764 matches
-
locuiește, împreună cu mama sa, nana Floarea (Sofia Vicoveanca), într-o casă izolată din vârful munților. După ce a născut greu un băiat pe nume Octavian, Ana este bolnavă și are permanent febră. Din cauza faptului că doctorul nu putea ajunge în acele pustietăți, soacra sa încearcă să o vindece cu leacuri băbești, dându-i să bea sânge de cocoș negru. Aproape în fiecare noapte Culi are coșmaruri în care soția sa dă copilul unei fete blonde și traversează un râu pe trunchiul unui
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
Nana Floarea o aduce apoi pe descântătoarea Serafima pentru a alunga vrăjile. Dându-și seama că momentul în care au început toate necazurile este cel în care s-a uitat în ochii ursului, Culi urcă la cabana de vânătoare din pustietatea muntelui și încearcă să dea de urma animalului. El se izolează de toată lumea și nu lasă pe nimeni să vină la el, într-o încercare de autoexorcizare. Într-una din zile, doctorul Nicu vine la vânătoare de cocoși de munte
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
Tradiția capătă aici putere de lege și sunt păzite cu strășnicie pentru că oamenii nu au încredere în instituțiile moderne precum tribunalul, prefectura sau primăria. Viața rurală este dominată de automatisme statornicite prin obiceiuri milenare, fiind lipsită de neprevăzut. Trăind în pustietăți rar călcate de alți oameni, muntenii și-au format un caracter puternic și autonom, respectând un set de norme morale străvechi. Autorul îi caracterizează la începutul capitolului X, descriindu-i astfel: "„Locuitorii aceștia de sub brad sunt niște făpturi de mirare
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
cel care se referă la o vânătoare de lupi, în care este ucisă o lupoaică cu șase pui, ceea ce-i amintește de poezia „La mort du loup” a lui Alfred de Vigny, și la o vânătoare de cocoși sălbatici în pustietățile Rarăului, în care un vânător bătrân îi mărturisește autorului că a ezitat să împuște această pasăre sperioasă din cauza faptului că a fost cuprins brusc de un fior de admirație. „Mulți urmărind în special descripțiile de natură, care există, firește, cred
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
are mai bun în bagajul său de fapte: natură, oameni ai naturii și trecut. Și toată perfecția artei sale, ajunsă la maturitate”. Au fost elogiate descrierile pitorești de natură și evocarea vieții simple și arhaice a oamenilor ce locuiesc în pustietățile de codru sau de munte, imortalizate prin expresii de un lirism remarcabil. Criticul considera că "Țara de dincolo de negură" e „un cântec de la început și până la sfârșit, un cântec când triumfal, când melancolic”. El compară scrierea sadoveniană cu creațiile lui
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
întreaga atenție asupra locurilor legate de patimile lui Iisus, crucificarea și învierea lui, și deci, în primul rând Bisericii Sfântului Mormânt. Tradițiile care se legaseră înainte de Muntele Templului fuseseră transferate noului sanctuar, inclusiv statutul de centru al lumii. Încă odată, pustietatea Muntelui confirma prorocia lui Iisus că nu va rămâne din el „piatră pe piatră.” Numai că, în cursul lucrărilor de triere minuțioasă a pământului de pe Muntele Templului, efectuate sub conducerea lui Gavriel Barkai si a lui Itzhak Dvira (Zweig) s-
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
insulă mare din nord-est (Groenlanda) ar fi locuită de amazoane cu obiceiuri ciudate. Insulele nordice sunt descrise ca fiind reci și locuite de păsări și animale acvatice. Unchiul Axel, fost marinar, a călătorit departe spre sud, văzând de la distanță "Coasta Pustietății", care prezintă zone asemănătoare ruinelor unei civilizații străvechi. Ulterior, se revelează faptul că există zone geografice mult mai puțin afectate de efectele războiului nuclear, cum ar fi Sealand (Noua Zeelandă). Sealand este casa unei socirăți avansate tehnologic și social în care
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
pescari au trădat nobila breaslă pentru că nu se mai bazează pe vrednicia și agerimea ochiului și a brațului. De asemenea, el descrie intensificarea simțurilor trăită de oamenii aflați în comuniune cu natura precum fostul căpitan de cazaci Cricopol, retras în pustietățile Deltei de pe ostrovul Lipan. "Împărăția apelor" cuprindea în ediția originală din 1928 un număr de 17 capitole nenumerotate. Mihail Sadoveanu a fost un pescar pasionat, deprinzând patima pescuitului cu undița de la bunicul său, rotarul Gheorghe Ursachi din Verșeni, sat aflat
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
