8,125 matches
-
obiectul artei lui. În același timp salvarea celui ce ești tu, și Închipuirea unei măreții care se cheamă idolatrie, este marele păcat În fața materiei. (Se așează. Privește Îndelung o statuie). Și a lui Dumnezeu. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (țipetele pescărușilor se aud pustii, tragice, foarte aproape) Eu am căzut În amândouă greșelile... Acum sunt bine, așa trebuie să fie un artist. El trebuie să fie amândouă lucrurile deodată. (un fulger spintecă cerul) Deh, cum se poate răspunde la Întrebarea aceasta, de ce am venit
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
de amărăciuni și de ispite, căci acestea „nu încetează să-l necăjească chiar pe cel ce zace pe patul de moarte, ele se îndepărtează numai când sufletul părăsește trupul”<footnote Sf. Ignatie Briancianinov, Tâlcuiri la Patericul egiptean, în colecția Comorile Pustiei, trad. de Pr. Gheorghe Roșca, vol. 9, Edit. Anastasia, București, 1997, p. 59. footnote>. De aceea, în cartea înțeleptului Iov stă scris: „ispită e viața omului pe pământ” (Iov 7, 1). Lupta duhovnicească nu este deloc ușoară, fiindcă ea necesită
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
centrul monahal Pispir, de pe malul stâng al Nilului, aflăm că „ispitele sunt îngăduite credincioșilor adevărați, pe când cei fără ispite sunt falși credincioși, care poartă îmbrăcămintea credinței, dar nu trăiesc cum cere credința”<footnote Avva Ammona, Cuvinte filocalice, în colecția Comorile Pustiei, vol. 3, trad. de Ierom. Ștefan Nuțescu, Edit. Anastasia, București, 1995, p. 90. footnote>. Același părinte ascetic adaugă: „Se spune despre copaci că, atunci când se clatină de vânturi, se adâncesc și se înalță mai mult. La fel se întâmplă și
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
și se aruncă pe sine în pierzare, chiar de nu ar fi diavolul<footnote Idem, Omilii la Postul Mare, Cuvânt la Duminica întâi a Sfântului și Marelui Post, versiune după ediția tradusă de Episcopul Roman Melchisedec (1893), în colecția Comorile Pustiei, vol. 19, Edit. Anastasia, București, 1997, p. 41. footnote> și acestuia chiar Pavel poate să-i aducă vătămare, pe când pe cel tare, nici Satana nu poate să-l vateme vreodată”<footnote Ibidem, pp. 44-45. footnote>. Deci, acești demoni, cu mult
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
prin orice fel de nevoie. Că nu este fericit cel ce face fapta bună cu anevoie, ci cel care primește răutățile cele grele și cumplite pentru Domnul, cu bucurie și mulțumită”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, Crinii Țarinii, în colecția Comorile Pustiei, vol. 12, Edit. Anastasia, București, 1996, p. 20. footnote>. Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți, ca să nu mai greșim, să nu ne înălțăm cu gândul, ci să ne cunoaștem neputința<footnote Ibidem, p. 174. footnote>. Referindu-se la ofensiva dracilor împotriva
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
numai prin puterea lui Hristos, numai când, conștienți de propria noastră neputință, ne adresăm Lui cu smerenie și-I cerem ajutorul și protecția Sa atotputernică”<footnote Avva Ioan Colov, Viața, învățăturile și minunile Cuviosului Paisie cel Mare, în colecția Comorile Pustiei, vol. 3, trad. de Florian Stroe, Edit. Anastasia, București, 1995, p. 28. footnote>. Și mai ales atunci când ne apare momeala diavolului trebuie să-l chemăm pe Hristos în ajutor, așa cum aflăm și din relatarea Avei Filimon, despre un frate, care
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
ce altceva ne dă decât deopotrivă cinstire cu Sine, prin înrudire?”<footnote Ibidem, 7, P. G. XLIV, col. 1280C; am consultat pentru acest text și traducerea românească a Pr. Sandu Gh. Stoian, din Opt omilii la Fericiri, în col. Comorile pustiei, 31, Editura Anastasia, București, 1999, p. 98. footnote>. Omul își transcende natura devenind fiu al lui Dumnezeu. Această transcendență este darul sacramental conferit de botez, și nu rezultatul înălțării sufletului prin filosofie, fenomen la care pare a se gândi Sfântul
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
G. XLIV, col. 652B; PSB, vol. 30, p. 217. footnote>. În secolul al IV-lea, iertarea păcatelor era publică, Însă Sfântul Grigorie nu ne mai precizează dacă și mărturisirea era publică. Cu toate acestea, „Apoftegmele ne relatează că la Părinții pustiei se practica mărturisirea păcatelor În taină, iar Întrucât Părinții Capadocieni au fost În strânse relații cu Părinții pustiei suntem Îndreptățiți să credem că În Biserica din Capadocia, În secolul al IV-lea mărturisirea păcatelor se făcea În taină sau pe cale
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
