253 matches
-
pe picioare. Atunci ce-ai spune să vii din nou mâine și să mai încerci o dată? întrebă plin de speranță bătrânul. Zău că am nevoie de vânzători! Ignatius reflectă un timp la oferta primită, studiind cicatricea de pe nasul bătrânului și râgâind din plin. Cel puțin ar avea de lucru. Mama lui ar trebui să fie satisfăcută. Era o slujbă la care nu urma să fie prea mult supravegheat sau hărțuit. Terminând de gândit, își drese glasul și râgâi din nou. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nasul bătrânului și râgâind din plin. Cel puțin ar avea de lucru. Mama lui ar trebui să fie satisfăcută. Era o slujbă la care nu urma să fie prea mult supravegheat sau hărțuit. Terminând de gândit, își drese glasul și râgâi din nou. Dacă mă simt în stare mâine dimineață, poate mă voi reîntoarce. Mi-ar fi greu să precizez la ce oră ajung, dar cred că, mai mult sau mai puțin, te poți aștepta să mă vezi. — Îmi pare tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
hol, mama lui vorbea la telefon cu cineva, spunând: — Ș-am folosit pân’ la ultimul cent banii de asigurare pe care-i lăsase sărmana lui bunică Reilly, ca să-l țin la universitate. Nu-i îngrozitor? Bani aruncați pe fereastră! Ignatius râgâi și deschise un sertar să caute hârtia de scris pe care credea că o mai are. Acolo găsi un yo-yo cumpărat cu câteva luni în urmă de la un filipinez care vindea astfel de jucării prin vecinătate. Pe o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de boli nervoase a spitalului Caritas. Maicile, atât de serviabile, și psihiatrii care lucrează acolo mă vor ajuta s-o studiez în pauzele tratamentului cu șocuri. — Acum taci. — Vezi ce s-a întâmplat? Mi-ai distrus spiritul de inițiativă. Ignatius râgâi. Bine, sper că ai ales un traseu pitoresc, de preferat unul care trece printr-un parc unde unul ca mine, care suferă din cauza picioarelor obosite și amorțite, să aibă multiple posibilități de a se așeza. Când m-am sculat azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în fularul vânzătorului Reilly, poruncindu-i să iasă din garaj și îl amenință că îl va da afară dacă nu va veni devreme a doua zi dimineață ca să înceapă lucrul în Cartierul Francez. Ignatius, prost dispus, luă troleibuzul spre casă, râgâind cu atâta violență și aromă de Paradis încât, deși era aglomerație, nimeni nu voia să se așeze alături de el. Când intră în bucătărie, mama lui îl întâmpină căzând în genunchi în fața lui și zicând: — Doamne, spune-mi de ce m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
existență pe străzile acestui oraș sălbatic. — Ce-s semnele alea pe mâinile tale? Ignatius privi zgârieturile cu care se alesese încercând să convingă pisica să rămână în compartimentul pentru chifle. Am dus o luptă apocaliptică cu o prostituată înfometată, spuse râgâind Ignatius. Fără forța mea musculară, ar fi prădat căruciorul. În cele din urmă s-a îndepărtat șchiopătând de locul bătăii, cu zdrențele de pe ea în dezordine. — Ignatius! Vocea doamnei Reilly era tragică. Cu fiecare zi ce trece te porți tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
inspectară anunțul, cercelul, fularul, sabia și rugară să se plece de acolo. Rău ar fi fost și dacă ar fi plouat pe expoziția lor. Dar una ca asta! — Crenvurști, crenvurști, striga Ignatius puțin supărat. Delicatese din bucătăriile igienice ale Paradisului. Râgâi cu violență în timpul pauzei care urmase. Doamnele se prefăceau că privesc cerul și mica grădină din spatele catedralei. Ignatius, abandonând cauza pierdută în ciuda reclamei de pe cărucior, se duse spre gard ca să privească picturile în ulei, pastelurile și acuarelele atârnate de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trebuit să înghit prea mult Martini. — O, Doamne! Dar spune-mi, ce Dumnezeu faci în costumul acesta bizar? Arăți ca Charles Laughton costumat în Regina Țiganilor. Pe cine vrei să întruchipezi? Vreau și eu să știu. Pleacă de aici, filfizonule. Ignatius râgâi și eliminarea gazelor sale din stomac răsună cu ecou printre zidurile aleii. Asociația artistică a doamnelor își întoarse pălăriile în direcția de unde se auzise sunetul vulcanic. Ignatius privi lung la sacoul de catifea bej al tânărului, la sveterul de cașmir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Vreun judecător bătrân ar fi probabil atât de tulburat, încât ar născoci vreun motiv pentru care să ne găsească vinovați pe amândoi. — Bestie revoltătoare! — De