va dovedi revoluționară din punct de vedere al compoziției. Două din cele trei lucrări nu au mai fost terminate, iar a treia a constituit subiectul unor discuții interminabile, privind termenele și prețul. Una din lucrări este intitulată Sf. Ieronim în pustietate. Unul din cercetătorii vieții și operei lui Leonardo, Liana Bortolon, asociază această lucrare cu o perioadă dificilă din viața artistului, relevată de una din însemnările sale: „... gândeam că învăț să trăiesc, (în realitate) învățam să mor”. Lucrarea odată începută, compoziția
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
răsculat Vasile Țigău mort în temniță și care era nemăritată deși avea vârsta de 25 de ani, îl roagă pe Manlache s-o ia de nevastă. Fostul ocnaș acceptă și cei doi trăiesc împreună. Nemulțumită de traiul monoton și de pustietatea în care trăiau la țară, boieroaica Magda Pârâianu (Aimée Iacobescu) încearcă să-l seducă fără succes pe Manlache și apoi își convinge soțul să plece împreună la Paris. Ei lipsesc de la moșie un an, timp în care boierul a câștigat
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
personal, al țiganilor din Slovacia și mai târziu din România. Fotografiile au fost expuse la Praga, în 1967. De-a lungul carierei sale, Koudelka a fost lăudat pentru abilitatea sa de a capta prezența spiritului uman în mijlocul peisajelor întunecate. Dezolarea, pustietatea, plecarea, disperarea și alienarea sunt teme comune în activitatea sa. Personajele sale par uneori să provină din basme. Totuși, unii văd speranță în munca lui — rezistența efortului uman, în ciuda fragilității sale. Activitatea sa ulterioară se concentrează asupra peisajului golit de
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
Urlați existau 664 de știutori de carte, ceea ce constituie un record pentru acele vremuri. Nicolae Iorga, după preumblările sale în lungul și în latul țării, consemna în notele de călătorie că un scurt drum pe șoseaua ce se întinde dincolo de pustietatea pietroasă a Cricovului face să se vadă pe dealul din stânga ciudata culă cu clopotniță de biserică și livezi întinse a "familiei Belu", grecește "Bellios", cu titlul austriac de baronie, căpătat după ce vistierul cu acest nume al lui vodă Caradja întemeiase
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
trupele germano-române în orașul Rostov), aflat în chilia sa de la Mănăstirea Antim. Simbolistica „Rugului Aprins” reprezintă focul etern al credinței care nu se mistuie, rugăciunea neîncetatâ a lui Hristos. Termenul este din Vechiul Testament și simbolizează rugul văzut de Moise în pustietate care arde și nu se preface în cenușă. „” este un simbol al rugăciunii repetate, al rugăciunii inimii, al adorării lui Dumnezeu. Grupul se va înregistra în anul 1946 și va activa până în 1948 (când va fi scos în afara legii) sub
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
a rămas într-o stare de decădere care s-a prelungit până în secolul al XVI-lea. Călătorul evreu Moshe Bassola care a vizitat-o în anul 1522 scria: „Tiberias a fost un oraș mare...iar acum zace în ruină și pustietate...valuri de piatră neagră, parcă a ars-o focul... și nimeni nu poate să meargă acolo de primejdia arabilor decât în vremea caravanelor. La jumatatea secolului al XVI-lea Doña Gracia Nací, femeie de afaceri dintr-o familie de evrei
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
era întărit cu ziduri nalte și cu patru turnuri ridicate pe la unghiuri. Unul din aceste turnuri, sub care se deschidea poarta, servea de clopotniță. Înlăuntrul zidurilor se găsea o biserică mică de piatră și câteva chilii prin care șuiera vântul pustietății. Iarba crescuse mare în ogradă și acoperise lespezile mormintelor de pemprejurul bisericii; câteva cruci de lemn zăceau răsturnate, prin buruieni, ca o tristă mărturie de părăsire”". Femeile s-au adăpostit într-o chilie, iar bărbații s-au pregătit pentru apărarea
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Dark Kingdom), dar și cel mai puternic dușman al celor 5 Senshi. Cu mult timp în urmă, ea era îndrăgostită de prințul Endimion, dar dragostea nu îi era împărtășită. Aflând că prințul o iubește pe Prințesa Serenity, ea călătorește prin pustietatea Polului Nord, unde a găsit ruinele unui imperiu întunecat. Beryl rupe sigiliul unei ființe numite Queen Metallia și este atrasă de partea râului. Beryl pornește rebeliunea împotriva lui Endimion, dar nu reușește să-l despartă de Prințesa Serenity. O mie de
Sailor Moon () [Corola-website/Science/305660_a_306989]
-
dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Zguduit de sălbăticia conflictului etnic din 1990 de la Tg. Mureș, un soldat dezertează refugiindu-se la limanul unei „insule-canton”, în care nici un tren nu mai oprește. Acolo își duc traiul, în pustietate, doar un acar ungur și fiica sa. Fata îi dă, intrusului, întâi o pâine, apoi tot ce mai avea de oferit. Când tatăl „are obiecții”, tânărul îl cinstește cu un cuțit în spate proclamând: „Vreți să-mi mâncați ficații? Vi
