârstei (tânăr/bătrân) sau pe cea a stereotipiilor frumos/urât (ca în „Frumoasa și bestia”) sunt încă circumscrise culturalicește manifestărilor nevrotice sau ale pulsiunilor perverse și apar prezente doar în încercări artistice de frontieră. De altfel, includerea corpului minorilor în astfel de scene poate suscita recursul la sancțiuni legale. Într-o frază, indiferent de cât de îndrăzneț ar fi spectacolul cuplului, fiind vorba de
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
cea care conferă corpului frumusețea și senzualitatea deplină, modelele tinere fiind mai totdeauna preferate în distribuția spectacolelor de nuduri. Când un artist își alege ca model o puberă sau o fragedă adolescentă, dincolo de fantasmele legate de mitul virginei sau de pulsiunile pedofile, observăm, cu precădere, fascinația pentru pielea perfectă, înainte chiar ca forma sânilor sau a coapselor să capete deplina împlinire și pregnanță. Mai mult, acest vestmânt natural al trupului, purtat în spectacole private sau cu public, este și singura realitate
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
Vânătoare cu șoim “, apărut la Editura ” Dacia “, Cluj-Napoca, 2010, evidențiază viziunea personală asupra stărilor eului, exprimată prin originalitatea metaforei, în diferite ipostaze. Tabletele cuprinse în acest volum sunt adevărate poeme în proză în care metafora joacă rolul de conciliator între pulsiunile tumultoase ale existenței noastre și viziunea personală a autoarei prin felul de a se raporta la realitate. Aceste poeme”tablete “ cuprind declarațiile patetic-orgolioasă a autoarei, în care resemnarea virilă se închide ca într-o carapace, e produsul unei mizantropii vizionare
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
-i târziu să o scrii la capătul zidului ierburi agățătoare unde stau aparențele toate” Luca și radarul „ar trebui multe vieți ca să faci una ca lumea liniștea nu e deloc un lucru simplu viața se complică pe măsură ce se îmbogățește visele pulsiunile mecanismele de apărare încuietori în care cheia nu se răsucește cu ușurință eva l-a învățat pe adam lucrul bun mere crude în servietă de aceea îți spun după luca șapte cu patruzeci și șapte păcatele ei cele multe sunt
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
cea care conferă corpului frumusețea și senzualitatea deplină, modelele tinere fiind mai totdeauna preferate în distribuția spectacolelor de nuduri. Când un artist își alege ca model o puberă sau o fragedă adolescentă, dincolo de fantasmele legate de mitul virginei sau de pulsiunile pedofile, observăm, cu precădere, fascinația pentru pielea perfectă, înainte chiar ca forma sânilor sau a ... Așa cum am mai spus, perceperea corpului natural sau transfigurat implică o judecată estetică îngemănată cu o tresărire erotică, adică o fuziune între cognitiv și afectiv
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366496_a_367825]
-
unui alint infantil, se recomandă tratament cu teoria freudiana ce dezvolta simțul comun. Frustrarea generalului e o stare de fapt, expresia unei neputințe. Sociologic acum generalul nostru cu a lui frustrarea e și el om ce trăiește printre alții cu pulsiunile și impulsurile interioare bine înfipte în cutia craniana destul de largă pentru un creier ce stă lejer, ehe, ee se simte generalul în largul sau stingherit din când în când de un tampon intersubiectiv un punct de vedere Hegelian cu o
FRUSTRARE GENERALULUI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355119_a_356448]
-
ba bine că găsește motive să arunce cu pietre în ea..în primul rând pentru că n-o înțeleg, ba chiar cel iubit n-o înțelege - repet, o amestecă, o proiectează asupra a altceva, o desconsideră, o minimalizează sub natura sentimentelor/pulsiunilor etc. . cumva dacă ”pulsiuni” pare că se aseamănă la formă cu pasiunea e ușor de confuzat pentru mințile nu prea luminate. Cei mai mulți percep „iubirea” prin propriile ”dioptrii ale iubirii”, iar la incapacitatea proprie o găsesc pe partea cealaltă, la celălalt
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
motive să arunce cu pietre în ea..în primul rând pentru că n-o înțeleg, ba chiar cel iubit n-o înțelege - repet, o amestecă, o proiectează asupra a altceva, o desconsideră, o minimalizează sub natura sentimentelor/pulsiunilor etc. . cumva dacă ”pulsiuni” pare că se aseamănă la formă cu pasiunea e ușor de confuzat pentru mințile nu prea luminate. Cei mai mulți percep „iubirea” prin propriile ”dioptrii ale iubirii”, iar la incapacitatea proprie o găsesc pe partea cealaltă, la celălalt... „Gelosului îi este frică
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
Am scris în Popasurile vieții câte ceva despre visul meu de a deveni balerină. Emilia Țuțuianu: Ființa umană, ipostaziată necurmat în acel eu personal care este ,,scena” pe care se desfășoară viața fiecăruia dintre noi, destinul nostru oscilează permanent între propriile pulsiuni ce se vor satisfăcute imediat și presiunile pe care lumea exterioară sau ordinea morală le exercită asupra lui. În jocul acesta de lumini și umbre, de forțe obscure, dionisiace, sau ordonatoare, apolinice, Eul își construiește propria sa existență. Dacă ar
