747 matches
-
muncel abrupt și mașina de teren se târa de-a lungul drumului accidentat. Motorul trăgea din greu dar nu mai aveau mult până în vârf. Nu parcurseseră nici măcar jumătate din distanța până la destinație și mai aveau o mulțime de mers prin pustietate, dar partea cea mai grea a traseului trecuse. Mihailovici se mai relaxase puțin, până atunci stătuse crispat în scaun, participând activ alături de șofer la condus. Când îi sunase telefonul, crezuse că îl caută clientul, așa încât răspunsese imediat. Nu cunoștea vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Coste Călugărul”. în finalul documentului din 1438, în care sunt înșirate toate daniile făcute pisarului Oțel, se folosește o formulă specifică actelor privilegiate: „iar hotarele acelor sate să le fie cu toate hotarele cele vechi, iar hotarul acelui loc de pustietate să-i fie câte vor putea apuca destul.” Mențiunea „unde a fost casa luiî” sau „curtea lui ...”, „unde a fost jude ...”din documentele medievale românești, pe lângă indicația topografică, indică o autoritate locală și, implicit, existența unei comunități având un jude
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acelui loc. Dar dacă la mijloc era Într-adevăr diavolul, cel puțin avea să-l vadă la față. - Nu se vede nimeni la bord. Pare abandonată, observă unul din străjeri. - Da, nu e nici urmă de viață, confirmă poetul, scrutând pustietatea de la castel prora. Pe Îngustul coridor central nu se zărea nimeni, după cum nimeni nu ținea cârma. Corabia părea În perfectă stare, ca și când abia ar fi tras În port, cu marea velă latină Înfășurată frumos pe catarg. Simți cum un fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
au condus-o pe Kaluka până la promenadă, iar apoi s-au Întors agale la Asbury, de-a lungul plajei. Oceanul noptatic inspira o senzație nouă, fiindcă-i dispăruse toată culoarea și moliciunea de obiect vechi și părea a fi acea pustietate vastă care inculcă atâta tristețe poemelor epice vikinge. Amory și-a amintit de Kipling: „Beaches of Lukanon before the sealers came.“ Totuși oceanul continua să producă muzică, infinit de tristă. Ora zece i-a găsit fără un sfanț. Cinaseră copios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu se poate conta, o oră imprecisă, deviaționistă, în ultimă instanță, o oră retrogradată. Episodul 17 Popas în spațiu După ce stabiliră de comun acord să fie ora cinci, cinci și ceva, comandantul Felix S 23 se apropie de hublou. — Ce pustietate, dom’le! mormăi el privind în spațiu. Când eram mic și făceam vreo prostie, tata, ierte-l Odobleja, mă vâra în camera de încercări și dădea drumul la imponderabilitate. Și când începeam să plutesc, tata băga brusc gravitația și cădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lui de frunze un rod îmbelșugat, Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente, de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar. Mereu rătăcitoare, substratul lor închide Tot darul unui soare roșiatec și avar, Apoi, de-a lungul nopții tot aurul stelar Și toată înflorirea reflexelor fluide. Iar când, târziu, prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trecerea greoaie a orelor. Într-un colț, al unui perete de pe marginile căruia se scorojea ceea ce odinioară fusese un galben timpuriu, zăcea un masiv birou de lucru, peste care veșnicia timpului își făcuse culcuș. Peste tot cuprinsul său zăcea așternută pustietatea, învelită într-o mantie prafuită, grea de ne-umblare a niciunui suflet viu de oameni. Hârtii cândva albe, nescrise cu nicio mână se aflau într-o dezordonată manifestare de-a lungul mesei. Își tăceau solitudinea în întunericul prin care lumina
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
A plecat de parcă nu a fost niciodată! La vreo nuntă îi mai chinuie vreun cântec vreunul care nu e nici lăutar nici nimic, pe undeva s-o mai fi auzind pe vreun disc de vinilin glasul lui, cine știe unde, în ce pustietate, la ce oameni nostalgici... În rest, unde-i Gică Petrescu?! „Era cumpătat pentru că știa cum să-și respecte publicul. Era jovial, bun, fin, elegant, combina toate superlativele. Un model de conduită, un mit, o emblemă pentru români, o legendă”, și
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
și trâmbițe răsună însă numai o noapte și un pustiu se lasă [44] Și-n noaptea de groază universală-a lumii doar mințile-nvățate ca niște lumânări la capul unei racle a unui mare rege mai ard ca niște stinse-n pustietăți chemări [45] Dar dacă-n vecii stinșii-n întunecimi Calul Troian al lumii nici n-ar fi existat o invenție pură a poeților sadici un fel de vis macabru în sufletul lor beat [46] Și noi așteptăm singuri ca niște
