346 matches
-
1970), Poeme (1971), Armura de aer (1973) - nu comportă schimbări de ton sau de manieră poetică. În perioada proletcultistă, când poetul îmbrăcase „cămașa de forță a tăcerii”, iar poezia sa fusese considerată de critica oficială „decadentă și afectată de morbul putreziciunii burgheze”, imaginarul i-a fost impregnat de simboluri care vorbeau despre irealitate, inconsistență, fragilitate și volatilitate, ca un reflex al circumstanțelor istorice opresive. L. este - în perioada liberalizării culturale de la sfârșitul anilor ’60 - un poet al rigorii suave, al lucidității
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
adică departamentele de finanțe, tehnologie, comerț”. Centrul de afaceri emite comenzi; nu sugerează și, cu atât mai mult, nu consultă. Programul de autoritarism extrem-modernist care apare aici derivă parțial din admirația lui Le Corbusier pentru ordinea din fabrică. Atunci când condamnă „putreziciunea” (la pourriture) orașului existent, a caselor și străzilor acestuia, el indică fabrica drept unică excepție, deoarece, În cadrul acesteia, modul de organizare și mișcările a sute de persoane sunt toate dictate de un singur scop rațional. Laudele lui se Îndreaptă Îndeosebi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lectură, de cunoscuta sciziune baudelairiană, M. nu acceptă edulcorarea estetizantă ca răspuns viabil dat cataclismelor istorice. Mai mult, scriitura se autodenunță, dezvăluindu-și adesea fondul vitriolant: „Dar ce ascunzi tu, îngerașule,/ sub cuvintele ciuruite pe care ni le tot arăți?/ Putreziciunea - am spus -/ și oribila spaimă de moarte/ pentru care am închipuit cele mai frumoase minciuni/ și cel mai bine organizat furt de mărgele -/ spânzurându-mă apoi cu bună știință/ de-a lungul deceniilor de toate culorile,/ și de toate tranzițiile
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
am spus -/ și oribila spaimă de moarte/ pentru care am închipuit cele mai frumoase minciuni/ și cel mai bine organizat furt de mărgele -/ spânzurându-mă apoi cu bună știință/ de-a lungul deceniilor de toate culorile,/ și de toate tranzițiile. Putreziciunea, iubire,/ cu miros dulce de măr,/ - pentru care (în extaz) ficțiuni suave am fost inventați” (Bruta). Referentul imediat este parțial camuflat în Aripa secretă (1986), unde virulența se îmblânzește printr-o retorică superficial pacifistă, iar sensul e deturnat către atrocitățile
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
Stancu, beneficiind de un portret pozitiv, apoi Marin Preda, Carol al II-lea, Elena Lupescu, Nicolae Iorga, Ana Pauker, Lenin. Morții trăiesc ca viii (se întâlnesc, își scriu, pregătesc parastasul etc.), doar că macabrul se insinuează prin repetarea mirosului de putreziciune și a ororii de canibalism. Bazat pe absurd, comicul permite uneori trimiteri surprinzătoare. De altfel, orașul București, de care S. se dovedește atât de legat în scrierile sale, e transpus - cum remarca Adrian Marino - „absurd și straniu, grotesc și parodic
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
adevărat puritanism în expresie, cu evitarea oricăror aluzii senzuale (atât de abundente, totuși, în folclor), ci și în sensul „cumințeniei”, al menținerii stricte pe linia tradiției, al renunțării la înnoirea conținutului și a limbajului liric. În obstinația lui împotriva pretinsei putreziciuni a aproape întregii literaturi occidentale moderne, menită, potrivit convingerii sale, să dispară spre a ceda locul uzurpat unei literaturi nepervertite, care să învie bunele tradiții, directorul „Sămănătorului” mergea până acolo încât să ceară „taxe pe cărțile de literatură (nu de
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
ed. bilingvă, tr. Donald Eulert și Cornelia Hâncu, introd. Donald Eulert, Iași, 1980; Inel cu enigmă, postfață Laurențiu Ulici, București, 1981; Poezii, București, 1996; Descoperirea României - The Discovery of Romania, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Nebunie și lumină, București, 1998; Cetatea Putreziciune - La Cité Pourriture, ed. bilingvă, tr. Emanoil Marcu, Botoșani, 2000; Benedictus, pref. C. Rogozanu, București, 2002; Inel cu enigmă, Chișinău, 2002; Suflet de seară, pref. Dan Mănucă, Iași, 2003. Traduceri: Povestea marmotei. Basme romantice germane, postfață Hertha Perez, Iași, 1970
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
