250 matches
-
hol, mama lui vorbea la telefon cu cineva, spunând: — Ș-am folosit pân’ la ultimul cent banii de asigurare pe care-i lăsase sărmana lui bunică Reilly, ca să-l țin la universitate. Nu-i îngrozitor? Bani aruncați pe fereastră! Ignatius râgâi și deschise un sertar să caute hârtia de scris pe care credea că o mai are. Acolo găsi un yo-yo cumpărat cu câteva luni în urmă de la un filipinez care vindea astfel de jucării prin vecinătate. Pe o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de boli nervoase a spitalului Caritas. Maicile, atât de serviabile, și psihiatrii care lucrează acolo mă vor ajuta s-o studiez în pauzele tratamentului cu șocuri. — Acum taci. — Vezi ce s-a întâmplat? Mi-ai distrus spiritul de inițiativă. Ignatius râgâi. Bine, sper că ai ales un traseu pitoresc, de preferat unul care trece printr-un parc unde unul ca mine, care suferă din cauza picioarelor obosite și amorțite, să aibă multiple posibilități de a se așeza. Când m-am sculat azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în fularul vânzătorului Reilly, poruncindu-i să iasă din garaj și îl amenință că îl va da afară dacă nu va veni devreme a doua zi dimineață ca să înceapă lucrul în Cartierul Francez. Ignatius, prost dispus, luă troleibuzul spre casă, râgâind cu atâta violență și aromă de Paradis încât, deși era aglomerație, nimeni nu voia să se așeze alături de el. Când intră în bucătărie, mama lui îl întâmpină căzând în genunchi în fața lui și zicând: — Doamne, spune-mi de ce m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
existență pe străzile acestui oraș sălbatic. — Ce-s semnele alea pe mâinile tale? Ignatius privi zgârieturile cu care se alesese încercând să convingă pisica să rămână în compartimentul pentru chifle. Am dus o luptă apocaliptică cu o prostituată înfometată, spuse râgâind Ignatius. Fără forța mea musculară, ar fi prădat căruciorul. În cele din urmă s-a îndepărtat șchiopătând de locul bătăii, cu zdrențele de pe ea în dezordine. — Ignatius! Vocea doamnei Reilly era tragică. Cu fiecare zi ce trece te porți tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
inspectară anunțul, cercelul, fularul, sabia și rugară să se plece de acolo. Rău ar fi fost și dacă ar fi plouat pe expoziția lor. Dar una ca asta! — Crenvurști, crenvurști, striga Ignatius puțin supărat. Delicatese din bucătăriile igienice ale Paradisului. Râgâi cu violență în timpul pauzei care urmase. Doamnele se prefăceau că privesc cerul și mica grădină din spatele catedralei. Ignatius, abandonând cauza pierdută în ciuda reclamei de pe cărucior, se duse spre gard ca să privească picturile în ulei, pastelurile și acuarelele atârnate de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trebuit să înghit prea mult Martini. — O, Doamne! Dar spune-mi, ce Dumnezeu faci în costumul acesta bizar? Arăți ca Charles Laughton costumat în Regina Țiganilor. Pe cine vrei să întruchipezi? Vreau și eu să știu. Pleacă de aici, filfizonule. Ignatius râgâi și eliminarea gazelor sale din stomac răsună cu ecou printre zidurile aleii. Asociația artistică a doamnelor își întoarse pălăriile în direcția de unde se auzise sunetul vulcanic. Ignatius privi lung la sacoul de catifea bej al tânărului, la sveterul de cașmir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Vreun judecător bătrân ar fi probabil atât de tulburat, încât ar născoci vreun motiv pentru care să ne găsească vinovați pe amândoi. — Bestie revoltătoare! — De ce nu te duci să iei parte la vreuna dintre distracțiile dubioase care te atrag? Ignatius râgâi. Uite, pe Chartres Street trece încet un marinar. Pare foarte singur. Tânărul privi spre capătul aleii care dădea în Chartres Street. — Ăla? spuse el. Nu-i decât Timmy. — Timmy? întrebă supărat Ignatius. Îl cunoști? — Desigur, răspunse tânărul cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un plastic bun, nu se sparge. Ia spuneți-mi, copii, cum v-a plăcut cina? — A fost delicioasă, spuse domnul Robichaux. — Minunată! îi întări cuvintele doamna Reilly. N-am mai mâncat o mas-așa bună de nu știu când. Santa râgâi sonor. — Cred c-am pus prea mult usturoi în vinetele umplute, da’ am mâna spartă când e vorba de usturoi. Chiar și nepoții mei îmi spun: „Hei, mam’mare, iar ai pus prea mult usturoi.“ — Ce drăguț, spuse doamna Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ceea ce cat eu i-un loc unde să le las după-masa. M-am gândit că am putea să ne-ntâlnim pe la unu, să le pun în cutia pentru chifle a căruciorului și să le iau înainte de trei. — Ce născocire! Ignatius râgâi. Chiar te aștepți să te cred? Duci provizii pentru școală după ce școlile se-nchid? — Îți dau în fiecare zi câte doi dolari. — Serios? întrebă cu interes Ignatius. Foarte bine, dar va trebui să-mi plătești în avans chiria pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
