531 matches
-
terasei, desenând un mozaic sălbatic până la vechiul păr, acum măcinat de boală. Singurul care se mișcă fu animalul. Căscă plictisit, deschise un ochi, îl studie o clipă, după care adormi la loc. - Nu sunt acasă! Peste gardul lateral, pe jumătate putrezit, se ridicase un cap înfășurat cu o basma neagră. - Buna ziua, știți cumva unde aș putea să o găsesc pe Florica Moraru? Nu își recunoscu vocea! Gâtuită, aspră, cumva străină, ieșise sugrumat dintr-un piept cuprins de sentimente prea complexe
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
așa că bătui drumul de pomană... Satul meu îi dincolo de muntele aista, chiar aproape de Observator... Las' că-ți arăt eu când ajungem aproape... Drumul era îngrozitor: numai gropi, numai surpături, numai treceri peste râu, peste lodbe de lemn vechi, răvășite și putrezite. Înaintam tare încet. Dar partea bună a lucrurilor era că nu mai duceam în mână valiza. În schimb, trebuia să îndur tovărășia unui căruțaș care începu să-mi împuie capul cu tot felul de lucruri, iar eu tare nu aveam
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
flamura promisiunilor amânate, dar... alegi, alegi mereu pasul înainte și viața îți arde cuvintele rostite sau nu, în secundele infinitului unui absurd tăcut uneori, prea zgomotos alteori... Cum să cauți epava unei corăbii în deșertul de ninsori sau printre formele-respirații putrezite ale oceanului vieții... Arunci până la stele veșmântul sufletului, lași inima să-și răsucească forma, până devine para de pe tava cu sunete neștiute apoi, îi redesenezi corzile. Va deveni chitara ecourilor și fiorului neatins de dogmă, în ruga bărbatului "unei singure
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
slujitori, însă mișeii de supuși nu vor să plătească dările! Se împotrivesc, se ascund, își bat joc de noi. Din păduri, Nămețilă a adus putregaiuri și frunze uscate. Din ținuturile de câmpie, Viscorilă ne-a adus doar mărăcini și ierburi putrezite. Numai vrăjitorul Ger Sticlos a împuținat tarabele din piețe. Oamenii și-au pus la adăpost bucatele... S-au ascuns și ei... Vedeți? - Și slujitorii noștri ce fac? - Viscorilă aleargă ca un bezmetic pe vârfuri de munte, Nor Vânăt doarme în
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
zarea nerostită Corcodușe roase-n sâmburi îmi pun gustul la-ncercare Într-un suflet opresc dâmburi să-mi privească ochiul-soare Pui de coțofene supte îmi mai cheamă strălucirea În alb-negru pene rupte peste gard alungă firea Cred că-n raza putrezită tot mai caută-o-ndoială Viața-mi frântă stă lovită peste-o pată de cerneală Și se scurge-mbătrânirea într-o nemurire blândă Marea-mi strânge glăsuirea în nisipul unde-o glandă Se-ngușează-n nesimțire peste-apusu'-nfiorat Numai unghia-n citire
FARD de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373400_a_374729]
-
be sweet, And you will know he fought To cover well his tripping feet. VECHEA CASĂ Nu-l mai satisface pe proprietar. În timp ce cărămizile ude dela colțuri Lăcrimează pe la geamuri, Suflate de vânt Ramele ferestrelor se clatină, Leaturile de lemn putrezite ale verandei Se desprind unele de altele, Petece de mușchi acoperă Leii de piatră, păzitorii casei. Și pare că nimic nu dorește să se preocupe Că fiarele au început să îmbătrânească, Iedera capturează balustradele, Vechea vopsea se’ntinde pe pereții
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
ÎN GRÂI- Autor: Cornelia Neagă Publicat în: Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017 Toate Articolele Autorului SURA VECE -în grâi- Ileana Cornelia Neagă Sub streașână ge pădure pa gealu” Rotundului Sura vece îi umbrită ge cloamba* goronului. Șindrila îi putrezita, spartă ge piatră gin vară Lasă ploaia și să scurgă pe pareți gin afară. Ieslea-i goală, numa” lanțu” ruginit-o, așteptând Altă marhă* să ia locul și s-o audă iar mugind. În cui spânzura scorbaciu”* iar pa poliță
ÎN GRAI- de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374059_a_375388]
-
în drum spre casa noastră, dar, de cele mai multe ori eram singură. Aproape de casă traversam un cimitir al eroilor, părăsit. Descoperisem acolo unele morminte a căror capace din beton erau date puțin la o parte și puteam zări sicriele din lemn putrezite și oasele din sicrie. Curiozitatea copilului era atât de mare, încât mai zăboveam lângă acele morminte, uitându-mă mai atent, la lumina zilei, înăuntrul lor. A fost primul meu contact cu existența morții și mi se părea ceva de domeniul
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
