776 matches
-
-o la piept, ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu-și, întrun final, mintea și lăsând gărgăunii (precum ajunsese chiar ea săi numească) la o parte, cu inima luată strâns în dinți, iată că îl dădu uitării. Fără ca aceasta să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu-și, întrun final, mintea și lăsând gărgăunii (precum ajunsese chiar ea săi numească) la o parte, cu inima luată strâns în dinți, iată că îl dădu uitării. Fără ca aceasta să rostească vreun cuvânt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
om în momentul concepției, ori e preexistent? Se trece din om în om, se creează un suflet aparte pentru fiecare ins, pe care și-l păstrează în eternitate? Ce se-ntâmplă cu sufletele oamenilor după moarte? Trec ele prin vreun purgatoriu spre a se purifica de păcatele veniale, ori stau înghemuite în vreun loc rânduit de Dumnezeu, până la judecata de apoi? Femeia e inferioară sau superioară bărbatului? Corpurile arse înviează ele, oare sau numai cele înhumate? Lumina electrică sau cea provenită
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și se pasionează, în compensație, de ceea ce ei cred că este hermeneutică: În Povestea lui Harap Alb, fata împăratului Roș se ascunde întâi Ťîn dosul pământului, tupilată sub umbra iepureluiť (Pământul, Infernul), apoi Ťîn vârful muntelui, după stânca aceeať (muntele Purgatoriului), și în final Ťdupă lunăť (Paradisul, Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre prea-înalturi. Pe de altă parte, în Capra cu trei iezi, iedul cel mare (Corpus) se ascunde după ușă (cercul exterior, Pământul), iedul mijlociu (Anima) sub covată (cercul mijlociu
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
Gestul e reparatoriu și polemic. Inutil să mai amintesc că în Istoria din 1941 Goga căpăta, halucinant, statutul de poet pur, desprins de orice determinare contingentă. ("}ara pe care o înfățișează această poezie are un vădit aer hermetic. E un Purgatoriu în care se petrec evenimente procesionale, în care lumea jelește misterios împinsă de o putere nerevelabilă, cu sentimentul unei catastrofe universale. De ce cresc aici numai fluturi și câmpii sunt de o inutilă mătase ? De ce tot norodul cântă coral ? De ce apele
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
navis, corabie a nebunilor. Filmul lui Meirelles este structurat în trei părți care corespund ca în Divina Commedia unei experiențe fundamentale a înțelegerii arhitecturii divine. Pe de o parte, avem Infernul definit ca spațiu concentraționar unde umanitatea apare supliciată dement, Purgatoriul îl constituie perioada eliberării din spațiul carceral și a vagabondajului într-un oraș pustiit, bântuit de grupuri rătăcitoare de orbi în căutare de hrană, iar Paradisul intervine ca o retragere a grupului în spațiul protector al casei doctorului și soției
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
însă și o scîrbă de forme", atitudinea celor "care se îmbată sorbind cu ochii pitorescul acestei vieți, nestatornicia formelor, incertitudinea liniilor, diversitatea tonurilor, succesiunea încîlcită de armonii și dizarmonii". Care ar fi ieșirea din dilemă? Omul trebuie trecut printr-un purgatoriu, ca să se lecuiască de poftele sale contradictorii, de năzuințele sale confuze, de voluptățile sale mărunte", notează pedagogic Arșavir Acterian, deși tocmai cele din urmă formează frecvent hrana de căpetenie a creației. Firește, "binefăcătoare e senzația de a fi om sănătos
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
opace. O frază ca următoarea: "Bietul om șIon Luca, n.n.ț nu știa că în mai puțin de un an avea să-și ia asupră-și lepădarea lui Petru, aflînd că atît Miorița, cît și unicul ei semnatar treceau prin purgatoriul unui fel de opus igni, auctor patibulo..." poate sluji drept exemplu lămuritor - altfel spus, să clarifice neclaritățile... Cuvîntul înainte al Rotondei plopilor aprinși era datat "Văratec, decembrie 1982". Ceea ce aflăm acum, din impunătorul tom de Memorii (Polirom, Iași, 2008, 695
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
din perioada celui de Al Doilea Război Mondial l-au ales spontan drept emblemă. În primii ani ai dictaturii comuniste, lucrurile s-au simplificat: numele lui Maiorescu a fost prohibit, iar opera - scoasă din circulație. Abia după două decenii de purgatoriu, adică de pe la jumătatea anilor ‘60, scrierile sale au început să fie repuse în circulație, dar în mod selectiv și unilateral interpretate. Rațiunile pentru care atît dreapta militantă, cît și comuniștii l-au detestat pe Maiorescu rămîn aceleași: opiniile politice ale