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
colaterale te intereseaza pe tine să afli părerea mea! Mai pune-ți pofta în cui! Totuși, ca să nu mori de curiozitate, sau să-ți vină vreo idee să mă lași pe aici și să nu aibă cine mă scoate din pustietatea aceasta, unde doar orăcăitul broaștelor se aude și cucii din spatele nostru, pot să-ți alin orgoliul tău de mascul, că a fost... binișor. Astăzi să vedem de ce vei fi în stare! Cum? Aici, pe malul bălții, în soarele ăsta nemilos
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
începe!” Dar nu începe prea ușor. Poezia lui Simi se deslușește greu pentru că „paznicul întoarcerilor fără flori” a ales, în expresie, ruperea de realitate, cu legături, în schimb, din afara posibilului obiectiv (aparente fabulații). Un imaginar neliniștitor, plăsmuit în singurătate, din pustietate. Concretul se abstractizează, comunicarea pune blocaje. Lectura nu se poate face decât schimbând mereu registrele sau „traducând”, căutând o formă tradițională căreia ar putea să-i corespundă forma poetică, încercând o acomodare a insolitului cu practica de comunicare în curs
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
istoriei Daciei, este nașterea inorogului - “calul din vis”, Vifor. Dacia și TaraliK, femeia și bărbatul, cuplul, asistă la venirea pe lume a acestuia. “Nu se înșela, era un inorog de-adevăratelea! Mânzul din poveste o așteptase pe ea, acolo în pustietate, să o convingă că tot o Lume era cât încăpea și cât nu încăpea în basme... Era un inorog adevărat, poate ultimul de pe Pământ.” Inorogul, numit și licorna sau unicorn, este un animal mitologic, reprezentat ca un cal alb având
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
își întinsese aripile și venea de undeva de la răsărit. Păcat! Tradiția ar fi trebuit păstrată, ea făcea parte din ființă neamului nostru românesc.” “Dincolo de această limită a durerii” Ar mai trebui spus că în român este remarcabil redata ideea de pustietate, pe care Lăură o trăiește la aflarea vești morții mamei. Cu toate că dorește să o întâlnească, încercările ei de a-i face o vizită în Germania, acolo unde aceasta locuiește, se izbesc de refuzul autorităților comuniste. Tristețea, suferință eroinei în momentul
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
acasă, pe care le-am ascuns în gropi făcute în pământ, să stea la rece, cât de cât, să pătrundă sarea. Metoda aceasta era foarte bună, pentru că feream produsele de muștele de peste zi, care se găseau din belșug aici, în pustietatea deltei. Oboseala drumului, combinată cu efectul votcii și al berii, ne-au trimis repede în cort, la alt somn decât cel așteptat în cârlige, mai ales că trebuia să facem economie la butanul lămpii de iluminat, pentru restul nopților. Strânsesem
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
tot felul se adăpau din pâcla cerească Vânători sfărâmau pojghița tăcerii scrobite Luna fugărea nimicuri prin făgașuri sfioase Căile se lichefiau - potecile se cutremurau - Se anunța o noapte ca oricare alta De departe oglinda cu vise chema pe Julia May pustietate, cununi din brad și pipirig, închipuiau pustietatea singurătate lângă cascadă, sub umbrar posteau singurătatea în ierburi viguroase ei argumentau mutări în ierburi bivoli alergau spre a lor soartă prin prerii cu bivoli prin păduri de taină ca să-ntâlnească adevăruri prin
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Vânători sfărâmau pojghița tăcerii scrobite Luna fugărea nimicuri prin făgașuri sfioase Căile se lichefiau - potecile se cutremurau - Se anunța o noapte ca oricare alta De departe oglinda cu vise chema pe Julia May pustietate, cununi din brad și pipirig, închipuiau pustietatea singurătate lângă cascadă, sub umbrar posteau singurătatea în ierburi viguroase ei argumentau mutări în ierburi bivoli alergau spre a lor soartă prin prerii cu bivoli prin păduri de taină ca să-ntâlnească adevăruri prin păduri De departe oglinda cu vise chema
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. Șoapte rătăcite Ale unui zbor frânt, Ecouri pierdute Ale unor amintiri glaciale, Cioburi colorate, Aruncate în dezordine pe jos Ale unor oglinzi paralele În care timpul nu se întâlnește Niciodată Cu noi înșine, Pustietate rece, Toamnă a sufletului, Dedublare a destinului, Vis interzis Îmi ești tu mie, Trecut... Foto: Wikimedia ... Citește mai mult Șoapte rătăciteAle unui zbor frânt,Ecouri pierduteAle unor amintiri glaciale,Cioburi colorate,Aruncate în dezordine pe josAle unor oglinzi paraleleîn care