și Bernais (pentru formalizarea aritmeticii numerelor întregi); „calculul predicatelor de ordinul unu”; „teoria numerelor raționale”; „teoria generală a inelelor”; „teoria grupurilor” ș.a. Matematica - temelia cosmică a lumii pitagoreice și temeiul tuturor marilor cuceriri ale științei omenești - și-a dezvăluit brusc „putreziciunea” lăuntrică... 15.1.2.2. Experimentul Einstein-Podolsky-Rosentc " 15.1.2.2. Experimentul Einstein‑Podolsky‑Rosen" Apoi, o altă știință grandioasă, fizica, s-a dovedit o donna mobile... În 1935, Psysical Review (47) a publicat un studiu năucitor care frământă încă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a luat drept nasturi de pantaloni marinărești, dar care se vădiră a nu fi altceva decît oscioarele unor sepii, îmbălsămate în prețioasa substanță. Nu vă miră oare faptul că această substanță neprihănită și parfumată se găsește în miezul unei asemenea putreziciuni? Gîndiți-vă la ceea ce spune Sfîntul Pavel în Epistola sa către Corinteni, în legătură cu necurățenia și curățenia - despre faptul că ne naștem în rușine și creștem în slavă. Amintiți-vă de asemenea ceea ce spunea Paracelsus despre ingredientele din care e făcut moscul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
carte În care, cu ajutorul motivelor mitologice transfigurate de o imaginație Înclinată către fantastic așternea deasupra vieții o pâclă grea, densă, de nestrăbătut (Ă). În anul 1947 Petru Dumitriu venea cu o carte În care sub masca mitologică se ascundea și putreziciunea lui Gide și James Joyce și visarea stearpă a suprarealismului. (Ă). Prin scrisul său, Petru Dumitriu a arătat nu peste mult timp că el caută drumul Înspre munca Închinată aspirațiilor cinstite și mărețe ale clasei muncitoare. Începând să vadă din ce În ce mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
frontul (muncii, păcii, socialismului, cultural), a deservi, resturile (mentalității), a rânji, a lichida, a unelti, ș.a. Și iarăși: ură, armă, front, vigilență, sabotori, buruiană, chiabur, prăpastie, bandă, cosmopolitism, otravă, iminentă prăbușire, masă, chipul masei, muncă voluntară, belșug, fericire, dispreț, dușmănie, putreziciune, armă, Împilatori, triumful (proletariatului, socialismului), mocirlă. Dar să intrăm În subiect, demarând cu imaginea Înfloritoare a culturii din anul precedent, grație „Decretului pentru stimularea activității științifice, literare și artistice”, așa cum reiese din bilanțul Întocmit de secretarul Uniunii Scriitorilor, Mihai BENIUC
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În cartea Sandei Movilă, al boieroacei Julia și al cârciumarului Ilie Tabageru sunt cele mai vii, și aceasta este În dauna personajelor pozitive ale cărții. Scriitoarea caută prin fiecare gest al lor, prin fiecare stare sufletească mijloace spre a dezvălui putreziciunea caracterului lor de exploatatori (Ă). Acestei preponderențe a vechiului și lipsei de luptă Între nou și vechi, i se datorește lipsa de acțiune a cărții. Pe drept cuvânt, cel ce va citi Pe văile Argeșului va observa că În această
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Când, intenționând cât de cât să combați dușmanul, te apuci să etalezi scabrozitățile lui, fără a le combate În practică, prin arătarea faptelor vieții, ci dimpotrivă, lăsându-te furată de descrierea lor, opera literară se transformă Într-un purtător al putreziciunii burgheze. (Ă). Seria de vicii fundamentale ale romanului culminează În prezentarea denaturată a tipurilor de comuniști. Jacquot, Lisandra și Vasile ar fi trebuit să apară În primul plan, să trăiască puternic, să domine acțiunea, stârpind În Mirona toate buruienile prin
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de pe Mureș (Francisc Munteanu), Întâlnirea (C. Chiriță) ș.a. Proza istorică r-s și-a clădit potențialul apologetic și/sau social instigator, combativitatea de clasă și spiritul de partid prin: dezvăluirea exploatării sociale, a rolului maselor În construcția istorică, prin demascarea putreziciunii burgheze și zugrăvirea chipului luminos al luptătorului progresist sau ilegalistului. Autori reprezentativi: Zaharia Stancu (Desculț, Dulăii), AL. Jar (Evadarea, Interogatoriul, Sfârșitul jalbelor ș.a.), Eusebiu Camilar (Negura), Ion Pas (Lanțuri), A.G.Vaida (Clocote), M.Sadoveanu (Nicoară Potcoavă), Camil Petrescu (Un om
