453 matches
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ÎNSINGURĂRI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Însingurări Își plimbă toamna marile-i tăceri Pe miriști și prin crângul pustiit. Se suprapun pe toamnele de ieri Îngândurări profunde de sfârșit. Aleargă toamna prin livezi, zăludă, Cu vuiet își dezlănțuie stihia. Aduce-arome tari de vreme udă, Și tristă șade, fără struguri, via. Își plimbă toamna multele-i tristeți Acumulate-n curgere
ÎNSINGURĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358970_a_360299]
-
mai vezi, Alungă vălul negru și-n oameni o să crezi. Îți simt durerea-n suflet, că nu mai ești ce-ai fost, Dar, tu, în lumea asta, ai un drum lung și-un rost, Chiar dacă drumu-ți pare mai greu și pustiit, De când îl plângi într-una, pe cel ce te-a iubit. Te știu o luptătoare și poți să-ți învingi teama; De rolul tău în viață mereu să îți dai seama. Să nu te-arunci învinsă, plângând în amăgire. Să
ÎNCĂ MAI EŞTI FRUMOASĂ! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360336_a_361665]
-
Ediția nr. 579 din 01 august 2012 Toate Articolele Autorului ÎMI ADUCI IAR PRIMĂVARĂ Îmi aduci iar primăvară, dulci fiori din cuibul drag, Esti la fel ca altădată, când te așteptăm în prag. Îmi aduci iar primăvară, peste-un suflet pustiit, Rău mă doare inimioara, regret c-am îmbătrânit!. Îmi aduci iar primăvară, cum făceai tu deseori, Umple-mi cu iubire seară, trupul să mi-l înfășori. . . Îmi aduci iar primăvară cu un zâmbet și-un sărut, Esti la fel ca
ÎMI ADUCI IAR PRIMĂVARA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360021_a_361350]
-
n'en reste qu'un, je serai celui-la ! De fapt, ceva duce cu gândul la o încercare deloc timidă de rescriere a Legendei Secolelor, uman redusă la un veac de Iubire, îngemănat cu unul de singurătate trăit de-un suflet pustiit. Înspre apus, o stea s-a risipit - și la moartea ei, a căzut o stea, un fatalism luminos - luminat de aura Iubitei, înveșnicită în memoria Iubitului, preluat pe cont propriu de Poet, ce depășește astfel falsul fatalism mioritic, purtător de
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
dragoste înseamnă pierderea ființei, suferință și chiar nebunie. Prin aliterații consonantice, șuierătoare, stridente, poetul își exprimă dezgustul: „Alfel șuieră și strigă, scapără și rupt răsună, Se împing tumultoase și sălbatice pe strună Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit Aspru, rece sună cântul cel etern nwisprăvit... Unde-s șirurile clare din viața-mi să le spun? Ah! organele-s sfărâmate și maestrul e nebun.” Sunt anii când poetul dezgustat, se ascunde în eul personal, înfierând femeia care nu este
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
răsculați: „Simte cum sufletele de aramă ale munților se mișcă”. Își pune la piept cocarda tricoloră și ia drumul codrului unde se găsesc luptătorii lui Avram Iancu. Aici îl reîntâlnește pe Ioan, devenit tribun al Revoluției. Trecând printr-un orășel pustiit, Nour salvează pe fata unui preot de la dezonoare, din ghearele honvezilor. În urma trădării unui sas morar, Ioan își găsește moartea. Toma Nor se reîntoarce la Cluj, la casa unde întâlnise pe Poesis, unde găsește scrisoarea ei de adio în care
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SE SCURGE RUGINA PE FILELE VIEȚII... Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Când toamna se zbate în lanțuri de-aramă, Pădurile toate se simt pustiite; Își poartă, umile, gălbuia maramă, Pe umărul nopții plângând, despletite. Își leapădă straiele arse în toamnă Și goale rămân sub a vântului strună; Privesc, cu durere, spre-a cerului Doamnă: Suava, măreața și palida Lună. Furtuna se tânguie-n brațele
SE SCURGE RUGINA PE FILELE VIEŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342816_a_344145]
-
trăiască epopeea dragostei. O văd și-mi aduc aminte cum eram la vârsta ei, unde-s anii tinereții, este-o glumă dragii mei? Parcă nici nu-mi vine-a crede că trecut-au atâți ani, l-am pierdut și-s pustiită, nici părinții nu-i mai am. Uneori aș vrea să plec, alteori să mai rămân să încerc să caut acul pierdut în carul cu fân. ARAR Sunt ofilită și mă doare, am fost cândva încântătoare. Prietenii curte-mi făceau și
DILEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343003_a_344332]
-
