197 matches
-
Vlădescu câteva clipe, ridicând din sprâncene a mirare că-l vede acolo la masă. Își amintea brusc că voise să spună ceva. „Nu-mi place rânjetul lui. Râde de mine. Nu-mi place să râdă careva de mine. Asta mă râcâie, chestia aia mă râcâie undeva aici sub piept. Ascultă, domnu’...“ Întindea o mână nesigură spre Andrei Vlădescu, aplecându-se mult pe marginea somierei, într-un echilibru precar, îl apuca de haină trăgându-l spre el, să i se uite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din sprâncene a mirare că-l vede acolo la masă. Își amintea brusc că voise să spună ceva. „Nu-mi place rânjetul lui. Râde de mine. Nu-mi place să râdă careva de mine. Asta mă râcâie, chestia aia mă râcâie undeva aici sub piept. Ascultă, domnu’...“ Întindea o mână nesigură spre Andrei Vlădescu, aplecându-se mult pe marginea somierei, într-un echilibru precar, îl apuca de haină trăgându-l spre el, să i se uite în ochi de aproape, suflându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mustrătoare. În seara aceea era rândul lui Graham să gătească. Mâncarea pe care ne-a pregătit-o avea sau poate nu avea un nume: părea alcătuită în principal din linte și nuci arse până se transformaseră într-o crustă neagră, râcâită de pe fundul unei cratițe mari și servite cu un gogoloi de panglici din paste care aveau consitența cauciucului. Am mâncat, în cea mai mare parte, cufundați în tăcere. — Ar trebui să-i arăți mâine câteva lucrări de-ale tale, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În fiecare zi În chicineta noastră, dar nu mă puteam hotărî nicicum să fac și așa ceva. Umilința de a-i spăla vasele În fața celorlalți mă făcea să i-o șterg doar cu un șervețel după fiecare mic dejun și să râcâi cu unghiile bucățelele de cașcaval care rămâneau lipite de farfurie. Dacă era prea murdară sau stătuse prea mult În biroul ei, deschideam o sticlă de San Pellegrino pe care o țineam mereu la Îndemână și vărsam câțiva stropi pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bătrîneții, se gîndea Kay, pictată de Stanley Spencer sau alt pictor modern și prețios ca el. După ei, sosea o femeie cu fiul ei, un băiețel vag șchiop, cu ochelari. Apoi urma o bătrînă indiancă, suferind de reumatism. Băiețelul șchiop rîcÎia uneori cu gheata mai mare mușchiul și mizeria dintre dalele sparte ale aleii care ducea spre intrare, În timp ce maică-sa vorbea cu domnul Leonard În hol. O dată, nu demult, s-a uitat În sus și a văzut-o pe Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la ferestrele alea, ce mă-sa! urlă cineva din curte, și se auzi un cranț, craț de cizme pe zgură, pentru că ofițerii ieșiseră din adăpost și se Îndreptau spre Închisoare. În toate colțurile clădirii se auziră mesele izbindu-se și rîcÎind pardoseala din beton; oamenii săreau de la ferestre aruncîndu-se direct În paturi. În următorul minut luminile electrice fură aprinse. Domnul Browning și domnul Chase veniră tropăind puternic pe scări și o luară la goană pe coridoare, izbind În uși, deschizînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și simplu prea mari pentru trupul lui. —Mamă, am o idee. — Ia spune-mi, draga mea. Ce-ar fi dacă weekendurile ar fi săptămâni și săptămânile ar fi weekenduri? În timp ce aștept să se facă verde, am senzația că ceva Îmi râcâie pieptul, ca și cum aș avea o pasăre Înăuntru care Încearcă să scape. Atuncea toate mămicile și tăticii ar fi cu copiii lor mai mult. —Emily, te rog să vorbești corect. Nu mai ești un bebeluș. Îi surprind privirea În oglinda retrovizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mîna cu neprefăcută afecțiune.) Bobby Crawford, antrenor de tenis și băiat de casă la Clubul Nautico. Păcat că ne cunoaștem În așa o Împrejurare. Am fost plecat cîteva zile să mă uit la proprietățile de pe coastă. Pe Betty Shand o rîcÎie să mai deschidă un club sportiv. El vorbea, iar pe mine mă izbea stilul său ardent, dar Înviorător, și lipsa de ipocrizie cu care mă ținea de braț În vreme ce mergeam spre mașinile noastre. Era atent și dornic de-a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
