234 matches
-
de răzbunare împotriva romanilor. Polybius îl contesta pe istoricul latin, Fabius Pictor, care a considerat asediul orașului Sagentum și traversarea armatelor cartagineze a râului Ebro că fiind principala cauză. În urmă încheierii tratatului din 226 i.en., Ebro limita expansiunea punică, iar unele orașe, deși erau incluse în sfera de influență punică, erau aliatele Romei: Emporion, Rhode și Saguntum. Din poziția sa amplasată pe deal și fiind bine fortificat, Saguntum părea o țintă ideală pentru Hannibal. Ca un pretext, Hannibal a
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
Pictor, care a considerat asediul orașului Sagentum și traversarea armatelor cartagineze a râului Ebro că fiind principala cauză. În urmă încheierii tratatului din 226 i.en., Ebro limita expansiunea punică, iar unele orașe, deși erau incluse în sfera de influență punică, erau aliatele Romei: Emporion, Rhode și Saguntum. Din poziția sa amplasată pe deal și fiind bine fortificat, Saguntum părea o țintă ideală pentru Hannibal. Ca un pretext, Hannibal a declarat război orașului. Saguntum a cerut sprijinul Romei, dar aceasta din
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
4000 de nobili iberici (erau ostatici pentru a asigura loialitatea ibericilor). Polybius estimează că a luat cu el în expediție 80.000-90.000 de soldați, 12.000 de călăreți și 37 de elefanți. Conștientă de luptele navale din primul război punic, Roma a organizat o flotă de 200 de quinguireme, orașul în sine dispunând de 24.000 de infanteriști, 1800 de călăreți din rândul cetățenilor recrutați formând 6 legiuni, și 45.000 de infanteriști și 4000 de călăreți proveniți de la aliați
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
au pus la îndoială fiabilitatea cifrelor pentru numărul de trupe pe care le-a avut atunci când a plecat din Hispania. Încă de la început, el pare să fi calculat că trebuia să funcționeze fără ajutor de la Hispania. Cert e că armata punică, cu multe pierderi, a ajuns la Câmpia Padului înainte ca zăpadă să le blocheze drumul. Hannibal și armata să au reușit să ajungă în Italia după 20 de zile de lupte grele cu frigul. Ajunși la poalele munților, Hannibal nu
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
sub comanda a două legiuni a lui Servilius Geminis pentru apărare. Aveau de partea lor cenomanii și veneții ce le asigurau aprovionarea cu alimente garnizoanelor din Cremona și Piacenza. Hannibal a iernat în Gallia Cisalpină, neavând cu ce hrăni armata punică. În primăvara 217 i.en., Hannibal a decis să meargă spre Roma. Armata sa de 50.000 de soldați, incluzând gali, era odihnită. Însă doar un singur elefant supraviețuise. Știind de legiunile staționate în Rimini și Arezzo, generalul cartaginean a
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
Al treilea război punic (149 - 146 î.Hr.) a fost al treilea și ultimul Război punic care a avut loc între colonia feniciană Cartagina și Republicii Romane. Aceste războaie au fost numite Războaiele punice după numele de "puni" pe care romanii îl dădeau cartaginezilor. A
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
Al treilea război punic (149 - 146 î.Hr.) a fost al treilea și ultimul Război punic care a avut loc între colonia feniciană Cartagina și Republicii Romane. Aceste războaie au fost numite Războaiele punice după numele de "puni" pe care romanii îl dădeau cartaginezilor. A fost un conflict mult mai mic decât primele două războaie punice
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
Al treilea război punic (149 - 146 î.Hr.) a fost al treilea și ultimul Război punic care a avut loc între colonia feniciană Cartagina și Republicii Romane. Aceste războaie au fost numite Războaiele punice după numele de "puni" pe care romanii îl dădeau cartaginezilor. A fost un conflict mult mai mic decât primele două războaie punice, fiind constituit de fapt dintr-o singură bătălie: Bătălia pentru Cartagina. Bătălia s-a încheiat cu distrugerea totală
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
punic care a avut loc între colonia feniciană Cartagina și Republicii Romane. Aceste războaie au fost numite Războaiele punice după numele de "puni" pe care romanii îl dădeau cartaginezilor. A fost un conflict mult mai mic decât primele două războaie punice, fiind constituit de fapt dintr-o singură bătălie: Bătălia pentru Cartagina. Bătălia s-a încheiat cu distrugerea totală a orașului Cartagina și cu anexarea teritoriului deținut de aceasta de către romani. De asemenea populația Cartaginei a fost omorâtă sau transformată în
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
