198 matches
-
care le susțineau aveau burdihanele ghiftuite bine dar cum demagogia era la ea acasă, nu era prea mare „efortul” acestor gălăgioși și ostentativi oratori școliți pe la cursurile de cadre de a arunca în stânga și în dreapta lozinci sforăitoare ba, chiar și pupături „părintești” pe capetele nevoiașilor din mediul rural. Iată cum s-a întâmplat, conform „raportului” tov-ului Petru Bighiu: „...F.N.T.D.R.-ul - Comitetul Județian (sic!, n.n.) Vaslui a organizat meetinguri și întruniri în oraș de către TOATE ORGANIZAȚIILE (desigur, cele încorporate în rândurile acestei
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
În Vaslui nu s-a tras niciun foc de armă. Milițienii dispăruseră fără urmă. În seara zilei de 22, târziu, unitatea militară din oraș a trimis două echipaje cu TAB-uri în piață, care au fost primite cu urale și pupături. „Armata e cu noi!”, au început să strige oamenii de parcă tocmai se pregătea cineva să tragă în ei „din orice poziție”, așa cum ne avertizau mincinoșii de la televiziunea română albaneagra, puși cu nețărmurit devotament în slujba noului stăpân căruia i copiaseră
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
schimb de haine: el mi-a dat smochingul lui, iar eu lui tunica mea plină de insigne și medalii. Dacă nu începea furtuna, am fi continuat la nesfârșit - și exact asta mi-aș fi dorit. Dar alaiul se împrăștie în mijlocul pupăturilor înfocate și al îmbrățișărilor. Russ l-a dus pe bătrân înapoi la azil. Eu m-am retras împreună cu Kay Lake Bleichert în dormitor, să facem dragoste. Am lăsat radioul deschis, ca să-mi distragă atenția de la Betty Short. Dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iar ochii mari și umezi, În special când vorbea despre ființele pe care le studia. În acele momente, devenea aproape maternă. Unul din colegii ei de la Universitatea din Chicago o poreclise „Mama-Natură cu mușchi“. Norman se ridică și primi o pupătură pe obraz. — Avem cabinele Învecinate și am auzit când ai intrat. Când ai ajuns aici? — Acum o oră. Cred că sunt Încă șocat, răspunse Norman. Tu crezi toate astea? Chiar crezi că e ceva adevărat? — Eu cred că ăla e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe măsură ce zilele ce treceau, În gol și parcă din ce În ce mai tîrșîit, lucrurile au prins să capete un aspect mai neplăcut. Însă astea s-au petrecut mai tîrziu. Mai Întîi au fost petrecerile organizate În cinstea mea, băutura, interviurile, vizitele. Felicitări, cadouri, pupături, o ploaie de prăjiturele, cu frișcă, ce mai scrieți acum?, vă mai doare piciorul?, ce om extraordinar sînteți, dac-ați ști!, și soția dumneavoastră, și copilul, răspundeam că nu, la mijloc era de bună seamă o confuzie, nu avusesem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dacă nu cumva s-o fi aruncat din tren. După două zile de mers am ajuns În sfîrșit În Belgia, sîmbătă, 23 decembrie, la unsprezece noaptea. Grupul nostru s-a dizolvat, toți au fost luați pe sus de belgieni cu pupături, ne-am luat la revedere Încîntați că n-o să ne mai revedem, numai pe noi doi nu ne lua nimeni. Am zăbovit o vreme În gara ce se golea Încetul cu Încetul uitîndu-ne unul la celălalt, căutîndu-ne viitoarele gazde care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prezentările. — Ellis Loew, Karen Morrow și Joan Morrow. Karen, nu-i așa că oamenii ăștia formează un cuplu minunat? Karen aruncă un „Bună“, fără să-i Întindă mîna. Se Întîlniseră de șase ori și tot ce obținuse de la ea fuseseră niște pupături caste la despărțire. Loew se așeză lîngă Joan. Joanie Îl măsură din priviri. Probabil că Îl adulmeca, În căutarea semnalmentelor evreiești. — Eu și Ellis sîntem deja buni parteneri de convorbiri telefonice, nu-i așa? — Într-adevăr, zise Loew, punîndu-și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îmi e de dor de ei. N-am mai spus asta nimănui. Și-apoi, atunci când sunt cu ei, ca acum, nevoile lor sunt atât de sufocante. E ca și cum ai Înghesui o Întreagă poveste de dragoste Într-un weekend lung - pasiune, pupături, lacrimi amare, te iubesc, nu mă părăsi, adu-mi ceva de băut, Îți place de el mai mult decât de mine, du-mă la culcare, ai un păr așa de frumos, alintă-mă, te urăsc. Stoarsă & speriată & dornică să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de unde apar asemenea aberante manifestări și de unde se iscă atâția stricați la mansardă... Reflecțiile de felul acesta erau destul de frecvente în mintea lui Vladimir, la fel cum, odinioară, le împuia capul tuturor colegelor cu Problema numerelor prietene, vorbindu-le, printre pupături, despre Tirania numerelor întregi. Celebritatea de matematician genial i se atașase lui Vladimir după câteva confruntări pe care le avusese cu un penibil profesor cu nume bizar, Bozdorog, pripășit în orașul lor, care se împotmolea în hățișurile unor ecuații cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