după ploi acide sub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitare sau cântau a tristețe altele scrijelite pe cranii de sclavi traversau în sticle oceane odată cu fragmente roșii însemnate cu x plutind undeva în stomacul unui pește rătăcit din cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple de piatră toate drumurile par închise pirați coji frunze aur sânge scriu eliberarea Referință Bibliografică: noul cod din două cuvinte / Ana Maria Gîbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 830, Anul III
NOUL COD DIN DOUĂ CUVINTE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345798_a_347127]
-
stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând...ne împăcam. * * * Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni... Tristă ești și-ntunecată. Vioara nu mai vibrează, Banca-i demult putrezită, Iar cișmeaua-i părăsită. Numai mintea mea visează La seri lungi de primăvară ...Cu magnolii înflorite, La dulci clipe... fericite, Și-o angelică fecioară Ce-alerga să nu o prindă Raza lunii sau vreo stea. Vai!... ce gelos eram pe
STRADA VECHE PRIETENULUI MEU GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345824_a_347153]
-
îngropate claie peste grămadă, dâre de moarte, schelete descompuse, gheare de corb, „parcă duhnind / a putreziciune,/ îmbălsămat în cutia craniană a morții / cu gust de urină / de șopârlă’ descompusă” (Masa de seară, I). Nu lipsește nici „vin roșu / în țeste putrezite / cu miros de mucegai / sorbit din găuri de ochi căprui” (Masa de seară I). Foarte sugestivă este și poezia „Numai orbii”. Orbii care poartă în ochi „rostirea din cuvânt” ca o „văpaie de ninsori”. Rostirea firească a sunetului, trecut prin
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PRAG PUTREZIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1272 din 25 iunie 2014 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://offer.altervista.org/Sculture/scultura-zenitnadir.htm să uit meleagurile prin care n-am trecut urc muntele și apoi văd ce se
PRAG PUTREZIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347399_a_348728]
-
însingurării te uit dar uite cum reinventezi povești în care angajezi actori care să-ți umple scenografia ochiul fuge spre tine în loc să rămână fix pe frontiera dintre triunghiul năuc și cel cu vârful în cer ca un prag de lemn putrezit totul se răstoarnă se reia actul 1 scena I cu precizia unui metronom mereu repornit de mâna dibace a Lui Anne Marie Bejliu, 25 iunie 2014 Referință Bibliografică: prag putrezit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1272
PRAG PUTREZIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347399_a_348728]
-
cel cu vârful în cer ca un prag de lemn putrezit totul se răstoarnă se reia actul 1 scena I cu precizia unui metronom mereu repornit de mâna dibace a Lui Anne Marie Bejliu, 25 iunie 2014 Referință Bibliografică: prag putrezit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1272, Anul IV, 25 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PRAG PUTREZIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347399_a_348728]
-
seara pe uliță sau la marginea râului unde se duceau să privească stelele în nopțile senine, cântau toate păsările din pădure împreună cu el. Erau mai mulți copii și mergeau la râu să se scalde sau să caute licurici printre rădăcinile putrezite ale unor copaci bătrâni. Zgârmau[1] cu un băț în praful maroniu și umed de rădăcini putrezite. Găseau licurici și umpleau vârfuri de rămurele, apoi se jucau cu ele alergând pe marginea râului. Ziceau că sunt mici steluțe căzătoare. Când
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
toate păsările din pădure împreună cu el. Erau mai mulți copii și mergeau la râu să se scalde sau să caute licurici printre rădăcinile putrezite ale unor copaci bătrâni. Zgârmau[1] cu un băț în praful maroniu și umed de rădăcini putrezite. Găseau licurici și umpleau vârfuri de rămurele, apoi se jucau cu ele alergând pe marginea râului. Ziceau că sunt mici steluțe căzătoare. Când picau acești viermi strălucitori de pe bețișor, parcă cădeau scântei de jar. Dany, la rugămintea ei, începea să
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând ... ne împăcam. Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni ... Tristă ești și-ntunecată. Vioara nu mai vibrează, Banca-i demult putrezită, Iar cișmeaua-i părăsită. Numai mintea mea visează La seri lungi de primăvară ... Cu magnolii înflorite, La dulci clipe ... fericite, Și-o angelică fecioară Ce-alerga să nu o prindă Raza lunii sau vreo stea. Vai!... ce gelos eram pe
