953 matches
-
pp. 261-262). Cele două trupuri au fost reașezate în sicrie de sticlă într-un mormânt nou. În altă ordine de idei, cartea Părintelui Protoiereu Gheorghe Colțea continuă cu zeci de pagini de mărturii și imagini ale vieții sfinte pe care pustnicii din Munții Bucegi au avut-o. După biografiile lor, realizate din sursele bibliografice disponibile, sunt publicate pagini de amintiri și mărturii duhovnicești ale oamenilor care au păstrat de la părinți sau bunici memoria unor oameni aleși de Dumnezeu a lumina crestele
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
ales dincolo, în lumea cealaltă - a Împărăției Cerurilor, unde să se bucure de înveșnicita comuniune cu Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi! Amin!... Dr. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Recenzie: Părintele Gheorghe Colțea, Cuvioșii Pustnici din Bucegi. Epopeea Sfinților. Jurnalul unor descoperiri Sfinte, Editura Andreiana, Sibiu, 2015... / Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1768, Anul V, 03 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stelian Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
personal pe Geo Bogza? Și dacă da, v-a desenat el vreodată, dintr-o trăsătură de condei, un plop înalt? Am aflat care este valoarea acestui gest din scrisorile lui Geo Bogza către Teofil Răchițeanu, poet din Biharia, profesor și “pustnic” din Munții Apuseni. Bogza desena plopi numai oamenilor despre care credea că au o anumită verticalitate, o “coloană vertebrală”. Teofil Răchițeanu a primit, în intervalul 1973-1991 o mulțime de plopi și o mulțime de scrisori de la Bogza. Ele sînt publicate
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
cutremurul devastator din anul 1834, s-au limitat doar la partea centrală a măreței lavre, cum i se spunea în epoca bizantină. Prima lavră, împreună cu diversele clădiri complementare (biserici, paraclise, trapeze, brutării etc.) cu schiturile și chiliile monahilor și a pustnicilor, cu apeductele și diferitele adunări filantropice ocupau ambele povârnișuri ale pârâului, pe o lungime de aproximativ 2 km. Astăzi, cele mai importante locuri de pelerinaj sunt: Mormântul întemeietorului - Sf. Sava, Biserica centrală care adăpostește moaștele Sfântului, Biserica - Peșteră prima biserică
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
zidit pe la mijlocul sec. al IV - lea prima lavră, punând astfel bazele construirii de mănăstiri în Pământul Sfânt. În cele două secole care au urmat, întreaga zonă a acestui pârâu s-a umplut de lavre, de schituri și de lăcașuri pentru pustnici, în care își duceau viața cea ascetică și duhovnicească sute de călugări și schimnici. Mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul a fost una dintre acele numeroase mănăstiri din această regiune. Cea dintâi a fost ridicată aici în sec. V de către cinci monahi
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
despre el imediat după terminarea războiului când fusese reperat prin zona Pădurenilor un tânăr blond, desculț și îmbrăcat cu o haină sărăcăcioasă peste care era legat cu sfoară de sac. Nu l-au luat în seamă și l-au numit Pustnicul. Anii au trecut, a îmbătrânit și el, au îmbătrânit și locuitorii care deveniseră subit mai curioși și... cam atât. Ori de câte ori avea loc o astfel de întâlnire, Pustnicul le dădea binețe, îi binecuvânta, avea glasul blând ca un balsam iar din
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
sfoară de sac. Nu l-au luat în seamă și l-au numit Pustnicul. Anii au trecut, a îmbătrânit și el, au îmbătrânit și locuitorii care deveniseră subit mai curioși și... cam atât. Ori de câte ori avea loc o astfel de întâlnire, Pustnicul le dădea binețe, îi binecuvânta, avea glasul blând ca un balsam iar din ochii săi cobora o pace interioară care te însoțea multă vreme și de care nu te-ai mai fi despărțit toată viața. Evita cu delicatețe să dea
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
binecuvânta, avea glasul blând ca un balsam iar din ochii săi cobora o pace interioară care te însoțea multă vreme și de care nu te-ai mai fi despărțit toată viața. Evita cu delicatețe să dea alte amănunte decât: Sunt pustnic, și mă rog la Dumnezeu toată ziua. Pentru păcatele mele. Dar și pentru lume. Binecuvânta din nou și se depărta plutind parcă pe deasupra mărăcinilor cu aerul cel mai firesc. Nu știa nimeni cum îl cheamă, de unde vine, unde îi este