clătină din cap îngrijorat pentru mine), noi sîntem în măsură să-ți spunem că..." .Ce ești tu în măsură să-i spui? îl întrerupse Tasia. Ia taci din gură! Și tu, Matilda, de ce îl îndemni! Nu oricine are chef de pupături, ți-e bărbat, vă cunoașteți de doi ani, nu știi ce fire are bărbatu-tău?" " Dar a vrut să ciocnească, se apără și îl apără Matilda cu o voce patetică, am văzut eu că e cam posomorât și Petea a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
târziu... Continuai: Într-o circiumă, doi poeți nu aveau ce bea. Și atunci văd prin fereastră un tip care scria și el poezii, pe care însă nu le tipărea nimeni, care la rândul lui îi vede pe cei doi. A, pupături, ce faci măi frate, ce bem noi aicea? Lasă că bem, zice noul venit și se duse acasă, veni cu bani, dar și cu un caiet. Se comandă vin, fripturi, în timp ce unul din cei doi răsfoia caietul. N-are! zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai stai... eu trebuie să plec!" "Nu", tresări ea și avu pe chip o expresie neașteptată de supunere, pe care nu i-o cunoșteam și care o făcu să se ridice de pe scaun. Așteptai liniștit lângă ușă să se termine pupăturile și salamalecurile de despărțire, nu dădui mâna cu nimeni, fiindcă nici ei nu dăduseră când venisem, spusei global bună ziua și ieșirăm. VII Merserăm multă vreme pe jos. Matilda arăta mai departe supusă, avea pași șovăielnici, pașii ei de-atunci, când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dea fără grijă iama printre femele. N-o întrebai: când m-a făcut pe mine, înainte sau după? Să rămână acest lucru nelămurit! îmi spusei, deși nu puteam evita gândul că, desigur, trădarea, se petrecuse înainte, altfel numai pentru niște pupături, chiar și în fața ei, care puteau fi mascate de legătura de rudenie, nu se putuse ea hotărî să nu-l mai primească în pat în plină tinerețe. Totuși nu se putuse decide să-l părăsească. Era clar: mama mă vroia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de la colț vroia să-mi dea restul în palmă, în loc să-l lase pe tejghea. Iar când mă pomeneam exilat cu familia în câte-o vizită, inventam fel de fel de pretexte ca să scap de strângerile în brațe și de groaznicele pupături: ba mă simțeam rău, ba aveam nevoie la toaletă, ba îmi uitasem o carte fictivă prin grădină. Simulam bunul-simț strângând din dinți, gândindu-mă că o să vină și vremea mea. În jur, țara întreagă se înghesuia, devenise neîncăpătoare, oamenii curgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să știu spre spațiile ascunse ale pulpelor. Ce vedeam acolo nu v-aș spune nici dacă m-ați ruga frumos. Eram împins, îndepărtat cu piciorul, dar reveneam, mulțumit de chicotelile băbuțelor. Pe la șase ani, s-a terminat cu dulceața și pupăturile: simplu, brusc, ineficient, așa cum se termină totul în viață. Odată cu începerea școlii, ne-am mutat la bloc, cărând după noi lăzi și geamantane, ca-n război. Bunică-meu înjura, apoi încerca să zâmbească, zicându-mi: „E mai bine așa“. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
duioșie, mă scoteau din sărite. Era ca și cum istoria se milogea de mine să-i recunosc meritele. Parcă-l auzeam pe taică-meu, explicându-mi cum m-a crescut. Ce mă interesau pe mine eroismele de operetă, care sfârșeau ba cu pupături de mâini, ba cu un cui înfipt în cap? Faptele oricum se pierduseră pe drum, nu mai știai cine-i erou și cine trădător, câte picături de sânge țâșniseră cu-adevărat și câtă minciună se adunase printre straturile prăfuite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bani, la serviciu e avansat, chiar dacă e-altă persoană. Nimeni nu pune nici o întrebare, toți se comportă firesc, discută, îl pupă, îi strâng călduros mâna - ar fi putut fi și-o maimuță, conversațiile ar fi mers înainte, cu tot cu șampanie și pupături. Cu puțin noroc, prinzi