164 matches
-
prescurtare de la ""Pro-Unovis""), pe care le consideră punte de trecere între pictură și arhitectură. Purismul promovat de artiștii ruși se întâlnește cu preocupările pentru plasticitatea pură ale olandezilor Piet Mondrian și Theo van Doesburg, grupați în jurul revistei "De Stijl". Acest purism va veni, de asemenea, în întâmpinarea căutărilor școlii "Bauhaus", constituind o premiză de la care se va revendica orice tendință spre funcționalism, spre asceză formală, spre puritatea limbajului plastic.
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]
-
secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată pînă la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de materialele folosite", și altele similare. Evenimentele importante care au marcat mișcarea deconstructivistă includ concursul de design arhitectural din anul 1982 din Parc de la Villette (și mai ales lucrările lui Jacques Derrida and Peter Eisenman, respectiv lucrarea câștigătoare a
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]
-
pentru contribuțiile sale importante la curentele arhitecturale ce astăzi poartă numele de modernism, brutalism sau stilul internațional în arhitectură, alături de Ludwig Mies van der Rohe, Walter Gropius și Theo van Doesburg. este, de asemenea, cunoscut ca teoretician și promotor al Purism-ului, respectiv al conceptului de arhitectură adaptată proporțiilor și nevoilor firești ale corpului uman, precum și forța motrice a seriei de congrese dedicate arhitecturii, Congrès International d'Architecture Moderne, care au influențat pentru mai multe decenii drumul arhitecturii secolului al XX
Le Corbusier () [Corola-website/Science/302914_a_304243]
-
după gradul lor de asimilare. Astfel există: În cursul formării limbii croate standard au existat perioade în care împrumuturile intrau mai ușor în limbă și altele în care erau acceptate mai greu, dar în general în standardizarea limbii este predominant purismul anti-împrumuturi. Această tendință se observă încă din secolul al XVII-lea și se menține și în secolul al XXI-lea, manifestându-se prin formarea sau calchierea conștientă de către intelectuali a multor cuvinte ce au intrat în standard. Astfel de cuvinte
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
o politică radicală de „purificare” a limbii, și astfel de cuvinte au fost înlocuite cu cuvinte croate, dar în Iugoslavia comunistă s-a revenit în croată la cuvintele împrumutate. Exemple de astfel de cuvinte: După proclamarea Republicii Croația în 1991, purismul lingvistic s-a reafirmat. Tendința este în primul rând de a înlocui cuvintele folosite în sârbă în general, și cele care amintesc de fosta Iugoslavie în special, printre care multe împrumuturi comune sârbei și croatei, cu cuvinte croate mai vechi
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
că limba oficială a statului este limba sârbă scrisă cu alfabetul chirilic, dar și alfabetul latin rămâne de folosință curentă. În 1997 s-a creat Consiliul pentru Standardizarea Limbii Sârbe care activează pentru înlocuirea standardului limbii sârbocroate, fără să practice purismul față de cuvintele croate, pe care le tratează că împrumuturi. Totodată sprijină folosirea alfabetului chirilic, periclitată de cea a alfabetului latin, și promovează înlocuirea împrumuturilor în creștere din limba engleză cu cuvinte sârbești. Aceasta secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
altminteri, de către poet): apelul la artă pură în Parisul de după Primul Război Mondial. Charles Edouard Jeanneret (Le Corbusier) și Amedee Ozenfant își lansau manifestul întoarcerii la principiile ordinii clasice (de aici, probabil, disprețul lui Ion Barbu pentru sincronismul lovinescian), intitulat « Purismul», în cel de al patrulea număr al revistei L’Esprit Nouveau. [...] Cartea Mariei-Ana Tupan, ultradoctă, exprimînd sforțarea neobosită a unei bibliografii a la page, care să umple un gol prezumat cu neliniște ca fiind permanent, are în subtext o melancolie
Maria Ana Tupan () [Corola-website/Science/311051_a_312380]
-
în ceea ce privește particularitățile limbii bosniace care ar trebui incluse în standard, și a paralelismelor din activitatea lor. Există și părerea că realitatea folosirii limbii, care nu ține seamă de standarde, este neglijată, și că unii lingviști se fac vinovați de un purism nejustificat în elaborarea standardului. În general, trăsăturile structurale (fonologice, morfologice și sintactice) ale limbii bosniace sunt comune sau cu ale croatei, sau cu ale sârbei, sau cu ambele, toate trei având la bază dialectul štokavian. Standardizarea limbii bosniace se face
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
prozaic despre mântuirea omului prin luptă, despre pâinea unanimă și (după Paul Eluard) despre grădina suspendată a creierului» (SSra, I, 15). Tot aici aflăm și o amplă "Ars poetica", datând din 1943, anunțând - după cum observă mai întâi Eugen Simion - «refuzul purismului, refuz din care tinerii poeți de după război vor face un program» ("ibid"., p. 16). Este vorba, de fapt, despre „programul resurecțional“ datorat în mare măsură și acestei interesante "Ars poetica", pusă de Miron Radu Paraschivescu și sub un incitant motto
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
Ozenfant și Le Corbusier au accentuat folosirea secțiunii de aur, proporție folosită de artiști, care reprezintă un număr irațional cunoscut încă din antichitate. De multe ori, această declarație de intenție a celor doi poate fi recunoscută în operele lor. Teoria purismului este prezentată extensiv de cei artiști doi francezi în cartea "La peinture moderne", apărută la Paris, în 1925. Lucrările puriste sunt ușor de recunoscut pentru utilizarea explicită a formelor geometrice și a zonelor extinse de culori pure, respectiv pentru suprafețele
Purism () [Corola-website/Science/314326_a_315655]
-
și Juhan Raudsepp, au fost printre epigonii mișcării puriste. Spre exemplu, jurnalul grupului estonian, "Uue Kunsti Raamat", sau "Cartea noii arte", apărută în 1928, a fost influențată masiv de L'Esprit Nouveau și de chemarea la rațiune și ordine a purismului francez.
Purism () [Corola-website/Science/314326_a_315655]
-
imperii care au dominat țara (cuvinte din germana austriacă, maghiară, italiană și turcă au fost schimbate și slavizate). Eforturile de a impune politici de modificare a croatei în sârbo-croată sau „slavă de sud”, au întâmpinat rezistență din partea croaților sub forma purismului lingvistic croat. Croata a înlocuit latina ca limbă oficială a guvernului croat în secolul al XIX-lea. În 2009, un sondaj a relevat faptul că 78% din croați afirmă că cunosc cel puțin o limbă străină. Conform unui alt sondaj
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată până la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de materialele folosite", și altele similare. Evenimentele importante care au marcat mișcarea deconstructivistă includ concursul de design arhitectural din anul 1982 din Parc de la Villette (și mai ales lucrările lui Jacques Derrida și Peter Eisenman, respectiv lucrarea câștigătoare a
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
cuvânt german care înseamnă „republică”. Sinonim în . Termenul "freistaat" a fost introdus în diverse state germane pentru forma de organizare statală de tip republican, democratic, de după abolirea monarhiei. A fost preferat termenului "Republik" (în latină "res publica"; franceză "république") din purism lingvistic, într-o perioadă de „epurare” a limbii de neologisme, mai ales franceze (secolul al XVIII-lea și al XIX-lea). În timpul Republicii de la Weimar, majoritatea provinciilor Germaniei (cu excepția orașelor-stat) au avut denumirile oficiale "" sau "Volksstaat". Următoarele state germane au
Freistaat () [Corola-website/Science/321957_a_323286]