ce nu te duci să iei parte la vreuna dintre distracțiile dubioase care te atrag? Ignatius râgâi. Uite, pe Chartres Street trece încet un marinar. Pare foarte singur. Tânărul privi spre capătul aleii care dădea în Chartres Street. — Ăla? spuse el. Nu-i decât Timmy. — Timmy? întrebă supărat Ignatius. Îl cunoști? — Desigur, răspunse tânărul cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un plastic bun, nu se sparge. Ia spuneți-mi, copii, cum v-a plăcut cina? — A fost delicioasă, spuse domnul Robichaux. — Minunată! îi întări cuvintele doamna Reilly. N-am mai mâncat o mas-așa bună de nu știu când. Santa râgâi sonor. — Cred c-am pus prea mult usturoi în vinetele umplute, da’ am mâna spartă când e vorba de usturoi. Chiar și nepoții mei îmi spun: „Hei, mam’mare, iar ai pus prea mult usturoi.“ — Ce drăguț, spuse doamna Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ceea ce cat eu i-un loc unde să le las după-masa. M-am gândit că am putea să ne-ntâlnim pe la unu, să le pun în cutia pentru chifle a căruciorului și să le iau înainte de trei. — Ce născocire! Ignatius râgâi. Chiar te aștepți să te cred? Duci provizii pentru școală după ce școlile se-nchid? — Îți dau în fiecare zi câte doi dolari. — Serios? întrebă cu interes Ignatius. Foarte bine, dar va trebui să-mi plătești în avans chiria pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
angaja în protestele ei sociale. Cât de îndurerată va fi când Ignatius îi va descrie plăcerile lui încărcate de tandrețe. — Oare să îndrăznesc? se întreba Ignatius, lovindu-și absent căruciorul de o mașină parcată. Mânerul îi intră în stomac și râgâi. Nu-i va spune femeii cum a ajuns să afle despre ea. Va începe prin a discuta despre Boetius. Va fi impresionată. Ignatius găsi adresa și spuse: „O, Doamne! Biata femeie a căzut în mâinile unor netrebnici.“ Cercetă fațada barului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Oamenii nu pot să facă o asemenea greșeală. Asta-i neîndoielnic cel mai sinistru bar din oraș. N-ai vrea să cumperi un crenvurșt? Darlene veni la ușă. Ian privește cine-i aici! Ce face biata ta mamă? — O, Doamne! râgâi Ignatius. De ce m-a condus Fortuna tocmai în locul acesta? — Hei, Jones! strigă Lana. Lasă repede mătura aia din mână și vino să gonești individu’ ăsta. — Regret. Nu fac vânt la nime’ pe mai puțin de cinzeci pe săptămână. — Zău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ele pot fi recunoscut. Mă îndoiesc că am devenit o legendă. Mi-e teamă că am abandonat mișcarea prea în grabă. Ignatius era încântat. După multe zile mohorâte părea să vină una luminoasă. Am devenit probabil un fel de martir. Râgâi. Nu dorești un crenvurșt? Nu țin seama de culoarea și credința celor cărora le ofer serviciile mele. Paradisul Vânzătorilor a fost un pionier în domeniul aprovizionării publice. — Cum d-un mârtan alb ca tine, care vorbește-așa frumos, vinde cârnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tu umblând aiurea pe străzi îmbrăcat ca de bal mascat. — A fost cea mai lugubră noapte din viața mea, suspină Ignatius. Fortuna se vede că era beată în timp ce țesea noaptea trecută. Mă îndoiesc că aș putea cădea și mai jos. Râgâi. Pot să te întreb ce făcea cretinul acela de polițist la fața locului? — Noaptea trecută, după ce ai fugit de acasă, am sunat-o pe Santa și i-am spus să-l caute pe Angelo la secție și să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și îngrozitor. În momentul de față, cred că ei sunt pe undeva pe afară, biciuind vreun moderat pe care mama mea l-a auzit azi dimineață, la băcănie, vorbind în favoarea Națiunilor Unite. Toată ziua a trăncănit despre acest incident. Ignatius râgâi. Am trăit săptămâni de tortură. — E atât de ciudat să o găsesc pe mama ta plecată. Pe vremuri nu se mișca niciodată de aici. Myrna atârnă chitara de tăblia patului și se întinse pe el. Camera aceasta! Ne-am distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de gură. — Micul dejun al campionilor, zise el. Luă o gură, făcu gargară, apoi înghiți. Danny stătea la două scaune distanță, destul de aproape ca să-l audă, dar îndeajuns de departe ca să suporte duhoarea. — Îl știi pe Marty Goines, Chester? Brown râgâi și întrebă: — De ce ți-aș spune? Danny îi înmână un dolar. — Prânzul campionilor. — Iau trei mese pe zi. Turnătoria îmi sporește pofta de mâncare. Danny scoase încă un dolar. Chester îl palmă, mai trase o dușcă și mângâie sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