angaja în protestele ei sociale. Cât de îndurerată va fi când Ignatius îi va descrie plăcerile lui încărcate de tandrețe. — Oare să îndrăznesc? se întreba Ignatius, lovindu-și absent căruciorul de o mașină parcată. Mânerul îi intră în stomac și râgâi. Nu-i va spune femeii cum a ajuns să afle despre ea. Va începe prin a discuta despre Boetius. Va fi impresionată. Ignatius găsi adresa și spuse: „O, Doamne! Biata femeie a căzut în mâinile unor netrebnici.“ Cercetă fațada barului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Oamenii nu pot să facă o asemenea greșeală. Asta-i neîndoielnic cel mai sinistru bar din oraș. N-ai vrea să cumperi un crenvurșt? Darlene veni la ușă. Ian privește cine-i aici! Ce face biata ta mamă? — O, Doamne! râgâi Ignatius. De ce m-a condus Fortuna tocmai în locul acesta? — Hei, Jones! strigă Lana. Lasă repede mătura aia din mână și vino să gonești individu’ ăsta. — Regret. Nu fac vânt la nime’ pe mai puțin de cinzeci pe săptămână. — Zău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ele pot fi recunoscut. Mă îndoiesc că am devenit o legendă. Mi-e teamă că am abandonat mișcarea prea în grabă. Ignatius era încântat. După multe zile mohorâte părea să vină una luminoasă. Am devenit probabil un fel de martir. Râgâi. Nu dorești un crenvurșt? Nu țin seama de culoarea și credința celor cărora le ofer serviciile mele. Paradisul Vânzătorilor a fost un pionier în domeniul aprovizionării publice. — Cum d-un mârtan alb ca tine, care vorbește-așa frumos, vinde cârnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tu umblând aiurea pe străzi îmbrăcat ca de bal mascat. — A fost cea mai lugubră noapte din viața mea, suspină Ignatius. Fortuna se vede că era beată în timp ce țesea noaptea trecută. Mă îndoiesc că aș putea cădea și mai jos. Râgâi. Pot să te întreb ce făcea cretinul acela de polițist la fața locului? — Noaptea trecută, după ce ai fugit de acasă, am sunat-o pe Santa și i-am spus să-l caute pe Angelo la secție și să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și îngrozitor. În momentul de față, cred că ei sunt pe undeva pe afară, biciuind vreun moderat pe care mama mea l-a auzit azi dimineață, la băcănie, vorbind în favoarea Națiunilor Unite. Toată ziua a trăncănit despre acest incident. Ignatius râgâi. Am trăit săptămâni de tortură. — E atât de ciudat să o găsesc pe mama ta plecată. Pe vremuri nu se mișca niciodată de aici. Myrna atârnă chitara de tăblia patului și se întinse pe el. Camera aceasta! Ne-am distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca să vadă dacă urmărea conversația. Fiind obiectul atenției tuturor de la masă, Petite-Ma a ridicat capul și s-a uitat la rândul ei curioasă la familia sa, În timp ce continua să mestece zgomotos o bucată de sucuk. A Înghițit-o, a râgâit și tocmai În clipa În care părea să alunece din nou În lumea ei, i-a uimit pe toți cu acuratețea memoriei ei. — Asya, draga mea, o să-ți torn plumb și o să fac să crape deochiul care a fost aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bine în fiertură. Abia după ce a mâncat și ultima lingură își recăpătă puterea îndeajuns pentru a șterge farfuria cu ultima bucată de pâine. Porfiri așeză farfuria deoparte pe podea. Nu avea unde altundeva să o pună. Virginski slobozi un mic râgâit de satisfacție. ă Dar cine sunteți? îl întrebă pe Porfiri, întărit cu siguranță de mâncare. ă Doar ți-am spus. Eu sunt Porfiri Petrovici. Vorbeam despre cărți. Porfiri arătă înspre grămada de pe pat. ă Cărțile mele! exclamă studentul, cu bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ar fi ieșit din propriul ei trup: singura femeie care nu arăta perfect dintre toți cei de-acolo, oprindu-se la prima masă de cocteil și gustând din bunătățile