publică, Însă Sfântul Grigorie nu ne mai precizează dacă și mărturisirea era publică. Cu toate acestea, „Apoftegmele ne relatează că la Părinții pustiei se practica mărturisirea păcatelor În taină, iar Întrucât Părinții Capadocieni au fost În strânse relații cu Părinții pustiei suntem Îndreptățiți să credem că În Biserica din Capadocia, În secolul al IV-lea mărturisirea păcatelor se făcea În taină sau pe cale de a se săvârși În taină. Sfântul Grigorie de Nyssa nu face Însă, nici o mărturisire În acest sens
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
ecranul laptopului meu. Bătrâna care o va găzdui pe Alexandra pe parcursul noului an universitar este evident deranjată de prezența fetei („Doamne, Doamne! Cine m-o fi pus?!”), dar În adâncul sufletului Își dorește de fapt compania altei ființe În casa pustie, sufocată Însă de obiecte și multe bibelouri. Bătrâna, ca și celelalte personaje de fundal, e construită relativ simplu, nuanțând prin contrast triunghiul amoros. Toate personajele au În comun o trăsătură, conturând caracterul imperfect al omului; aflate În fața emiterii unui discurs
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
anterior aderase la platonism, după aceea, n-a avut nimic de negat. E schițată deja ideea rolului esențial al filosofiei creștine. „Această temă se va dezvolta continuu, iar Hristos va fi considerat «filosoful» prin excelență, în vreme ce mai târziu Părinții din pustie și călugării vor primi titlul de «filosofi desăvârșiți»”<footnote Jean Boesse, Mistica creștinismului primitiv, Traducere de Beatrice Stanciu, în Marie-Madeleine Davy, Enciclopedia doctrinelor mistice, vol. I, Editura Amarcord, Timișoara, 1998, p. 286. footnote>. Dialogul cu iudeul Tryfon se presupune a
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
să se trezească propriu-zis. O lumină stranie, dată de reflexia cerului de un albastru strălucitor al nopții care se preschimba În dimineață, În Învelișul de oțel, sticlă sau beton al pădurii de clădiri Înalte ale orașului, umplea străzile nefiresc de pustii ale acelei ore matinale, transformând vestita metropolă Într-un colț provincial, liniștit, Îndatorat Încă felinarelor și cafenelelor târzii spre a trece noaptea, această enigmă omenească Încă nerezolvată de era tehnologică a contemporaneității. „Ia uite, 45 de minute... atât... cum o să
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
uitare, sau în iuțime, sau întru neînțelegere. Din acestea trei se naște nesimțirea sufleteștilor simțiri și se face ochiul cel sufletesc, adică mintea, întunecată, și-l stăpânesc pe om toate patimile”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, „Crinii țarinii”, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 12, Edit. Anastasia, București, 1996, p. 108. footnote>. Originea păcatului se află în libertatea, voința și alegerea greșită a omului, el putând sau nu consimți la alegerea lui, căci „...nu în firea lucrurilor stă păcatul, ci se naște din
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Toate vin de la voie”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Postul Mare, Cuvânt la Duminica întâi a Sfântului și Marelui Post”, versiune românească îmbunătățită pornind de la ediția tradusă și îngrijită de Episcopul Roman Melchisedec (1893), în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 19, Edit. Anastasia, București, 1997, p. 45. footnote>. Prin urmare, nimic din cele create și făcute de Dumnezeu nu este rău<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, „Capete despre dragoste”, suta a treia, cap.3, în „Filocalia...”, vol. II, p. 87
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
îți aduce oarecare plăcere - dar după ce s-a sfârșit, atunci mica plăcere zboară și în locul ei intră nemulțumirea și tristețea”<footnote Ibidem, omilia XVI, p. 170. footnote>. De fapt, răul „numai numele îl are de plăcere, fiindcă de fapt este pustiu de dânsa. Mai înainte de săvârșirea păcatului este mai mult o nebunie decât o plăcere, iar după săvârșire, degrab s-a stins și aceasta”<footnote Ibidem, pp. 234-235. footnote>. Dezvoltând această idee, Sfântul Ioan Gură de Aur spune : „Chiar de am
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
că mulți se folosesc și se zidesc din întâlnirea și vorbirea cu el ; 3. că viețuirea lui place și lui Dumnezeu, și oamenilor ; și 4. că adevărat s-a izbăvit de păcatele sale cele multe după ce s-a depărtat în pustie”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, „Crinii țarinii”, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 12, Edit. Anastasia, București, 1996, p. 180. footnote>. IV. Păcatele - amintirea lor și căderea în aceleași păcate Uneori, spun Părinții, omului îi vine în minte și amintirea păcatelor ce
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
