361 matches
-
epic și simbolic al autorului, în vreme ce altă parte, comunitatea românească, e în carte doar o paradigmă morală și o ipoteză sociologică. În Dii (Vidin), cetate veche de sute de ani, străjuită și erodată de apele Dunării, senzația de băltire, de pustiire și încremenire a vieții este întreruptă rar de câte „un fulger al sufletului”. Chemarea nedeslușită spre trăire, nostalgia mișcării libere duc invariabil dincolo de zidurile Cetății, în orizontul deschis al apei. Dar plecările sunt fatal imposibile, drumurile scurte, în cerc, de parcă
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
Paradox care constituie și „cheia estetică” a acestei poezii: un „conținut” înconjurat de-o amplă, alambicată, savant construită armură de sensuri și imagini. Anotimpurile bogate, accentele vitaliste și comunicarea emoțională sunt petrecute, aproape fără excepție, prin filtrul propriei lor negații: pustiirea naturii, moartea, singurătatea devorantă. Ceea ce este se revelă ca umbră a neființei, deci ca dovadă a (înseși) firii acesteia. Dovadă pieritoare, la rându-i: norii, pasărea, copacul, sevele, melcii, fluturii ș.a.m.d. sunt/ devin „cuvinte”, adică umbre ale făpturilor
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
voi face ca niște smochine grozave care, de rele ce sunt, nu se pot mînca; 18. îi voi urmări cu sabie, cu foamete și cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărățiile pămîntului, de blestem, de pustiire, de batjocură și de ocară, printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni, 19. pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rînduri le-am trimis pe robii Mei proorocii, dar n-ați vrut să ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ce nu trebuiau să bea potirul totuși îl vor bea, și tu să rămîi nepedepsit? Nu, nu vei rămîne nepedepsit, ci îl vei bea și tu! 13. Căci pe Mine însumi jur, zice Domnul, că Boțra va fi dată pradă pustiirii, ocării, nimicirii și blestemului, și toate cetățile ei se vor preface în niște dărîmături veșnice." 14. Am auzit o veste de la Domnul și un sol a fost trimis printre neamuri: "Strîngeți-vă, și porniți împotriva ei! Sculați-vă pentru război! 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
adunate. Domnul oștirilor Își cercetează oastea care va da lupta. 5. Ei vin dintr-o țară depărtată, de la marginea cerurilor: Domnul și uneltele mîniei Lui vor nimici tot pămîntul. 6. Gemeți! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! 7. De aceea, toate mîinile slăbesc, și orice inimă omenească se topește. 8. Ei sunt năpădiți de spaimă, îi apucă chinurile și durerile, se zvîrcolesc ca o femeie în durerile nașterii, se uită unii la alții încremeniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriți, nu da pe față pe cei fugiți! 4. Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniți din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfîrși, cel ce calcă țara în picioare va pieri. 5. Și atunci un scaun de domnie se va întări prin îndurare, și se va vedea șezînd cu credincioșie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
celor ce le beau. 10. Cetatea pustie este dărîmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11. Pe ulițe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nici o veselie în țară. 12. Numai pustiire a mai rămas în cetate, și porțile stau dărîmate. 13. Da, în țară, în mijlocul popoarelor, este ca atunci cînd se scutură măslinul, sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei. 14. Ceilalți însă, care vor mai rămîne, își înalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
în veci. Din veac în veac va fi pustiit, și nimeni nu va trece prin el în veci de veci. 11. Ci pelicanul și ariciul îl vor stăpîni, bufnița și corbul îl vor locui. Se va întinde peste el funia pustiirii, și cumpăna nimicirii. 12. Nu vor mai fi în el fruntași, ca să aleagă un împărat, și toți voievozii lui vor fi nimiciți. 13. În casele lui împărătești vor crește spinii, în cetățuile lui mărăcini și urzici. Acolo va fi locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