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
adânca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfărâme zenitul și - ncremenit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină"</poem> sau din "Banchizele": <poem>"Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente , de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar."</poem> Poezia "Umanizare" scoate în evidență un conflict dramatic al ființei umane, care, în aspirația ei spre absolut, trebuie să opteze între două principii: intelectual și senzual, între contemplația
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
în stil baroc. După Iluminism imaginările despre grădina Paradisului au fost înlocuite tot mai mult cu un peisaj străvechi, o lume dinaintea civilizației, deci tot în fața căderii în păcat. Pentru ecologiștii din ziua de astăzi, ul este mai mult o pustietate, o pădure străveche sau un biotop. Conform Bibliei, Grădina Edenului a fost creată de Dumnezeu în a șasea zi. Acolo i-a așezat pe Adam și Eva. După ce au fost izgoniți din rai, Grădina Raiului reapare în Biblie ca „sânul
Rai () [Corola-website/Science/296769_a_298098]
-
existând după orice grup de consoane: "socru" ca în română, dar și "corbu" „corb”, "cămpu" „câmp”. Din cauza închiderii lui [e] neaccentuat la [i], atât la masculin, cât și la feminin, există substantive cu această terminație la singular: "munti" „munte”, "pustińitati" „pustietate”. Celelalte feminine se termină în -ă. Pluralul Forma de masculin plural nu se deosebește de cea de singular la substantivele terminate în vocală accentuată + "p", "b", "f", "v", "ț", "z", "tš", "ș", "j", "l’", "i̯", "ń" sau "r": "lup
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
îl însoțește pretutindeni și îl chinuie necontenit. Plăcerea adulterinului - spune Sfântul Ioan Gură de Aur a fost scurtă de tot, pe când durerea și scârba urmate după ea sunt fără sfârșit, fiindcă și seara, și noaptea, și în oraș, și în pustietate, și, în sfârșit, pretutindeni, îl însoțește acel nemilos pârâș, arătându-se ca o sabie ascuțită de amândouă părțile, mistuindu-l de frică și de groază și fiind muncit de cele mai înfricoșate munci 139. Ce mare adevăr este în afirmația
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
O jumătate de zi? Mă întreb dacă va dura atât de mult. — Nu-i subestima, spuse Ieyasu, intrând în pădurea de pe malul râului. Acolo se aflau propriile lui trupe tăcute, floarea armatei lui Nobunaga. În pădure domnea o atmosferă de pustietate totală. Soldații se răspândiseră într-o linie de foc, ghemuiți în iarbă. Lăncierii își strângeau în mâini armele, privind spre râu, unde încă nu se mișca nimic. Îi aștepta viața sau moartea? Ochii soldaților străluceau. Neatinși de viață sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
posibilele pericole pentru a simți pe propria piele experiența deșertului. Este adevărat că aici sunt și câteva obiective turistice, cum ar fi plaja Tan-Tan sau orașele Tarfaya și Laayoune, acesta din urmă, un oraș modern care se înalță triumfător din pustietatea deșertului. Probabil cel mai important centru cultural din Maroc este orașul Marrakesh, cunoscut acum ca un loc popular pentru festivaluri și pentru piețele sale, cea mai impunătoare dintre acestea fiind Jemâa Lefna, în orașul vechi. Atracțiile orașului sunt numeroase, începând
Agenda2004-36-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282852_a_284181]
-
legați de aceeași glie străbună. "„Întoarcerea la vatră trebuie plătită, oricât ar fi costat, pentru că cei ce nu se întorc riscă să rămână pentru totdeauna între două maluri, între două focuri. La urma urmei, lumea întreagă nu-i decât o pustietate, dacă sufletul nu are un petic de pământ al lui, stropit cu sudoarea, cu sângele străbunilor și lăsat moștenire nouă, pentru ca și noi, când ne vom trăi veacul, să-l trecem moștenire urmașilor noștri”", gândește Onache Cărăbuș. Dilogia "Povara bunătății
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Holban Noimann, protagonistul celui de-al doilea roman al seriei epice începute de Nichita Danilov în 2004, era în prima carte, Tălpi. Șotronul, un personaj secundar; acolo era numit cînd Paul, cînd Edward și, membru al grupului de la "Corso", trăia "pustietatea bîntuită de pantofi și costume" și folosea alcoolul ca pe un vehicul care să-l poarte "în marș" pe "drumul spre stele": atît era Noimann într-o lume a bizarului Bikinski. în Locomotiva Noimann (Editura Polirom, 2008), doctorul Noimann "gestionează
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]