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
nu există speranța că se va termina. Așa-i și Infernul, deznădejdea este neschimbată. Cu toate că... , din asta ar rezulta că și Paradisul e Infern. Deci, propun să rămânem la existența terestră, se pare că e cea mai bună variantă. Dar Purgatoriul? Cum vi l-ați imaginat? Cred că niciodată până acum nu m-am gândit la Purgatoriu. Prin urmare, aș vrea să-i păstrez virginitatea. Atunci iar am să citesc puțin din Dante. Fragmente din cartea în curs de apariție la
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
asta ar rezulta că și Paradisul e Infern. Deci, propun să rămânem la existența terestră, se pare că e cea mai bună variantă. Dar Purgatoriul? Cum vi l-ați imaginat? Cred că niciodată până acum nu m-am gândit la Purgatoriu. Prin urmare, aș vrea să-i păstrez virginitatea. Atunci iar am să citesc puțin din Dante. Fragmente din cartea în curs de apariție la Ed. Curtea Veche: La început, eram încă un om normal
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
așezat pe un raft, ca o lună stinsă, un glob pămîntesc care avea să lumineze de îndată ce își amintea cineva să cumpere becul special de care era nevoie. Erau multe altele, mult mai multe, așteptînd ca o ceată de suflete în purgatoriu, în întunericul mai adînc de dincolo de raza șovăitoare din fereastră. Unii - mulți - ar fi găsit descurajantă această cameră, s-ar fi simțit de altfel vlăguiți de întreaga casă a familiei Taylor și de viețile membrilor ei. Peter era fermecat. Iată
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
și 1952, apar într-un ziar pe cale să fie, și el, interzis, și anume Universul, gazetă lipsită, în ultimii ei ani, de orice ecou public. Alte două texte sunt medalioane de scriitori universali, dedicate lui Rabelais și Krîlov, ultimul fiind „Purgatoriul” prin care Arghezi își va ispăși „vina” de a fi „poetul putrefacției”... Un singur articol, cel apărut în „Cultura poporului” din noiembrie 1953, cu titlul Alegeri și aleși, odinioară, atestă explicit voința de compromis a scriitorului, dar nici el nu
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
recursului la... pedagogie: „Acum este însă imperios necesar să înțelegem că reforma în educație, dacă este să reușească, nu trebuie să pornească de la paradisul teoriilor pedagogice (subl. red.), oricât de importante și de relevante ar putea fi acestea, ci de la purgatoriul realității curente, astfel încât să putem stabili pe un temei realist care sunt obiectivele de etapă pe care ni le putem propune.” Înțelegem unde bate Bogdan Murgescu, dar pedagogia, sărmana, n-avea nici o vină. Înainte cu secole de teoria învățării bazate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5342_a_6667]
-
să înțeleagă sentimentul izolării și al prizonieratului pe care această boală le impune victimelor sale.” Starea permanentă de neputință devine, inevitabil, echivalentul „unei condamănări la moarte.” Noaptea e, așadar, o anticameră a infernului, iar diminețile echivalează cu precaritatea confuz-reconfortantă a purgatoriului petrecut într-un scaun cu rotile. Strategia îmbrățișată de victima metamorfozată, asemeni lui Gregor Samsa, într-o vietate neputincioasă, e să-și imagineze că nopțile nu diferă întru nimic de intervalul petrecut la lumina zilei. Teoretic, acest lucru ar fi
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
opt ani. Deși am avut senzația că mestec saci de rumeguș, că nume celebre ale domeniului nu fac decât să învârtă într-o imensă căldare cu zoaie în căutarea unor discutabile adevăruri, mă bucur totuși că am trecut prin acest purgatoriu: el îmi confirmă că civilizația noastră stă pe un imens soclu de false mituri. Nu doar că m-am "decomplexat" - nici una din "descoperirile" mutate dintr-o pagină în alta de Melanie Klein și adoratorii ei, de pildă, nu depășește profunzimea
Ce-am citit în 2009 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6588_a_7913]
-
fi dispus să ofere „indulgențe plenare” celor care participă la evenimentul religios din Rio de Janeiro la sfârșitul lunii iulie, scrie AM Press. Indulgențele, care se vindeau în timpul Bisericii Catolice medievale, sunt de două feluri: cele parțiale reduc timpul în Purgatoriu printr-un număr clar de zile sau ani și cele plenare elimină cu totul Purgatoriul.