serios. A fost un atac psihologic, unul mai ciudat. — Sună inedit și foarte la modă. Nu trebuie uitat cîte crime se-ntîmplă de-a lungul coastei ăsteia. SÎnt mulți gangsteri din East End retrași din afaceri, pe care Încă-i mai rîcÎie. — Dar ăia nu-s aici. Asta-i chestia ciudată cu Estrella de Mar. Pe-aici crimele par comise de amatori. — Ăștia-s cei mai răi - lasă atîta mizerie În urmă. Numai pe profesioniști te poți baza să facă o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În interiorul locuinței, acoperind cu sloganuri pereții și tavanul. Pe scară, vopseaua pulverizată era Încă umedă, iar pantofii de sport ai lui Crawford o mozoliseră pe treptele acoperite cu gresie. M-am oprit pe palierul de la etaj, ascultînd zgomotul mobilei care rîcÎia podeaua. Dormitoarele erau mîzgălite cu graffiti - dezmăț de verticile negre și aurii, EKG-ul unei mașinării demente pornite În căutarea unui creier. O singură cameră scăpase nevandalizată, dormitorul cameristei, situat deasupra bucătăriei, În care Crawford tocmai demonta de pe perete un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ale lui Crawford creau diviziuni nedorite. Ce Începuse ca o zbenguială răutăcioasă de budoar se transformase Într-o exploatare sordidă a cîtorva femei nefericite, printre care și Paula. Acum Îmi era dor de ea, dar pe ea Încă o mai rîcÎia ostilitatea față de Crawford. Energia și optimismul lui, felul cum Își trăia viața cu ochii deschiși, lucrurile astea păreau s-o irite Într-un fel. CÎnd am intrat pe poarta Residenciei, deja mă gîndeam la primul film pe care aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se Închega pe obraji, mînjindu-mi mînecile cămășii. — Crawford...? Am deschis ușa de plasă și am intrat pe teren chiar În timp ce mașina de tenis trăgea ultima minge Înainte de-a rămîne tăcută și nemișcată. Un ultim serviciu nereturnat, mingea lovi terenul rîcÎit În apropiere de trupul unui bărbat În cămașă albă și pantaloni scurți, Întins pe linia de fund. Cu racheta În mînă, odihnea cu fața În sus Într-un lac de sînge care se scurgea Încet pe solul gălbui. Cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
personale, zdrențe de haine, oase și cranii umane, totul asamblat de acea rășină epoxidă omniprezentă și translucidă. Hudson se aplecă pentru a-și trece repede mâna înmănușată peste un perete, mângânind în treacăt niște coaste care aparținuseră unor ființe umane. Râcâi materia rășinoasă, fără s-o cresteze. ― Ai mai văzut o chestie ca asta? ― Eu, nu, făcu Hicks. Nu sunt chimist. Așteptau părerea lui Dietrich. Ea o prezentă: ― Parcă ar fi o secreție. Monștrii ăia scuipă treaba asta, Ripley? ― Nu... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un detector de mișcare pentru a simți o prezență în spate și se răsuci brusc. Lampa îi relevă un extraterestru la vreun metru înapoi. Creatura se năpusti asupra figurii sale și el se aplecă. Niște gheare capabile să rupă metalul râcâiră apărătoarea trunchiului. Se lăsă jos în centrul de exploatare; monștrii își dădură drumul. Curând plafonul păru să explodeze, iar o ploaie de forme de coșmar și bucăți de dale căzură în sală. Newt urlă, Hudson deschise focul, iar Vasquez îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
iasă la zăpadă cu ele). Nimic din echipamentul de pe vremuri nu mai rămăsese la vedere. Lucrurile vechi și parfumate supraviețuiau într-un șanț al memoriei, imprimate unele peste altele. Dacă n-ar fi fost unii care să-și amintească, să râcâie și-apoi să restaureze tabloul, peste o sută de ani n-ai mai fi știut de ele. Toate deveniseră niște obiecte imposibile (uneori chiar improbabile), la fel de contorsionate și inutile ca și viețile noastre: nu le recunoșteai, nu se mai făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
amintiri se-așază o tencuială groasă, sub care nu merită să cauți. Alteori, detaliile țâșnesc când te-aștepți mai puțin: imaginile se-acumulează, crustele neuronilor se desfac, eliberând mii de spori electrici. Culorile strălucesc putred, călduros, îți vine să le râcâi ca pe-o eczemă, să vezi ce-i dedesubt. Camil Petrescu, după ce l-a studiat bine pe Proust, numește chestia asta „memorie involuntară“. Noi, teoreticienii virtuali, îi spunem „memorie reziduală“ (sau RAM). M-am lipit de Maria în pat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