încheiat cu distrugerea totală a orașului Cartagina și cu anexarea teritoriului deținut de aceasta de către romani. De asemenea populația Cartaginei a fost omorâtă sau transformată în sclavi, existența independentă a Cartaginei luând astfel sfârșit. În perioada de după Al doilea război punic romanii s-au angajat în mai multe conflicte în bazinul estic al Mării Mediterane: Războaiele cu Macedonia și războiul cu Antioh al III-lea conducătorul Imperiului Seleucid. În răsărit romanii au trebuit să facă față la mai multe revolte ce
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
-lea conducătorul Imperiului Seleucid. În răsărit romanii au trebuit să facă față la mai multe revolte ce au avut loc în Peninsula Iberică, zonă care de altfel a fost esențială pentru câștigare de către romani al celui de al doilea război punic. Cartagina își revenea foarte greu după ce a rămas fără provinciile Sicilia, Sardinia și Hispania . De asemenea trebuia să plătească Romei 200 de talanți de argint anual, timp de 50 de ani. Cu toate că orașul Cartagina fusese învinsă în două războaie și
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
Consider că trebuie să distrugem Cartagina!). Acestei opinii i se opunea cea a senatorului Publius Cornelius Scipio Nasica Corculum care se opunea distrugerii fostului adversar, Senatul fiind de cele mai multe ori de această părere. Tratatul de pace de după Al doilea război punic spunea că toate modificările granițelor Cartaginei aflate în dispută trebuie hotărâte de Roma. De asemenea tot Roma acorda Cartaginei permisiunea de a purta război. Rezultatul a fost că în cei 50 de ani de după Al doilea război punic toate disputele
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
doilea război punic spunea că toate modificările granițelor Cartaginei aflate în dispută trebuie hotărâte de Roma. De asemenea tot Roma acorda Cartaginei permisiunea de a purta război. Rezultatul a fost că în cei 50 de ani de după Al doilea război punic toate disputele dintre Cartagina și aliatul romanilor Numidia au fost hotărâte de către Senatul roman doar în favoarea Numidiei. În 151 î.Hr. despăgubirile Cartaginei către Roma au fost în cele din urmă plătite și Cartagina considera că și tratatul cu Roma s-
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
o distanță de cel puțin zece mile de oraș, pentru ca acesta să fie ars. În momentul în care s-a aflat și această cerere, cartaginezii s-au retras de la negocieri. Imediat Cartagina a fost asediată, începând astfel al treilea război punic. Asediul Cartaginei a durat din 149 î.Hr. până în vara anului 146 î.Hr., când generalul roman Scipio Aemilianus a luat orașul cu asalt. Deși cetățenii cartaginezi au luptat cu vitejie, aceștia au fost, în mod inevitabil, împinși treptat înapoi de copleșitoarea
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
de exemplu, a fost un oraș important care a fost reconstruit pe locul unui fost oraș cartaginez și se afla la granița vestică a cuceririlor romane. De asemenea, în cazul ambelor orașe, acolo se aflau așezări datând din neolitic. Orașul punic Utica, care la începutul asediului a schimbat tabăra, a devenit capitala provinciei romane Africa. Ca un arc peste timp, în ianuarie 1985, primarul Romei, Ugo Vetere și primarul Cartaginei, Chedly Klibi, au semnat un tratat de colaborare și prietenie, punând
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
săi cunosc o micșorare proporțională, în timp ce valorile nominale rămân neschimbate. Motive diferite gravate pe "assess" permit distingerea noilor serii. Baterea asului își are debutul la începutul secolului al III-lea î.Hr., în timpul războiului contra lui Pyrrhus I. Al Doilea Război Punic vede apariția monedei romane de argint, denarul care valora 10 asses, iar sesterțul valora 2 asses și jumătate, și provoacă mai multe devalorizări ale asului.. Odată cu trecerea de la turnarea la baterea monedelor cu ciocanul, "asul" a devenit o monedă fiduciară
As (monedă) () [Corola-website/Science/323446_a_324775]
-
fiduciară, a cărei valoare nu mai era legată de conținutul de metal, de valoarea sa intrinsecă. Greutatea teoretică a asului a evoluat astfel în timpul "Republicii Romane": Datele sunt aproximative "înainte de Hristos", iar cronologia perioadei instabile a asului din timpul războiului punic nu se regăsește, de la un autor la altul. Tabelul îl urmează mai ales pe "Georges Depeyrot", specializat în probleme numismatice, în timp ce "Marcel Le Glay" situează asul de 4 uncii în 217 î.Hr. și de o uncie în 211 î.Hr. Motivele
As (monedă) () [Corola-website/Science/323446_a_324775]
-