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității.Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp. Textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a comunica o anumită idée. Poezia actuală, cea care nu se înscrie în globmodern, are diferite caractere revelatoare- colocvialitatea ironică, folosind semnle
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității. Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp. Textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a comunica o anumită idee. Poezia actuală, cea care nu se înscrie în globmodern, are diferite caractere revelatoare- colocvialitatea ironică, folosind semnle
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359163_a_360492]
-
acorduri ale liedului ce doream să-l ascult.Am încremenit.Orga vibră dând viața sufletului.În vârful picioarelor,m-am urcat la balcon.. Acolo,am văzut pe tânărul de 17 ani,Schubert în persoana,scufundat în redarea vieții sufletului prin pulsiunile notelor musicale.Avea un păr creț,un nas prea gros,trăsături greoaie de negru cu fata albă.Nu era nici un Apolo din antichitate și nici un Antonio.Era un în trockener Patron.Așa îl vedeam purtându-se cu femeile,măi târziu
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității. Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp. Textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a comunica o anumită idée. Poezia actuală, cea care nu se înscrie în globmodern, are diferite caractere revelatoare- colocvialitatea ironică, folosind semnle
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
să se reprezinte în lume", a menționat Horia Bădescu. Nelipsit de la eveniment, poetul Ioan Moldovan, directorul Revistei Familia, a spus că Oradea nu mai e aceeași fără Ioan Țepelea, și că prin dispariția lui, orașul a rămas „văduvit de câteva pulsiuni culturale extraordinare”. În continuare, poeții Jean Poncet și Horia Bădescu au oferit celor prezenți un scurt recital în franceză și română din poezia lui Ioan Țepelea, după care a urmat o proiecție de fotografii din prodigioasa activitate culturală a acestuia
POETUL ŞI ISTORICUL IOAN ŢEPELEA A FOST OMAGIAT de LOREDANA IONAŞ în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342443_a_343772]
-
acorduri ale liedului ce doream să-l ascult.Am încremenit.Orga vibra dând viață sufletului.În vârful picioarelor,m-am urcat la balcon.. Acolo,am văzut pe tânărul de 17 ani,Schubert în persoană,scufundat în redarea vieții sufletului prin pulsiunile notelor musicale.Avea un păr creț,un nas prea gros,trăsături greoaie de negru cu fața albă.Nu era nici un Apolo din antichitate și nici un Antonio.Era un in trockener Patron.Așa îl vedeam purtându-se cu femeile,mai târziu
EVADARE DIN LIED, PROZĂ ONIRICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342561_a_343890]
-
când nu se bat. Între apărătorii fruntariilor se legau prietenii durabile, ba chiar, având în vedere locul destul de strâmt în care locuiau cei doi, unii s-au căsătorit mai târziu, în conformitate cu legile moderne, europene. Un expert în spinoasele probleme ale pulsiunilor erotice pe timpul conflictelor veni cu o idee genială. Toate fetele de pe centuri, trotuare și stabilimente, care oricum aveau afacerile în cădere liberă, fură mobilizate și dispersate de-a lungul granițelor în scopul hărțuirii continue a trupeților inamici. Cu tot cu pești. Afacerea
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
nedebarasandu-te de propria persoană, este de-a dreptul un act ipocrit. Chiar cu atat mai puțin nu se poate face comparații între sexualitatea feminină cu cea masculină, așa după cum a făcut acel om care mai mult a pus în fața pulsiunile proprii, sfârșind el însuși tragic a tras după el atâtea nenorociri omenirii: liberalizarea sexului; justificarea facilă a satisfacerii libido-ului, prin prisma motivației că o "dorința nesatisfăcuta duce la durere"; împânzirea mentalității că sexualitatea feminină s-ar ghida tot după
FEMEIA -UN MIRACOL! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347779_a_349108]
-
și o seducție, fiindcă, așa cum spunea Democrit, “Cuvântul este umbra faptei “. Poetul, autor a 22 de volume, apărute în țară, în Serbia și Chișinău, are o forță lirică destul de vibrantă și o frazare a discursului deosebită. Viziunea personală, ațâțată de pulsiuni tumultoase, este indiscutabilă și ea poate fi sesizată întâi de toate în felul de a se raporta la realitate: “Caut prin universal minții,/ veșnicia,/ acum când fac/ eforturi caudate/ să mă apropii de legend/( ... ) “(Caut), poezie ce poate fi considerată
PUIU RĂDUCAN- ISPITA CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346452_a_347781]