-l călăuzească, din toți copiii pe care i-a născut, nu este nici unul, care să-l ia de mînă din toți copiii pe care i-a crescut. 19. Amîndouă aceste lucruri ți s-au întîmplat: dar cine te va plînge? pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia. "Cum să te mîngîi Eu?" 20. Fiii tăi, leșinați, zăceau în toate colțurile ulițelor, ca cerbul într-un laț, plini de mînia Domnului, și de mustrarea Dumnezeului tău. 21. De aceea, nenorocitule, beat ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de lemn, aramă, și în loc de pietre, fier. Voi face ca pacea să domnească peste tine, și să stăpînească dreptatea. 18. Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în țara ta, nici de pustiire și prăpăd în ținutul tău, ci vei numi zidurile tale "Mîntuire", și porțile tale "Laudă." 19. Nu soarele îți va mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Domnul va fi Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
copil printre spațiile de lumini și umbre ale unei livezi ca să fure fructe din pomii părând în uitare. - Ce bucurie pe toți să vă revadă! rosti propoziția pentru a nu știu câta oară - mai mult nici nu spunea - vădind o pustiire a limbajului prin emoție, emoția era evidentă în mișcarea ochilor, a degetelor, în căderea sugrumată a cuvintelor. - Și eu abia așteptam să vă revăd! Nu era o minciună, numai că în acest „să vă revăd” nu intra numai familia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
impresia unei schimbări în care însă nu mai credea nimeni. Mulțimi de condamnați pentru vini născocite prin legi anume făcute ca să asigure stabilitatea, permanența regimului care-și mutilase propriile idealuri afișate, fură puși în libertate. Acum, după 18 ani de pustiire, această libertate nu mai deranja Puterea, căci țara întreagă devenise între timp un perfect lagăr de concentrare, greu de recunoscut de către un călător străin din lumea liberă, care în legăturile lui sporadice cu cei de aici, nu afla decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
între oameni, acum, când am gândul permanent al apropiatului sfârșit, îmi este împăcată liniștea, rugăciunile mele vin nechemate anume de mine. Vin, parcă, odată cu sângele clipelor mele, odată cu ticăitul inimii. Dar nu sunt pure. Nu le simt că vin din pustiirea sufletului, din pustia lui, în care biruind toate relele pot crede că am curățenia necesară implorării Domnului. Dar poate Lui nici nu-i plac astfel de rugăciuni. Poate mult mai plăcute Lui sunt spaimele sufletului meu, tremurul gândului în nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decât câțiva. Această zeitate fusese mâniată rău de faptul că localnicii încetaseră a-i mai aduce jertfe, și, pentru a se răzbuna, le trimisese un monstru marin ce se chema Orcul, să-i sfâșie. Și atât de mare era spaima pustiirilor lui încât întreaga populație a insulei se refugiase în capitală ne mai nădăjduind decât în protecția pe care zidurile acesteia le-o putea da. Ajunși în această stare, ei se duseră la oracol să-l întrebe ce era de făcut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sătura de rușine în loc de slavă; bea și tu, și dezvelește-te! Îți va veni și ție rîndul să iei paharul din dreapta Domnului, și va veni rușinea peste slava ta. 17. Căci silniciile făcute împotriva Libanului vor cade asupra ta, și pustiirile fiarelor te vor îngrozi, pentru vărsarea sîngelui oamenilor, și silniciile făcute în țară, împotriva cetății și împotriva tuturor locuitorilor ei. 18. La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l cioplește lucrătorul? La ce ar putea folosi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
realității în care ne aflăm fireasca și necesara prelungire cu încă o generație. Școala ar trebui să fie, prin oamenii săi de caracter, însuși laboratorul tranziției unei societăți spre bunăstare și libertate, ceea ce ne-ar scuti de urâciunea tensionată a pustiirii în propria-ți țară, în propria-ți piele, fiind nevoit într-un fel, de sistemul social-politic atât de corupt să fugi din țara ta, din tine însuți. Cu talent și subtil tact în registrul normalității, profesorul și scriitorul Vasile Fetescu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Casa Dumnezeului vostru. 14. Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare; strîngeți pe bătrîni, pe toți locuitorii țării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, și strigați către Domnul. 15. "Vai! ce zi!" Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. 16. Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noștri? Și n-a pierit bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru? 17. S-au uscat semințele sub bulgări; grînarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
și tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor, și-i vor omorî. 13. Veți fi urîți de toți pentru Numele Meu, dar cine va răbda pînă la sfîrșit va fi mîntuit. 14. Cînd veți vedea "urîciunea pustiirii" stînd acolo unde nu se cade să fie, cine citește să înțeleagă, atunci cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munți. 15. Cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare, și să nu intre în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
rămas de multă vreme... pustie și începuse și biserica să se risipească și era un lucru pustiu și pietrele cădeau. Iar răposatul Vasilie voievod când s-a ridicat la domnia Moldovei, dacă au văzut că sfânta mănăstire cade în mare pustiire, a început să dreagă... și a făcut turn, și chilii, șo trapeză, și pivniță de piatră și vii, cu cerdac mai sus de mănăstire și tot ce a trebuit în jurul mănăstirii”. Cum se vede, de la restaurarea bisericii și ridicarea unor
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la pămînt, și a izbutit în ce a început. 13. Am auzit pe un sfînt vorbind; și un alt sfînt a întrebat pe cel ce vorbea: În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaș și oștirea?" 14. Și el mi-a zis: Pînă vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi, sfîntul locaș va fi curățit!" 15. Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
nu vor avea atîta putere. 23. La sfîrșitul stăpînirii lor, cînd păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean. 24. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici și chiar pe poporul sfinților. 25. Din pricina propășirii lui și izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa, va pierde pe mulți oameni care trăiau liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
stîrpit, și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea și sfîntul Locaș, și sfîrșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărît că războiul va ține pînă la sfîrșit și împreună cu el și pustiirile. 27. El va face un legămînt trainic cu mulți, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa și darul de mîncare, și pe aripa urîciunilor idolești va veni unul care pustiește, pînă va cădea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
lei și 30 bani la zidirea turnului mănăstirii”. Numai că în august 1787 Alexandru Ioan Ipsilanti voievod, vorbind de mănăstirea Aron Vodă, spune că: „s-au cercetat averile și stare mănăstirii Aron Vodă, s-au găsit la cea de istov pustiire și cu totul lipsită de celi trebuincioase înăuntru și afară, de nu se află aice în țară altă mănăstire asemine cu aceasta, la atâta proastă stare iaste văzută de toți, pentru că averile sale mișcătoare și nemișcătoare, toate s-au risipit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
La acea dată găsim scris: „Facem știre cu acest hrisov... pentru svânta mănăstire... Aron Vodă... care... aflându-se metoh al Halchiei, și... rânduindu domniia mea de s-au cercetat averile și starea mănăstirei... s-au găsit la cea de istov pustiire și cu totul lipsită de cele trebuincioase și mai vârtos rămasă fără de nici un om de slujbă fiindu că atât averile cât și țiganii toți... s-au răsipit, căci n-au avut căutare sau purtare de grijă de către nime... Iată că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Auziți trâmbițele...? Dies irae, dies illa...! Păziți-vă...! Strângeți-vă...! Țineți-vă...! Începe...! La semnalul Cuiva Atot-Prezent și Prea-Puternic, nevăzut, păsările furtunii se învârtejesc, de pretutindeni și se înalță abrupt, cu toatele, de-a valma zărilor. Șuierând și țipând înfricoșat. A pustiire! Ușor, lent, apoi tot mai rapid, asfaltul aleii se hâțână subit sub ei, se zgâlțâie, se hurducă-ntr-o parte și-n alta, stânga-dreapta, dus-întors, înapoi și înainte, de trei, de patru, de cinci, de șase și de șapte ori
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]