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Goodbye vorbesc despre potențialitatea negativă a lumii străbătute de eroul ale cărui convingeri etice sunt amenințate în fiecare clipă. Marlowe dă impresia că e capabil să se opună lumii, că, prin codul său comportamental, ar fi în stare să anuleze putreziciunea acesteia. Iluzia e de scurtă durată. Nici una din întâmplările prin care trece nu arată c-ar exista vreo șansă de a triumfa. Nici un aliat, nici o undă de speranță, nici un semn pozitiv nu răzbat dinspre umanitatea stridentă a orașului decăzut. Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ar fi fost foarte nimerit să se atragă atenția unora dintre dramaturgii noștri mai vârstnici, care au o bogată experiență de viață în ceea ce privește realitatea politică și socială a României burghezo-moșierești, că ei ar putea să atace teme de demascare a putreziciunii vechii societăți, că ei ar putea de pildă să scrie valoroase comedii satirice în care să biciuiască societatea burgheză, făcând să crească în spectatori ura împotriva exploatatorilor. O altă deficiență serioasă în sprijinirea muncii noastre scriitoricești provine din absența criticii
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noastră este o poezie cu tendință, cu tendința de-a exprima adevărul vieții pătrunsă de înaltele idealuri umane ale socialismului și comunismului. Ea nu vorbește câtorva «rafinați», gustători de «chintesențe» ale decadentismului burghez, ale acelora care se îmbată de miasmele putreziciunii capitaliste, proslăvindu-le și făcând apologia descompunerii și a morții ca lege universală (...). Că poezia noastră își atinge din acest punct de vedere ținta, nu rezultă numai din faptul că din cei 32 poeți publicați în antologie sunt mulți purtători
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
răspunde în cele din urmă. Mai e ceva, se repede Livia. Pe chip i se citește deziluzia, dar și hotărârea de a merge până la capăt. — Flaccus Vascularius a uitat de treaba asta... — Cred și eu, dacă nu-l mai deranja putreziciunea din gură, mormăie malițios Augustus. E mai presus de puterile lui să nu o tachineze. — ...pănă într-o zi, continuă bătăios Livia, când o altă cu noștință de-a lui, un cavaler de rang nu prea ilustru, unul, Trio Fulcinius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el s-a supus, s-a jertfit... Un urlet tăcut îi sfâșie pieptul. A renunțat la Scribonia! Fornăie mânios. N-o să lase pe nimeni să distrugă ce a construit cu prețul vieții și al fericirii sale. E obișnuit să taie putreziciunea și va tăia în carne vie, chiar dacă e vorba de propria lui familie. Întreabă cu uscăciune în glas: — Ce mai e? De partea cealaltă a măsuței, Trio Fulcinius de abia cutează să-și ridice ochii. Privirea împăratului îl arde. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că acest Velasco era același cu cel care îi dăduse din hainele sale lui Yozō. Pâcla nu se ridică nici după cinci, nici după șase zile. Jilave cum erau, pânzele, la fel ca și puntea, scoteau un miros urât de putreziciune, iar bătăile clopotului se auzeau la fiecare două minute printr-o perdea lăptoasă. Uneori, un soare ca o tipsie albă răzbătea prin negură, dar era îndată acoperit de următorul nor de ceață groasă. Când soarele pătrundea prin pâclă, marinarii spanioli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la Nunozawa. Pe apa tulbure și murdară din șanțul care împresura conacul seniorului Ishida pluteau ierburi de apă și lotuși putreziți. Dezamăgirea de a-și fi pierdut puterea în Sfatul Bătrânilor se simțea limpede din ierburile și lotușii atinși de putreziciune. — Bun venit! Tușind, seniorul Ishida îl țintui cu privirea pe samurai. Acesta făcu o plecăciune până la pământ. Când își ridică fața, samuraiul își dădu seama că la fel ca unchiul său, seniorul Ishida îmbătrânise mult și că trupul său odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că te iubesc. N-am iubit pe nimeni cum te iubesc pe tine. Dăduse-n retorica mincinoasă și atât de familiară din care-și câștiga pâinea. — Ești dulce. — Curvo ce ești! Curvă bogată. Asta-i poezie. Urlă poezia-n mine. Putreziciune și poezie. Poezie putredă. — Termină, Harry. De ce trebuie să te porți ca un monstru? Nu-mi place să las nimic În urmă, spuse bărbatul. Nu-mi place să las lucruri În urmă. * * * Acum era seară și el adormise. Soarele dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
În candele stinse. Furnicile Își Înălțară mușuroi sub pragul casei, iar cârtițele scoaseră la lumină cei patru dubloni de aur ce stătuseră ascunși sub temelia casei vreme de o sută cincizeci și trei de ani. În Încăpere se răspândi un miros de putreziciune, iar pe acoperiș hornul se Înclină spre miazăzi. Găleata, când se scufunda În adâncul fântânii, scotea un oftat prelung. Cumpăna scârțâia și apa se zbătea lovindu-se de pietre și aruncând În afara ei chipurile ce se oglindiseră Înlăuntru. Vitele mugeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]