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
au descusut și pe pădurar că acesta umbla toată ziua prin zonă dar nici el nu știa nimic mai mult decât ei. S-a creat astfel o aură în jurul acestui personaj, mai ales de când odată, dând față în față cu Pustnicul, doi săteni - și vorba lor nu mai putea fi pusă la îndoială - l-au întâlnit din nou și de data aceasta au stat mai mult de vorbă. Era într-o vară târzie și secetoasă, culturile se uscaseră, iarba nu mai
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
a căzut primul la rugăciune, exact pe locul unde se afla. Au îngenuncheat și ei molfăind câte ceva în gândul lor. La un moment dat unul dintre săteni a ridicat privirea pe furiș și a zărit cu coada ochiului cum degetele Pustnicului înălțate deasupra capului, erau înconjurate de un halou luminos, s-a înspăimântat și nu a mai avut curajul să-și ridice ochii. Nu știe nimeni cât timp a durat rugăciunea, ei nu aveau curajul să mai facă nici o mișcare, respectându
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
pe toată durata rugăciunii și pe care nu o mai cunoscuseră în alte împrejurări. Cert este că la un moment dat, cerul s-a întunecat aproape dintr-odată, ia uite ce repede s-a făcut seară și-au zis ei, pustnicul a mai continuat să se roage un timp în tăcere, apoi s-a sculat primul zicând scurt: - Să ne adăpostim undeva. Ei rămăseseră fără grai, n-au mai îndrăznit să deschidă gura, îl priveau ca pe un sfânt coborât dintr-
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
prăjituri de casă și vin. A mâncat puțin iar firea mea nesuferită nu s-a sfiit să observe că înghițea și sâmburii. Probabil că starea lui de permanentă asceză ajunsese să-și spună cuvântul fără să-și dea seama. Un pustnic, numai el știe cât se roagă, cât postește, cât veghează, așa că nu era de condamnat. Și fiindcă discuția alunecase pe generalități, l-am auzit la un moment dat răspunzând la o remarcă a gazdei: - Toți păcătuim... Părinte. Nu a îndrăznit
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
am rămas la părerea mea. Sună prea eretic, mi-au zis. Am contraargumentat că peste 99,9 la sută din oameni ar trebui să meargă în iad pentru curățirea sufletelor lor. Am cunoscut în viața mea câteva zeci de călugări, pustnici și nevoitori de toată curățenia, aproape sfinți. Pe aceștia Dumnezeu îi primește cu toată bucuria în Rai, acoperindu-le cele inerente, păcatele lor care sunt puține și în general mai mici ca ale celorlalți. Dar ce înseamnă aceștia la cele
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
sărăcie deplină, hrănindu-se cu ce le putea oferi natura ce-i înconjura. Până și-au putut săpa grote în stâncile de piatră, au trăit în colibe, pentru a se proteja de vicisitudinea vremii de munte. Ei copiau sihăstria altor pustnici înaintași ai lor, precum Misail și Daniil. Lui Sebastian i-ar fi plăcut ca cei doi băieți ai Adrianei, să cunoască prin istoria acestor mânăstiri, istoria țării în care trăiesc și ce poate fi mai edificator și mai pur decât
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342656_a_343985]
-
acum, îl recomandă pentru a fi integrat în ceata oamenilor lui Dumnezeu. Tot ceea ce am putut citi în lucrările sale mi-a descoperit taina sufletului unui om care căutând cărările Raiului, prin pridvorul mânăstirilor, în anturajul duhovnicesc al unor mari pustnici și trăitori, a ajuns în vâltoarea lumii unde vâslește înnebunit de dorința de a-și scoate corabia la limanul liniștit al desăvârșirii și împlinirii existențiale. Ostenit de această vâslire și frământat de dorul liniștii sufletești, autorul își propune și de
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
nu m-am ferit. Pentru mine biserica înseamnă liturghia duminicală, posturi și abstinențe, facerea de bine și câte-o mică mulțumire Domnului seară de seară pentru coaja de pâine oferită, sub formă de rugăciune zilnică. - O consideri ca viață de pustnic, adică te-ai rupt sufletește de societatea în care trăiai? - Nicidecum. Participam activ la viața publică. Mai întâi prin activitate culturală mai apoi prin îndrumarea consătenilor spre o viață curată cum am dus-o și eu. - Ai afirmat că sufletul
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