renumit pentru averea sa. Capacitatea lui politică și militară nu sunt însă la nivelul posibilităților sale financiare. Crassus provine dintr-o familie patriciană bogată ai cărei membri au avut funcții de stat importante în timpul celui de-al II-lea război Punic . Tatăl său Publius Licinius Crassus a fost consul (97 î.Hr.) și cenzor (89 î.Hr.) fiind omorât în timpul conflictului dintre Gaius Marius, Lucius Cornelius Cinna, conflict politic în care preia Lucius Cornelius Sulla puterea de politică. Tânărul Crassus reușește să scape
Marcus Licinius Crassus () [Corola-website/Science/308981_a_310310]
-
Sicilia și a provinciei din Italia. Aria metropolitană are o populație de circa 1,2 milioane. Fenician la origine (numit "Ziz": floare), fortăreață cartagineză în perioada grecească ("Panormos": port peste tot), orașul a fost cucerit de romani în timpul primului război punic (245 î.Hr.). Asediat și cucerit de Genseric, Odoacru și Teodoric, s-a aflat sub suzeranitatea Bizanțului din 535 până la cucerirea sa de către arabi în 831. Capitală de emirat (948), comparabilă cu cele mai mari orașe ale lumii musulmane, a trecut
Palermo () [Corola-website/Science/297314_a_298643]
-
Castelului), aproape de portul antic, întemeiata la începutul secolului V î.Hr.. În antichitate, "Genua" era un orășel al Ligurilor. Aliat credincios al Romei, spre deosebire de alte popoare ligure și celtice din Italia de nord (care se alăturaseră cartaginezilor în Al Doilea Război Punic), Genova și-a pierdut din importantă că oraș-port după ascensiunea noului port "Vadă Sabatia", lângă Savona. Timp de cinci secole în fiecare parte a Mării Mediterane s-au dezvoltat numeroase colonii genoveze, acestea fiind ori emporii, ori colonii propriu-zise, în
Genova () [Corola-website/Science/297311_a_298640]
-
Liga de la Corint sub pretextul apărării Greciei în fața Persiei, spartanii au ales să nu se alăture, ei au considerat că nu au nici un interes de a se uni cu ceilalți greci, dacă uniunea nu era condusă de Sparta. În timpul războaielor punice, Sparta a fost un aliat a Republicii Romane. Independența politică spartană este stopată, când această este obligată să intre în Liga Aheană. În 146 î.Hr., Grecia a fost cucerită de generalul roman Lucius Mummius. După cucerirea romană, orașul a devenit
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
său complet era . a fost fiul lui Marcus Ulpius Traianus, un proeminent senator și general dintr-o familie romană faimoasă ("Ulpii"). Familia s-a stabilit în provincia Baetica, în Spania de azi, cândva spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Punic, iar Traian a fost doar unul din membrii familiei Ulpii, familie care a continuat și după moartea sa. S-a născut pe 18 septembrie 53, în orașul Italica, din provincia romană "Hispania". Tânăr fiind, a urcat în ierarhia armatei romane
Traian () [Corola-website/Science/297411_a_298740]
-
libieni sau mauri și au cunoscut pe rând stăpânirea romană, invaziile vandalilor și cucerirea arabă. Începând cu secolul VII, berberii acceptă treptat islamul și o dată cu acesta limba arabă. De-a lungul istoriei, berberii și limbile lor au cunoscut influențe romane, punice, arabe, turcești și, mai nou, franceze. Dinastia Almoravizilor și cea a Almohazilor, ambele de origini berbere, au construit imperii în nordul Africii și în Spania între secolele al XI-lea și al XIII-lea.. Istoria triburilor berbere începe în jurul anului
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
ale anului în doi ani consecutivi. Dacă era gestionat corect, acest sistem ar fi permis anului roman să rămână în medie aproximativ aliniat anului tropical. Atunci când au fost omise prea multe intercalări, așa cum s-a întâmplat după al doilea război punic și în timpul războaielor civile, calendarul s-a îndepărtat foarte mult de alinierea cu anul tropical. Mai mult, cum intercalările erau făcute relativ târziu, cetățenii romani obișnuiți nu cunoșteau de cele mai multe ori data oficială, în mod special dacă se aflau mai
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
denumeau (și pe el, dar și pe insulă) "Melita". După in 332 BC, zona a intrat sub controlul Cartaginei, o fostă colonie feniciană. În această perioadă, locuitorii Maltei cultivau în principal măsline și roșcov și produceau textile. În timpul Primului Război Punic, insula a fost cucerită după lupte grele de către Marcus Atilius Regulus. După eșecul expediției lui, insula a recăzut în mâinile Cartaginei, doar pentru a fi cucerită din nou în 218 î.e.n., după al Doilea Război Punic, de către consulul roman . De
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]