astea. De fapt, și mie îmi e puțin rău. Le iertase de tot. Nu putea să-și acuze maimuțele cele adorabile. Nu era vina lor. Era vina celor care fabricau băutura ce făcuse din primate niște alcoolice. Încruntându-se și râgâind, maimuțele trecură prin ceea ce era, probabil, o combinație de indigestie și dureri puternice de cap. 16 Într-una dintre camerele casei din bazar a familiei sale, băiatul de la Hungry Hop stătea și-și îngrijea urechea. Nu mai era inflamată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
binevoi Înălțimea Sa să răspundă la această Întrebare? Deșertăciune a deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni? Va recurge Înălțimea Sa din nou la vechile argumente: Unde erai când am creat lumea? Eu sunt Cel ce sunt? Bătrânului Îi scăpă un fel de râgâit mirosind acru a tutun și arak, Întoarse palmele, care erau bătătorite ca ale unui zugrav, și le așeză pe genunchi, simple și goale. Doar inelul de pe deget licări o clipă, apoi strălucirea lui se stinse. Mesteca ceva? Zâmbea? Ațipise? Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
stârnită - mijlocul ars șalele dislocate de neastâmpărul care țopăie sapă o groapă între picioarele acestui bărbat și pula în vagă erecție o va străpunge pe mama - acum își răsuflă vigoarea și o împrăștie [...]. clipoceli și strănuturi; cuvinte mototolite scârțâie - grohăind râgâind încurcându-se se descâlcesc individualizându-se organe interne încăpute în cavitățile strâmte ale mamei și în ale omului nostru - tatăl să fie: poate.“ În plus, este neinspirată ideea de a scrie astfel - licențios-sclifosit - mai mult de o sută de pagini
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
neinspirată ideea de a scrie astfel - licențios-sclifosit - mai mult de o sută de pagini. Un stil care, la început, trezește curiozitatea, prin noutate, devine agasant și chiar dizgrațios prin repetare. „milă față de mama dar nici o îngăduință: mama trebuie să dispară. râgâie; scapă pârțuri; le stâlcește în pâlnia spațiului dintre trompele uterine; pot să-mi închipui orice. Nimeni nu cumpără scornirile mele și n-are ce face cu astfel de născociri. Mi se va întoarce spatele. Mi se va zice că - zăbovind
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de farmec literar: „Toți sfinții stau la masă și se-ndoapă / Ca niște porci tot clefăie din gură, / Cu barba năclăită de untură - / La mine nu ajunge un pahar cu apă. / Ca niște câini pe labe rod la os, / Se-ndoapă zdravăn, râgâie vârtos.“ Pe pagina de gardă a cărții, sub titlu, scrie: „poezie cu ceva umor“. Dar versurile lui George Peagu n-au deloc umor. Au doar sarcasm și acela lipsit de finețe. În mod inexplicabil, autorul prefeței, Marcel Crihană, îi înalță
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
câștigate În timp ce cătușele feudale ale Bisericii și ale Familiei slăbeau, iar privilegiile aristocrației (fără nici un fel de Îndatoriri) se răspândeau În cele patru zări, erau democratizate, În special privilegiile libidinoase, dreptul de a fi dezinhibat, spontan, de a urina, defeca, râgâi, de a se Împreuna În toate pozițiile, triplu, cvadruplu, polimorfic, nobile prin a fi firești, primitive, combinând tihna și inventivitatea luxoasă a Versailles-ului cu ușurința erotică acoperită de hibiscus din Samoa. Romantismul Întunecat prindea rădăcini. La fel de vechi, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și nevoi și eu tac... tac... așteptând să se arate moartea. Stau toată ziua alături de bătrână, așezate pe treapta de beton a digului și privim întinderea aceea ucigașă de apă tulbure și agitată sau care, poate, mulțumită de câștig, își râgâia în barbă. Femeia cu ochi goliți de tristețe își deapănă, parcă doar sieși, povestea tristeților amare: feciorul ei are trei copii, soția a plecat mânată de bătăile lui și scandalurile nesfârșite. Era cizmar și mai aducea câte un ban în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de la degetul lui mic și stă madam tristețe și se uită la steagul ciuruit de gloanțele indiferenței și nu-i vine să creadă ce efemeră îi poate fi existența și zice acum eram și-acuma nu mai sunt, iar el râgâie scurt, ca să împuște doi iepuri dintr-un foc. Un iepure tristețea. Un iepure nebuna. Ce ucigaș. Un ucigaș de iepuri. Nebuna înțelege. Dar parcă tot nu vrea să înțe leagă. Și nu vrea în ruptul capului să accepte. Așa că el
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]