și partea când eroul coboară scările și, în timp ce constați cu uimire că Danny nu e Danny, o voce din off te anunță că, din motive de sănătate, rolul lui Danny Romalotti e jucat săptămâna respectivă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spațiu, accelerând sau încetinind vârstele, ca în povestea cu sorcova din clasa a patra. Deși comunist, obiceiul se păstrase; toți copiii îl știau pe de rost. Se preda la școală, la „Citire“, îl urmăreai la televizor, de 30 decembrie, cu pupături pentru tovarășul și tovarășa Ceaușescu, se practica oriunde nimereai, dar mai ales la scara blocului; trebuia doar să scoți din dulap bățul cu flori colorate de hârtie. Colegii de joacă făceau bani buni, sorcovindu-i pe vecini. Eu ratasem ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simțeam nevoia unui răgaz În care să decid dacă am să mă urc În tren cu el, sau oi fi avut o presimțire că n-o să fie degeaba. Ce să mai spun de mătușă-mea, că l-a albit de pupături pe fiu-său și mai c-ar fi vrut să-l oprească acolo la ea. Ar fi vrut și n-ar fi vrut. Oricum lui Laur nu-i surâdea, deși doamnei avocat Eugenia Vițelaru părea să-i meargă din plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să mâncăm. Eu și văru' Laur ne holbam ca la un spectacol de toată bafta la tevatura mutei cu brotacul În brațe. I se tăiase răsuflarea de bucurie și de obidă. Gâfâia strângându-l la piept și albindu-l de pupături din creștet până-n tălpi peste crusta de jeg și muci, de-ai fi zis că tocmai Îl salvase dintr-un cataclism și gesticula În toate părțile aruncându-și-l dintr-o mână În alta și gemea și mugea acompaniată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el... Pepino dădu buzna cu brotacul În brațe. Ținea cu tot dinadinsul să ne arate ce i-au făcut și parcă ar fi vrut să ne ia drept martori Întorcându-l pe toate părțile În fața noastră și albindu-l de pupături peste crusta de jeg și muci vechi și proaspeți. La fel ca nevastă-sa, Îi zgândărea și-i Întețea orăcăiala cu propriile-i mugete, mmmââââ... Bine că trecuse pericolul. Nu fusese nici un pericol de fapt. Deja Îmi dădeam seama și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
individualiste. Astfel, un "sîrb", un "grec" sau un "român" vor fi, de exemplu, în "mult mai multă siguranță" atunci cînd se întîlnesc cu un personaj cunoscut în prealabil, fie și fugar, iar paleta expresivității relaționale coboară deseori în conduite ("îmbrățișări", "pupături", "dialog pe un ton ridicat") care stîrnesc adevărate blocaje semantice și afective pentru un "suedez" sau "german". în culturile colectiviste, atunci cînd relația cu "celălalt" se stabilește cu un partener de rol cu care subiectul de referință știe că va
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
forma aceasta de religiozitate, îmi amintesc de jandarmii de la Iași, sunt la fel de sceptici față de forma aceasta de religiozitate : „Domnule, eu chiar nu înțeleg uneori de ce vine lumea aici ! Sunt și eu credincios ortodox, să nu credeți altceva, dar toate ploconelile, pupăturile astea de moaște... hai să fim serioși ! Unde-i credința aici, îmi spuneți și mie, mă lămuriți ?”. Confirmă la unison faptul că vin mulți țărani din zonă, mai puțin din alte părți din țară. Numărul de pelerini se menține constant
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
difuzat, aprecierile au fost interesante, dar nu-mi iese din cap cât ne-au tremurat pantalonii pentru curajul nostru. Cât sprijin ne-a mai promis, la București, De Gaulle, îmbrățișându-l cu efuziune pe Ceaușescu... N-am fost martor la pupături Mitterand Iliescu, dar pentru toți a fost un semnal bun. În cele câteva călătorii în Franța n-am observat vreun fel de sfială când se vorbea despre președinte sau politicieni iar pe ecologiști i-am găsit greu și puțini. Populația
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
eu am plecat la întâlnire cu tipa... „Vezi, karatistule, poate te bat magrauanii din București și-ți saltă și tipa, și tot ce ai!“, a glumit văr’miu... Ei, cine să mă bată? Am umblat toată ziua. Film. Cofetărie. Bar. Pupături. Am cheltuit toți banii, mi-am oprit bani doar cât costă personalul ca să vin de la Iași spre casă. Seara, am luat adresa tipei, i-am jurat că o să ne revedem și-am alergat la tren, că nu mai era mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]