credeam eu, păcălit de bunici. Maria mă lămurise repede, fără să consulte vreun catalog: aurul sfânt al diademei era foiță de staniol, iar lemnul cadrului, ceară încinsă și-apoi întărită, cum se modela prin atelierele interbelice. Dacă scoteai geamul și râcâiai puțin cu unghia, foița se descojea imediat și răsărea negreala: plumb și fier albastru, în cel mai bun caz alpaca. Moștenirea de familie a stră-stră-bunicului Teodosie, cu care mă lăudam lui Mihnea și Cezar în școala generală, nu părea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ulei și o picătură două de oțet, ca la maioneză. Se adaugă roșiile tocate și ardeiul iute. Când peștele e gata, se așează într-un platou și se toarnă deasupra mujdeiul. Apoi apa fiartă peste sarea de pe plită și se râcâie puțin. Rezultatul se adaugă peste pește, împreună cu ardeiul și verdeața tocate. Se servește fierbinte, cu mămăliguță. Filă de pește împletit cu garnitură de morcov Mariana Trepcevici, maistru instructor INGREDIENTE: * patru filăuri de pește fără oase (păstrăv, șalău, pangasius), * o
Poftă bună! O colecţie de reţete culinare ale Colegiului Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” by Liliana Dolores Voinea; Elisabeta Mincior; Mihaela Gall; Ana Bungianu () [Corola-publishinghouse/Science/91545_a_92368]
-
sau pe acela, mai tangibil, al unei păpuși care fusese, pesemne, a bunicii ei, dacă nu chiar a străbunicii), pe care, când nu era nimeni în cameră, o mângâia, își trecea fiecare deget, pe rând, prin ansa-i aurie, o râcâia ușor cu unghia în colbuitele intrânduri, întârziind minute bune, cu indexul sau policarul, în interiorul alb al ei, dându-i ocoale nesfârșite, de parcă l-ar fi șlefuit, precum un maâtre bimbelotier, concavitatea sidefie a unei scoici, a unui ghioc. — Bănuiți, domnule
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
pămîntul ținea o jucărie de muncele, gîlme, nu dealuri prelungi, pante, iarba curioasă aici, alburie de atîtea flori albe, pădure, încetinește, pădurea de sub copaci, din trenul agreat nișă ecologică în ecosistem, linie în consolidare, toarnă betoane, parapete, maluri galbene, vegetație rîcîită cu buldozerul, aruncat între pionierii căii ferate, asta da soartă, sub numele pădurii, cîtă pădure! m-am și împăcat cu mine, lăsîndu-mă pe clipe de halta Stănița, poezie de duminică dimineața cu brazii mari și clădirea de scînduri nou vopsită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ca să fie slugă pe acolo, bine că s-a întors! eu am scăpat de silicoză, că am respectat normele, așa mi-am purtat toată echipa, alții din leat au murit demult! iar Bălanul vrea să trăiască din industria ciupercilor, toată lumea rîcîie munții după ele, vin străinii și iau pe degeaba, ciuperci! Ciupercile ne scapă la sigur de valută! glumea Constantin Tănase la "Cărăbuș", dar uite! toată stima, la revedere, Tîrgu Mureș. Marți, 24 august, ora 7,15, în gara Tîrgu Mureș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
calea reală te scoate la animale, unica stație de pe circuit anexă grădinii zoologice Tîrgu Mureș, drum propriu pentru lame, pentru leul cel tînăr care a rămas cu mama lui, cățeaua care l-a alăptat și voia să-l învețe să rîcîie în pămînt, să astupe oase, dar el n-a vrut! alei pentru gheparzi, pantere, pume, tigri, aleea de la zimbru, terariul, păsăret, cuști pentru maimuțe, cu hornuri de sîrmă între ele, călătorii în scurte întoarceri, cu straja animalul de la început la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
turn singurele din oraș, Deva 75 km, Vîrfurile 37 km, [Vîrsta] și destinuuul / Mi te-au scos în cale / Să ne șteargă viața /Lacrimile-amaaare! miros de chipsuri trecute pe manele grele, în Apuseni, în care și desenul munților iese anapoda, rîcîind pe fundul depresiunii! fotbal prin afiș "Romtrans Ceramistul" Nucet "FC Bihor" Tileagd, divizia D a județului Bihor, casele îndesate, Tudocea Traian la anul 1982, pruni peste tot, crengile cu sprijoane, biserica strălucește de alb, satul Băița, exploatarea minieră cu sediul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Am gura spartă și cine știe? După un timp îmi spune să-l însoțesc. Îmi arată ceva lîngă gard. Ei, vezi? Ce să văd, moșu' Gică? Păi, uită-te aici! Mă uit, dar nu văd nimic! Cu un băț, moșul rîcîie pămîntul pînă se vede clar un cui foarte ascuțit și ruginit. Ce-i ăla? Un cui ruginit?! Ei, da, un cui ruginit. Și lîngă el, ce vezi? Altul, strig eu involuntar. Moșul rîcîie din nou, scoate o scîndurică de 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu văd nimic! Cu un băț, moșul rîcîie pămîntul pînă se vede clar un cui foarte ascuțit și ruginit. Ce-i ăla? Un cui ruginit?! Ei, da, un cui ruginit. Și lîngă el, ce vezi? Altul, strig eu involuntar. Moșul rîcîie din nou, scoate o scîndurică de 5 x 5 cm și în mijlocul ei un cui mare foarte ascuțit. Acuma înțelegi? Mă uit mai atent și observ alt vîrf de cui, ieșit cam 1 cm de la sol. Moșul rîde. Ca să intre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]