azi pasărea cântă în inima mea ELEGIA CAILOR PIERDUȚI (I) și se face c-ascultăm în vise trist și dureros și mustrător cum e goana mânjilor ucisă, cum ne ceartă caii-n graiul lor fii de iarbă, singuri în cetate pustiiți, prin vis, ne-ntoarcem în copii și se face că-i gonim pe înserate și se face că sunt caii vii sunet lung ne lunecă prin sânge - tropotul și coamele-n alai și se face că pământul plânge într-un
OBSESIA PĂSĂRII (POEME) de FLORENTIN POPESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344023_a_345352]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > TOAMNA DE MINE Autor: Roberta Sanders Publicat în: Ediția nr. 1751 din 17 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamna de mine De-o vreme, a încetat toamna să mă mai caute Stă pierdută undeva în haosul pustiit, în lumea de-afară Deși nu o caut, o aștept...orice ar fi, unde ar fi... Să-mi povestească ce povești mai ascunde în oamenii vii. Pe mai departe nu sunt, pe mai aproape nu ești Călătoare prin tine, cu
TOAMNA DE MINE de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378354_a_379683]
-
mică crede că este mai bine să urmeze sfaturile lor, eu nu voi sta în calea ei. Așa a plecat Genny definitiv din viața mea, dar niciodată din sufletul meu... A plecat fără să se uite în urmă, lăsându-mă pustiit și cocoșat de durere... La scurt timp, în urma unei căderi morale, am încercat, de disperare, să-mi curm viața, înghițind un flacon de 50 de pastile de Distonocalm, scăldate într-un litru de vin. Norocul a fost cu gazda mea
DRĂCUŞORUL DIN CASĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378351_a_379680]
-
-n trepte statuia vreunui biet erou de toți uitat zilnic, în demnitatea-i ignorată se miră de sintagma „om civilizat”. Și timpul curge mai rapid la vale cu facebook-uri, tablete și mobile, fast-food-uri, pub-uri, săli de coafare, prin inimi pustiite, seci, sterile. Un cerșetor trimis, poate, din ceruri întinde tandru mâna către viitor. Trec morți pe lângă el, grăbiți și negri Și îi întind, cu gesturi goale, banul lor. Biserica, uitată-n colț de vreme, mai trage clopote târzii, fără ecou
QUO VADIS, HOMO SAPIENS? de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378903_a_380232]
-
ochiurile de geam prăfuite ale ferestrelor de la etajele vechilor clădiri - după toate aparențele nelocuite - imprimându-le un aer de tristețe și Smarandei i se păru pentru o fracțiune de secundă, cu tot zgomotul din jur, că rătăcește într-un tărâm pustiit și părăsit de sute de ani, în care mai răsună doar ecoul... absenței. Absența cui, sau a ce anume, nu putea încă să-și răspundă. Și totuși, continuând să privească atentă fațadele vechilor clădiri, râul de oamenii ce se scurgea
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
gard, Iar macii în grădină ard; Se cheamă-n vie guguștiucii Și freamătă molatic nucii. E vară. Iarba s-a uscat, Iar cerul s-a decolorat. Și stă, și stă în vârf de deal Un soare roșu, infernal; Pădurile par pustiite, Iar lanurile adormite. Doar cucul se aude-n crâng, În cuib trei pui de barză plâng, Cocoșii cântă în canon, Se scaldă-n țărnă un clapon; Se odihnesc pe câmpuri snopii Și-și tremură frunzișul plopii. Referință Bibliografică: E VARĂ
E VARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382119_a_383448]
-
ridic o rugă Pentru tot ce-ai pătimit? Nu mai vreau s-o iau la fuga Printre lacrimi de smintit! Uneori de te-am uitat, Doamne, eu tot te-am iubit Și mereu eu m-am rugat: Iartă-mi gândul pustiit! Îmblânzește-acum cărarea Cea pe care am pornit Și-mi alungă întristarea... Bucură-mi gândul cernit! Referință Bibliografică: Trup și suflet chinui / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
TRUP ŞI SUFLET CHINUI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381100_a_382429]
-
ultimul simț al firii se ofilește fără vlagă iar din vederea oarbă răsare orizont... Taborul ca lumina din Soarele cel veșnic topește lumânarea ce vine din orb gând când totul se preschimbă vederea iar ridică trecând de dorul cărnii cel pustiit avânt... În pacea ne.muririi adânc sădită-n lacrimi faci pasul spre vecie lin blând și iar cântând... Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. în data
POEM HIERATIC XXXIV-TĂRÂMUL LÀ.CRINILOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381230_a_382559]
-
XXIV. TĂCEREA DIN ADÂNCURI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. Între noi doi e-o mare de tăcere Și-un pod de jurăminte, dărâmat. O barcă-n zare freamătă și piere: E-un suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind să-mi ușurez din agonie În