vorbirea cu el ; 3. că viețuirea lui place și lui Dumnezeu, și oamenilor ; și 4. că adevărat s-a izbăvit de păcatele sale cele multe după ce s-a depărtat în pustie”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, „Crinii țarinii”, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 12, Edit. Anastasia, București, 1996, p. 180. footnote>. IV. Păcatele - amintirea lor și căderea în aceleași păcate Uneori, spun Părinții, omului îi vine în minte și amintirea păcatelor ce le-a săvârșit mai înainte. Dacă, străpuns de amintire, va
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
cădea în greșeli mari, nici nu vei fi ipitit deloc în acestea. Iar, nefiind atent în cele mici, te vei primejdui să cazi încet-încet în cele mari”<footnote Avva Ammona, „Cuvinte filocalice”, trad. de Ierom. Ștefan Nuțescu, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 3, Edit. Anastasia, București, 1995, p. 104. footnote>, căci, „când noi păcătuim ceva mic și nebăgat în seamă sau ne lenevim în lucruri părute mici, să nu trecem cu vederea acel lucru mic, fiindcă lucrul mic și nebăgat în
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
însăși pecetea dumnezeiască se întipărește în viața noastră, e vădit că viața în păcat se face chipul feței vrăjmașului”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, „Opt omilii la Fericiri”, omilia a șasea, trad. de Pr. Sandu Gh. Stoian, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 31, Edit. Anastasia, București, 1999, pp. 93-94. footnote>. O altă consecință ar fi aceea că păcatul poate duce la o criză sau la o dramă o întreagă omenire, cum ar fi cea de astăzi, care piere și nu-și
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
război nevăzut pe care-l purtăm tot timpul vieții noastre, oriunde ne-am afla, căci „nu se poate găsi un singur loc unde să nu fie război, chiar dacă ar străbate cineva toată creația. Și oriunde ar merge, află război. În pustie, fiare și draci, și celelalte greutăți, și spaime; în liniște, draci și ispite; în mijlocul oamenilor, draci și oameni care ispitesc. Nu se află loc fără supărare. De aceea fără răbdare nu poate avea odihnă”<footnote Petru Damaschinul, „Învățături duhovnicești”, cuv.
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
vieții și petrecea în cele dumnezeiești; avea înțelegerea liberă și curată de orice acoperământ și privirea ațintită spre bine<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Opt omilii la Fericiri, omilia a treia, trad. de Pr. Sandu Gh. Stoian, în colecția Comorile Pustiei, vol. 31, Edit. Anastasia, București, 1999, pp. 41-42. footnote>. Așa cum ieșise din mâinile Creatorului, cel dintâi om era perfect. Dar, Adam nu se afla la capătul final al slavei, ci numai la mijlocul ei.<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
vreo supărare și necaz, nici un suflet de sfânt nu sar fi mântuit, căci toți au trecut prin astfel de încercări<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Țelul vieții creștine, traducere de Arhimandrit Paulin Lecca după Episcopul Veniamin Mîlov, în col. Comorile Pustiei, vol. 13, Editura Anastasia, 1996, p. 165. footnote>. Iertarea astfel generată are ca motivație cele mai înalte idealuri creștine: iubirea altruistă ca motivație<footnote Everett L. Worthington, Jr., Constance B. Sharp, and Andrea J. Lerner, Interpersonal Forgiveness as an example
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
vreo supărare și necaz, nici un suflet de sfânt nu sar fi mântuit, căci toți au trecut prin astfel de încercări<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Țelul vieții creștine, traducere de Arhimandrit Paulin Lecca după Episcopul Veniamin Mîlov, în col. Comorile Pustiei, vol. 13, Editura Anastasia, 1996, p. 165. footnote>. Iertarea astfel generată are ca motivație cele mai înalte idealuri creștine: iubirea altruistă ca motivație<footnote Everett L. Worthington, Jr., Constance B. Sharp, and Andrea J. Lerner, Interpersonal Forgiveness as an example
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
altul, L-a regăsit! Și dacă s-a împăcat cu ideea că nu-l mai poate vedea...este pentru că a decis că acesta a ajuns ACASĂ. „Aș vrea acum să ne aștepți azi, dragă tată,/ În casă fără tine e pustiu./ Cu toate astea simt că-mi ești aproape,/Ai sufletul curat și cald... și viu. ” Pentru Ligya, cu toții au acea fărâmă de divinitate. Știe acest lucru, nu are nicio îndoială. Are nevoie doar de puțină putere, câteodată, să caute mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
fost pângărite biserici, limbă, steaguri și morminte. Celor care mai încearcă s-o facă, le spunem clar: „Tot ce a fost câștigat cu sânge nu se negociază cu cerneală!”. Noi, gazetarii de la „Cuvântul liber”, le spunem că Ardealul nu-i pustiu, că nu mai suportăm monumente non-grata pe pământ românesc, ca în cazul criminalului de război Wass Albert și al fascistului și horthystului Nyirő Jozef. „Recuperatorilor minoritari”, obrăzniciilor lor, noi le-am răspuns ferm de fiecare dată. Cum tot ferm am
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]