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
foarte apropiată de tehnologia pilulei care ne-ar ajuta să nu mai mâncăm în stil clasic. În prezent, există multe pastile de înlocuire pe piață, dar acestea nu sunt, de obicei, suficient de nutritive și au gust neplăcut, de acadele putrezite. Multe alte realizări ne-au schimbat viața- telefonul mobil, videotelefonul, transplantul de organe, clonarea, camera web, dar au intrat deja în cotidian și am uitat că odată au fost și ele subiecte de science fiction... Referință Bibliografica: Cum s-au
CUM S-AU TRANSFORMAT CONCEPTELE SCIENCE-FICTION ÎN REALITĂŢI ALE ZILELOR NOASTRE de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345298_a_346627]
-
tăcute cărți/ și stampe vechi și-ngălbenite hărți.../ dar cine mi-a șoptit de-o lume nouă?” Cărțile sunt un decor obișnuit al poeziei sale, alături de ele poetul se întreabă:” Se poate lucruri nouă să răsară/ când totul este vechi și putrezit/ Stau în odaia mea și răsfoiesc la nesfârșit/ și plouă greu, și plouă trist afară...” Întrebarea din acest poem, aproape macedonskian, aparține tinereții ca o umbră a lecturilor germane de la Tubingen, dar și ca o pledoarie pentru viață. În acestă
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
sage o carce ge rugăciuni,Iar în fingia* gi apă is ș-acuma tri taciuni.Maica Domnului suspina gin icoana afumata... SURA VECE-în grai-Ileana Cornelia NeagaSub streașână ge pădure pa gealu” Rotunduluișura vece îi umbrită ge cloamba* goronului.Șindrila îi putrezita, spartă ge piatră gin varăLasă ploaia și să scurgă pe pareți gin afară.Ieslea-i goală, numa” lanțu” ruginit-o, așteptândAltă marhă* să ia locul și s-o audă iar mugind.În cui spânzura scorbaciu”* iar pa poliță-un șustăr
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
nu prea credea ce-i zicea copilul, dar ieși afară, în urma băiatului. Când se lămuri despre ce era vorba, se liniști și-l liniști și pe nepot: - Asta ce vezi tu ca fiind cărbuni aprinși, sunt niște bucăți de lemn putrezit care au fosfor înăuntru, și pe întuneric luminează. Uite, ia în mână o bucată din lemnul acesta. Vezi că nu este fierbinte, precum cărbunii... - Lasă-mă să mă joc cu bucățile astea de lemn sclipitoare. Ce frumoase sunt! - Ei, mai
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
Acasa > Versuri > Iubire > NU MĂ AUZI Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1996 din 18 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Nu ți-am mai scris de mult iubite, cuvintele au iz de fructe putrezite uitate undeva într-o vară amară, se leagă , se dezleagă indiferente la verdele rămas întru a fost odată Nu mă auzi ... încerc să-mi adun risipa din tot ce stă ascuns în urme; sunt mai mult înapoi decât înainte. Nu
NU MĂ AUZI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375259_a_376588]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎNTORS LA VATRA PĂRINȚEASCĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe drumuri părăsite și de Domnul uitată, zace o vatră veche, de timpuri încercată. Obloane putrezite, răsar din geamuri stinse, lacăte ruginite, sunt fața casei triste. În foșnetul blând tomnatic, se desprinde mărul, de durerea lui tresare, sufletul și cerul. O-amintire tristă, curge-n liniștea pustie, ajuns la vatra veche, doar amintirea-i vie. Bătrâna
ÎNTORS LA VATRA PĂRINȚEASCĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374736_a_376065]
-
apoi creație în secunda în care ultima vocală își aruncă forma în aer ca un dar al neîmplinirii *** ca un spectacol fără scenografie timpul scutură scufiile spiritelor apoi le așterne într-un haos al emoțiilor ca într-o sămânță deja putrezită gata gata să devină izvor de viață și moarte deopotrivă sărutând soarelui răsăritul Anne Marie Bejliu, 4 iunie 2017 Referință Bibliografică: el, clovnul bătrân, simplifică totul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2347, Anul VII, 04 iunie
EL, CLOVNUL BĂTRÂN, SIMPLIFICĂ TOTUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371756_a_373085]
-
ideea să-l cuprind. Să-mi fac nerostitele zid de amăgire Cât încă păsări albe prin suflet mă colinda, Măi poartă-n ochi sclipire de limpede oglindă Târziul să nu-nchida izvorul de iubire. Un mâine cu miros de fructe putrezite Mi-așterne în fața noian de vise trezite, La capăt de cărare se vor și-acum trăite, Mai poartă încă doruri în miez înverzite . Referință Bibliografica: Cârpe diem / Agafia Dragan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2044, Anul VI, 05 august
CARPE DIEM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379176_a_380505]