Vaticanul șochează. Ce le promite credincioșilor de pe Twitter by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/63797_a_65122]
-
Janeiro la sfârșitul lunii iulie, scrie AM Press. Indulgențele, care se vindeau în timpul Bisericii Catolice medievale, sunt de două feluri: cele parțiale reduc timpul în Purgatoriu printr-un număr clar de zile sau ani și cele plenare elimină cu totul Purgatoriul.
Vaticanul șochează. Ce le promite credincioșilor de pe Twitter by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/63797_a_65122]
-
este cunoscut și pentru influențele din practica Zen integrate în happening-uri de poezie si jazz. Poemele lui Oișteanu reflectă influența mentorilor săi suprarealiști: Gellu Naum și Gherasim Luca. Ultimul volum publicat la New York de Valery Oișteanu, intitulat Privilegii în Purgatoriu (Perks in Purgatory, Fly by Night Press, 2010), este o selecție de poeme-jazz (Jazzoetry), fiind de fapt o contribuție la stilul de performance inițiat de Gherasim Luca. Valery Oișteanu va fi acompaniat de saxofonistul Mihai Iordache, cu care a mai
Seară de poezie și jazz la Clubul Ţăranului by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63484_a_64809]
-
pragul care le desparte ideile de sentimente. Nu există ticăloși în literatură, Claude Simon are dreptate, dar există ticăloși care se servesc de literatură ca să predice ura și crima contra umanității. Aceștia din urmă nu merită să fie scoși din purgatoriul în care i-a așezat istoria, după cum cere un comentator. Stau foarte bine acolo unde sunt. Nu văd de ce ne-am ruga pentru mântuirea lor.
Ideologie și ură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4661_a_5986]
-
locul în mijlocul intelectualilor pomeniți, toți își aduc partea de șarm personal. Tranziția e privită de vorbitori cu ajutorul cîtorva analogii: ca o punte al cărei capăt nu-l întrezărim, ca un tunel a cărui luminiță n-o vedem, sau ca un purgatoriu prin care trebuie să trecem spre a ne curăța de tarele comuniste. Irina Nicolau vorbește chiar de o tranziție înțeleasă ca un ritual de trecere alcătuit din trei timpi: 1) desprinderea de o stare inițială, 2) suspendarea și 3) înrădăcinarea
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
postumă se vinde și se cumpără, cu „20 de bani bacșiș” ... achitați încă din timpul vieți, căci „restul - după cum spune Urmuz - nu reprezintă nici o importanță”, odată ce „Auto-Kosmosul”, e „infinit și inutil...” Unii percep acest con de umbră ca pe un purgatoriu necesar prin care trebuie să treacă, mai devreme sau mai tîrziu, mai toți literații români (dar oare trec toți?), pentru a-și curăța atît opera, cît și biografia de păcate. În ce mă privește, eu percep acest con ca pe
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
veșnicie ca să-l ia înapoi pe Sașa, Sașa pe care Mama lui a îndrăznit să- l ia, în sfîrșit. Ca monologul ei de un sfert de oră în care mori și învii împreună cu ea. fiicei sale traversează și infernul și purgatoriul. Și tu, spectator, odată cu ea. Are o forță de a se descompune în fiecare cuvînt pentru ca să alcătuiască altfel și altfel, în șiruri de blesteme, sărind de la una la alta, de la elefănțelul lui Sașa pe care îl are în geantă, cu
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
zis, s-a sfârșit cu decizia ministrului francez al Culturii de a înscrie pe lista monumentelor istorice casă natală din Saint-Sauveur-en-Puisaye a scriitoarei. Mediile literare caută acum bani pentru a o renovă. Colette (1873- 1954) abia ieșise dintr-un lung purgatoriu, după ce Leș Nouveaux Romanciers o condamnaseră la infern: proza pe gustul bunicilor, demodata, prăfuita. Chéri, Claudine și celelate române ale ei, altădată atât de citite, declarate ilizibile. Era epoca în care Nathalie Sarraute afirmă că Dostoievski ar fi avut de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5067_a_6392]
-
tărâm ideal și definitiv pierdut. E curios că nu s-a observat, nici chiar de către G.Călinescu, primul care s-a referit la mesianismul care l-ar apropia pe Goga de profeții Vechiului Testament, că țara cu pricina nu e Purgatoriul dantesc, ci Sionul biblic, acela „unde șezum și plânsem”. Dacă există cu adevărat o „jale de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual”, conform memorabilei definiții călinesciene, ea nu trebuie nicidecum interpretată ca o „desfacere
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]