vrea să știu cum ați perceput impactul rugăciunii isihaste? - Având în vedere că și acum mă consider tot acolo, am peste 35 de ani de Frăsinei, cele mai multe amintiri și trăiri duhovnicești tot de Frăsinei mă leagă. După cum bine știm, „viața pustnicilor fericită este”, iar întâlnirea cu Dumnezeu la Mănăstirea Frăsinei este prezență, este profundă, este vie, cel puțin așa simte sufletul meu de monah. Să nu credeți că viața de acolo este frumoasă pentru că este lipsită de griji, ci pentru că acolo
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
de mulțumire se obișnuiește să i se pună numele sihastrului înmormântat în apropierea locului respectiv. Acesta avea să fie de acum înainte puțul Ajamuk, și nici un alt nume nu i s-ar fi potrivit, fiindcă niciodată nu fusese îngropat vreun pustnic în ținuturi atât de îndepărtate. Familia Sayah avu nevoie de o săptămână și ceva ca să astupe gaura din puț punând la loc piatra, să scoată nisipul și să recupereze trupul răposatului, pe care-l îngropă cu o ceremonie simplă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Să vă fie de bine“ - numai atât a scris pe ea, dar nimeni nu se aștepta la mai mult. — Ce frumos. — Da, ce frumos. Asta e, printre altele, și diferența dintre noi. Că eu m-am retras aici ca un pustnic și am făcut din Eberhart Engelhard - da, am fugit de numele fratelui meu, dar ai să-ți dai și dumneata seama în curând că n-a meritat -, dar el nu s-ar atinge cu nici un preț de numele lui. Oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi-o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una din acele creații ezoterice ale spiritului uman din care se puteau desfăta doar pustnicii, rabinii și călugării. Într-un tîrziu, cînd am Înțeles că lectura s-ar fi putut prelungi pînă-n zori și că din toate nu mi-ar fi rămas nici o urmă materială, pentru mine și pentru mama, m-am decis să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
va fi Asociația surdomuților din Petersburg. (Este greu de dovedit dacă aici se ascunde o anume simbolică.) Textul lui Krușevan va stîrni patimi și nedumeriri, dar pînă la urmă va cădea pe un teren fertil și va destupa auzul unui pustnic, care, În sihăstria sa din Țarskoe Selo, aștepta semne cerești și pregătea pentru tipar revelațiile sale mistice. Părintele Serghei -, căci așa i se spunea -, va găsi În Conspirație consfințirea propriilor sale nedumeriri În privința decăderii credinței și a Îndatoririlor, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume, cu ștampila orașelor Oran, Marsilia, Constantinopol, Paris, Sremska Mitrovica, Novi Sad), aflăm că, În teribilul an 1921, un detașament al Armatei Roșii dăduse de-o casă În care locuiau doi pustnici, și că soldații voiseră să-i omoare. Atunci a apărut În fața lor un monarh care și-a Înălțat mîinile la cer. Căpetenia troicii, un faimos tîlhar al locului, pe cozorocul căruia străluceau triunghiurile ca o rană deschisă, sa chircit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Buvlja, piață de vechituri (talcioc) din Belgrad. 1. Politika, cotidian sîrb cu cel mai mare tiraj care apare la Belgrad. 1. Chianti, varietate de vin italian. . Menoră, obiect de artă rituală evreiască, sfeșnic. . Nilus va Încerca să găsească jurnalul unui pustnic. Pustnic, care după Jevahov, vorbea cu un extraordinar realism despre fenomenele de după mormînt. „Autorul jurnalului nu se va mărgini doar la elucidarea unor fenomene ancestrale, sau la unele precizări, căci va dezvălui cititorului imaginea vieții de pe lumea cealaltă, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
piață de vechituri (talcioc) din Belgrad. 1. Politika, cotidian sîrb cu cel mai mare tiraj care apare la Belgrad. 1. Chianti, varietate de vin italian. . Menoră, obiect de artă rituală evreiască, sfeșnic. . Nilus va Încerca să găsească jurnalul unui pustnic. Pustnic, care după Jevahov, vorbea cu un extraordinar realism despre fenomenele de după mormînt. „Autorul jurnalului nu se va mărgini doar la elucidarea unor fenomene ancestrale, sau la unele precizări, căci va dezvălui cititorului imaginea vieții de pe lumea cealaltă, cu un realism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să-l întreb: Nu te-ai îndrăgostit de nimeni de când ai venit la Paris? — N-am timp de prostii dintr-astea. Viața e prea scurtă ca să ai timp și de dragoste și de artă. — Înfățișarea dumitale nu sugerează chiar un pustnic. Toată povestea asta mă umple de dezgust. — Da, natura umană e o pacoste, nu? De ce mă iei peste picior? — Pentru că nu te cred. — Atunci ești un tâmpit fără pereche. Am făcut o pauză și l-am privit scrutător: — Ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]