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
destinului, Vis interzis Îmi ești tu mie, Trecut... Foto: Wikimedia ... Citește mai mult Șoapte rătăciteAle unui zbor frânt,Ecouri pierduteAle unor amintiri glaciale,Cioburi colorate,Aruncate în dezordine pe josAle unor oglinzi paraleleîn care timpul nu se întâlneșteNiciodatăCu noi înșine,Pustietate rece,Toamnă a sufletului,Dedublare a destinului,Vis interzisîmi ești tu mie,Trecut...Foto: Wikimedia... XXII. ELIBEREAZĂ-MĂ!, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. Unu. Stăteam singur în cameră, pradă gândurilor, frământărilor, anxietăților
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
cei tineri, datoria morală a scriitorilor, în primul rând, este de a semăna din nou boabele sănătoase de credință și de cuvânt în țarina inimilor. Tulburătoare și aproape dureroasă, este poezia meleagului străvechi, cu zecile de case părăsite, cu sentimentul pustietății și al însingurării, acolo unde altădată se auzeau zvonuri de glasuri de copii, unde familia era întregită și sărbătorile constituiau o adevărată feerie pentru toată lumea. Mircea Dorin Istrate este un corifeu și un mesager al dragostei de glia străbună dar
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
iubi de-acum ca-n prima zi de naștere și își va mai deschide aripile ocrotitoare vreodată. Cum să mă adun din această dezamăgire și din acest haos, când tu semeni doar depărtare între noi? Iată, vântul îmi cântă a pustietate și mă invită la dans în pașii singurătății, iar eu ca o lebădă mută îl urmez vălurită de ape, dintr- un ordin care mă înspăimântă... Tonul de adâncă tristețe, de durere chiar, al acestor poeme de iubire înlăcrimată îmi amintește
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
nisip, fiecare pietricică, fiindcă era lună plină și cerul limpede, fără strop de nor. Se deslușeau din loc în loc și peștii, ieșiți pe vad, lăsându-se în voia râului și zvâcnind apoi ușor, pentru a reveni de unde îi dusese valul... Pustietatea și liniștea începuseră să mă amețească, eram fermecată de frumusețea nopții. Aproape că și uitasem de ce mă găseam acolo, călcam încet în apa limpede și priveam spre adânc, iscodind după lopățica mea, când, deodată, dintre niște stânci negre și colțuroase
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
neînsemnată și vei locui, iată, chiar în bulboana aceea”. A isprăvit de vorbit și apa l-a sorbit în afund, netezindu-se ca mai înainte. De fapt, totul era acum ca mai înainte. Și râul, și luna, și prundișul, și pustietatea zăvoaielor. Numai eu eram alta. M-am scufundat și am înotat către noua mea casă. În drum mi-am zărit lopățica, lunecată între două pietre. Valul o izbea și o făcea să se legene și să sune ușor. Mi-a
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
colaterale te intereseaza pe tine să afli părerea mea! Mai pune-ți pofta în cui! Totuși, ca să nu mori de curiozitate, sau să-ți vină vreo idee să mă lași pe aici și să nu aibă cine mă scoate din pustietatea aceasta, unde doar orăcăitul broaștelor se aude și cucii din spatele nostru, pot să-ți alin orgoliul tău de mascul, că a fost... binișor. Astăzi să vedem de ce vei fi în stare! - Cum? Aici, pe malul bălții, în soarele ăsta nemilos
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > FAPTĂ FĂRĂ NUME Autor: Mariana Kabbout Publicat în: Ediția nr. 856 din 05 mai 2013 Toate Articolele Autorului Faptă fără nume În ce pustietate mi-ai căutat un nume? Prin câte constelații nevindecate încă? Cum de-ai uitat? Sunt omul înconjurat de lume! De ce ’naintea morții și-acum mă cauți, stâncă? O lume mă-nconjoară și lumea-aceasta multă Mă tot împarte-n clipe
FAPTĂ FĂRĂ NUME de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348002_a_349331]
-
ca gheața îi umpluse fata și hainele. Dar nici nu mai simțea zăpada, doar capul îi vâjâia cumplit, iar durerile rănilor erau de neîndurat. Nici n-avea putere să mai strige. Și-apoi, cine l-ar fi auzit în acea pustietate? Cu chinuri cumplite reuși să se târască de sub brad. Se rostogoli în pârâu, unde dădu de zăpadă multă și rece, ca gheața. Un firicel de apă ce nu înghețase încă de tot curgea în vale, doar cât să-i ude
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]