servite. La naiba, avea să mănânce, să devoreze, să soarbă, să râgâie, să bea, să se bucure de toate! Oricum nu era nimeni care s-o vadă. Ba nu, un bărbat se uita la ea, se Îndrepta spre ea. Se Îndrepta? Alerga, de fapt. Foarte agil, Înalt, bronzat, cu ochi albaștri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei fetișcane care strângea paharele murdare și le spăla. Se mișca fără să vadă și fără să audă, făcându-și treaba în mod mecanic. Vecinul meu de masă mi-a șoptit, râgâind, că fata își omorâse tatăl pentru că nu mai putuse îndura bătăile. Judecătorii au achitat-o, „dar viața, a chicotit vecinul meu de masă, e mai necruțătoare ca justiția; ea nu iartă”. Nu mai suportam frigul, femeile mutilate, nebunii, pe vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
străduit să-i explic că vreau ca el să facă asta. CÎnd Îi dau lui Tom biberonul, iar Linda se năpustește și Încearcă să mi-l ia din brațe, ce face Dan? Ce spune? Absolut nimic. — Îl fac eu să rîgÎie, dacă vrei, Îmi spune ea, Întinzîndu-se să mi-l ia pe Tom de pe umăr. SÎnt nevoită să-i Întorc spatele la modul propriu, zicînd: — Nu, mulțumesc, mă ocup eu. Și Dan iarăși tace. Acum, că Tom a Împlinit trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Maja se ridică și spuse că nu se simțea bine, Îi venea să vomite. Îl rugă să plece, căci se rușina s-o facă În prezența lui, chiar dacă Între ei nu mai existau secrete și erau căsătoriți de atâta vreme. Râgâia și tremura și-și strâmba gura cu o grimasă de dezgust atât de convingătoare, Încât Elio se gândi că nu mințea. Nu se mișcă, nici măcar când Maja Îngenunche În fața vasului și se prinse cu mâinile de colacul veceului, căci Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cum tălmăcești chestia asta? În fața tăcerii lui Ryan, Gildas Îi arătă cartea, Înălțînd-o. Pietrele care glăsuiesc. O banderolă roșie semnala că era vorba de un roman polițist istorico-fantastic. - Tu ai scris chestia asta, nu-i așa? Atunci, ce crezi? Și rîgÎi zgomotos. Ryan ridică ușor din umeri. - Că nu e nici locul, nici momentul potrivit să vorbim de așa ceva, și că ești făcut pulbere. - Pot totuși să văd că te dai mare! Specialist În legende celtice, pe dracu’! Și azvîrli violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mumei voastre, Țărâna. Vă lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă Înșivă pentru că v-ați dăruit această dorință etc. Lungit pe un tatami jegos, Bruno simți că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca de alături râgâia regulat. Între două râgâieli, expira aerul cu „Aaaaah!...”-uri prelungi, care-ar fi trebuit să-i exprime starea de relaxare. Pârțotina karmică Își continua numărul, invocând forțele telurice care iradiază pântecul și sexul. După ce trecu prin cele patru elemente, mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să mă ridic de lângă ea. Of, of, Tată! Capul Îmi bubuia ca În zilele tale de mare supărare, când dai cu trăsnetele peste noi și abia mă mai țineam pe picioare. Namila de femeie se răsuci Într-o parte și râgâi. Se trezi și se uită la mine cu ochi mici. Zâmbea așa, precum un câine sătul care n-a fugărit niciodată vânatul. Tată din Cer, măcar de n-ar afla Siloa vreodată de asemenea pățanie! M-am uitat de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
da! am răspuns și m-am repezit să mă acopăr cu clisă din cap până În picioare. Țânțarii ne-au lăsat În pace, așa că am Împărțit peștele și ne-am pus pe clefăit fără să mai zicem nimic. La sfârșit am râgâit și am căutat un culcuș sub un copac din acela cu crengi lungi. - Nu e bine, zise Enkim. Șerpi. Uite! - Îmi arătă el o ființă târâtoare, subțire și lungă precum o frânghie lucioasă, acoperită cu solzi mai frumoși decât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
atunci! Am luat-o spre Miazăzi. Micuțul Unu adormise la sânul maică-si, Înfășat În blănița moale pe care i-o dăruiseră femeile lui Aban. Nu i se vedea decât năsucul pierdut În fața bucălată. Deodată, vârî degetul În gură și râgâi. - Sănătate, Îi ură Aban. Preț de jumătate de noapte am mers pe pământ drept, apoi drumul a Început să urce ușor, printre niște stânci uriașe, cioplite de Tatăl parcă, așa erau de netede. Aban Îmi spuse că pe vremea bunicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]