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
vibrează Nici măcar vara-n al iubirii lan? Îmi mai rămâne doar să-mi cânt durerea ... Citește mai mult Între noi doi e-o mare de tăcereși-un pod de jurăminte, dărâmat.O barcă-n zare freamătă și piere:E-un suflet pustiit și sfărâmat.Cobor genuni de crudă-nsingurareînspre adâncuri fără de final.Iubirea noastră spumegă și moare,Lăsându-și trupul pe al vieții val.M-agăț înverșunat de poezie,Ca de-un refugiu magic, nesperat,Dorind să-mi ușurez din agonieîn acest chip
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Te trezești obosit, copleșit de greutatea cerului senin Soarele este imposibil de iubit că nu poate fi al tău Ghimpele razei lui îți sfârtecă sufletul cu sărutul său. Imposibilul îți strânge visurile-n pumni sau într-o urnă Te lasă pustiit doar cu-amintiri sclipind ca-ntr-o nocturnă Tristețea te transformă în cenușă, lacrimile se zvântă risipind Speranțele-nvechite bătute de-al vântului colind. Toți căutăm înfrigurați propoziții eliptice de predicat Căutăm locuri din noi despre care nu am învățat
PICĂTURI DE DRAGOSTE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381345_a_382674]
-
agale Rumegând stingher sub surii nouri, Se opresc tăcute și privesc în vale. Trase de boi slabi, care cu coceni Trec prin peisajul jalnic, coșcovit Fapte care toamna se succed în vremi Ca un stol de grauri pe-un drum pustiit. Vântul dirijează simfonia nopții Printre ramuri goale sărace de straie Un câine latră uitat în fața porții Iar luna se ridică peste sat... bălaie. Referință Bibliografică: PEISAJ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2082, Anul VI, 12 septembrie 2016
PEISAJ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381412_a_382741]
-
lăcata, de fapt, a spațiului teluric concret, dar și a celui de dincolo de bornele topografice efemere ale lumii de aici. Destinația „plus infinit” va trebui să rămână de acum înainte singura cale coincidentă cu Lumina a întregului ocean de suflete pustiite conjunctural (în numele unei dezordini morale intens mediatizate acum) spre a-și putea înțelege rostul existențial și credința. Numai la capătul unui asemenea drum spiritual Omul va înceta, în sfârșit, să mai fie catalogat în raport cu status-ul său social de moment
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
-Vai, cât mă căiam! Viața-i curmasem aceleia ce visele-mi fericea... bolborosește încă pentru sine F. măsurând cu pasul încăperea. -Întocmai! Întocmai! adeveri stupefiat din nou părintele. Dar legea circului m-a absolvit de vină... Iar eu, bolnav și pustiit, l-am părăsit, preciză T. vădit nevindecat de-așa-ntâmplare. F., revenit la masă, întoarce rapid iar o carte, un optar. Ca replică, T. i-arată pe a sa, un șase. -Ce mă țintești? De mine nici nu-ți pasă
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
ce-n streșini curg șirag, Cu gând adânc spre toamnele trecute, Când ne jucam prin frunzele căzute. E multă vreme de când m-ai părăsit, Lăsând în urmă un suflet rătăcit, Cu dor, cu dragoste neîmplinită, Rămas plângând pe-o cale pustiită. E multă vreme în singurătate, În drum închis de vântul care bate, În nopți pustii lipsite de iubire, În care gând se tânguie-n neștire. E multă vreme... și mi-am luat mireasă Să spele răni ce dragostea le lasă
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
lumea se rezumă la fuste scurte și zâmbete false! Șanț zile în care mori pur și simplu, zile în care uiți că mai trebuie să respiri, în care inima uită să-ți mai bată. Zile că aceasta, când te simți pustiit, gol, pierdut...Și ce poți face? Nu te poți reîntregi. Nimic nu poate ține locul unei om care obișnuia să-ți alunge grijile doar printr-o îmbrățișare. Nimic nu poate ține locul unei om care reușea să-ți înlăture lacrimile
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]
-
și cu vise... mie dați-mi dragostea, ca pe perne să se culce și mai dați-mi și-altceva: ochi căprui și gură dulce. raiul meu e pe pământ, iadul tot aici mi-l duc, dincolo e doar poveste, cântec pustiit de cuc. Referință Bibliografică: îmtre rai și iad / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1061, Anul III, 26 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ÎMTRE RAI ŞI IAD de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346931_a_348260]