361 matches
-
peste mări și țări nu era întrecută decât de bunătatea inimii lui și de extrema simplitate a vieții lui de zi cu zi. Căci din bordeiul său doar cu un prici, o masă șubredă și un cuptor cam într-o rână, nimeni nu pleca cu traista goală, ci ploaia caldă a înțelepciunii sale fără odihnă și fără hotar cădea peste sărac și peste bogat, peste smerit și peste îngâmfat, tot astfel cum soarele se dăruiește și celor buni și celor răi
LIMBA CE-O VORBIM – CEA MAI MĂREAŢĂ CATEDRALĂ A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360001_a_361330]
-
seama în ce an se găsește țara asta, pe lângă mașini luxoase, de ultimă generație, în speță mărci japoneze, văd camioane și autobuze care îmi amintesc de Romania anilor ´70. Parcă s-au adus aici toate autobuzele noaste obosite, într-o rână, sau toare camioanele ce lăsau în spatele lor un nor gros de fum negru. Și printre ele, pietoni deloc grăbiți, sau pur și simplu o vacă sau un câine apar pe neașteptate. Sărăcia acestei țări mă izbește în primele momente neplăcut
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
AȘTEPTÂND FLORILE bat florile-n noapte la poarta de Nord - nu le deschide Cetăți Împăratul: mai e până stele - petale-n acord lumina-vor Copacii și - mistic - Palatul! atunci cand Hristosul a fost răstignit țâșnit-au și sânge și apa din râne: sângele - sfera de foc - a cercuit lumile: văpaie-n furtuni de dojane iar apa botezului nou - în potop s-a năruit până la noi rădăcini: de-aceea se-așteaptă că flăcări și strop Miri veșnici să fie-n Copaci - nu vecini
CURATENIE DE PRIMAVARA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344169_a_345498]
-
2172 din 11 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce mi-aș dori? Poate, o stea! O frunză verde,... O mărgea! O lacrima în zori, Pe flori! Un zâmbet cald, Cânt de viori! Două cireșe La urechi, Picuri de mir Pe râne vechi! Ce mi-aș dori? Aripi în zbor! Seninul cer, Sfanțul fior Să-mi ardă trupul Înghețat; Să mă topesc, Să las păcat! Să las regret Și remușcări! Să cânt, să zbor... Și să trăiesc. Referință Bibliografica: Ce mi-aș
CE MI-AŞ DORI? de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380375_a_381704]
-
GÂND Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se adunau dorințele toate pe un câmp de stele moarte, și dintre stelele ce cad am rămas pe câmpul ars. Tristețea murise într-o rână pe un câmp de mătrăgună iar noaptea se asemăna cu spaima ce se ascundea unde gândurile verzi se nasc parcă din povești și nu cerșesc, aidoma, iertare pentru cărarea asta mare sau pentru abisul oropsit la infinit. Nu, nu, și
UN GÂND de PETRU JIPA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381572_a_382901]
-
sunt nespălat de-o lună, nici pe cap și nici la ouă... însă pochii, na-ți-o bună! dar... a început să... plouă! înțeleptul cu cortelul, ce-l ținea strâns cu o mână, (arătându-i portofelul), sughiță, stând într-o rână: zi, tataie, că te-ascultă, cu pochii iște nu-i a bună. să dea ploaie cât mai multă, dar numai cu rachiu de prună! dacă Domn-o să te-audă, te voi priveghia-n capelă și nu-mi pasă că mă
PROCESIUNEA PLOII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374647_a_375976]
-
galeriile șobolanilor, care scoseseră la suprafață mormane de pământ...O vijelie mai acătării, însoțită de o răpăială cu stropi grei, ar fi grăbit sfârșitul agoniei acestor dărăpănături. Putreziseră, atât scândurile de la magazie, cât și ștacheții pătulului gol, căzut într-o rână. În așa zisa cocină de porci, parcă se făcuseră arături de vară: numai brazde și bolovani. În șopronul cu ieslea, unde țineau vara, pe vremea bunicului, vacile și caii, acum scurmau câteva găini și lângă ele cucuriga un cocoș porumbac
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
peste lume, albul iernilor de ceară Și-am uitat de vara noastră și de-albastra primăvară; E pădurea sihăstrită, fără verdele din seve Și suspină fantomatic într-un cântec allabreve. Negre gânduri se-nfiripă într-un ram uitat, pe-o rână Vântul, rătăcind bezmetic, simfonia morții-ngână; Trec prin mine albe vise, îmbrăcându-mi aripi frânte Toamna și-a luat vacanță și nu-s vremuri să mă-ncânte. Parcă a-mpietrit lumina, într-un joc de-amar și dulce Vin tăcerile
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DECIZIE DIVINĂ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului De privești doar dintr-o rână la Justiția Divină, n-o să-ți pară că e dreaptă decizia-i înțeleaptă. Căci vezi doar ce e-n lumină bine, nu ai nicio vină ne fiindu-ți la vedere într-un con de umbră piere. Umbrele-s înșelătoare de
DECIZIE DIVINĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373857_a_375186]
-
se scurg în soare, Fără pas și trecătoare... Roagă cerul să le spele, De arsurile din ele. Poamele tânjesc întruna Vor să le culeagă mâna, Crengile stau aplecate Se vor toate mângâiate... Coasa veche și bătrână Stă proptită într-o rână, Cu rugina se tot ceartă, Uneori, pare c-o iartă... Și atuncea strigă fânul, Cum striga Ion stăpânul... Umbra serii se arată, Dealul simplu îl îmbracă. Duhul păcii face scară, Peste toate se pogoară, Stelele și-aprind feștila Le-a
PE UN DEAL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372540_a_373869]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI Autor: Alin Adrian Ciolompea Publicat în: Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se prăvălește soarele pe-o rână, Și asfințește licărind arar. Închide iute poarta, gazdă bună, Și-agață usturoiul în prăgar, Că lupii-n haită urlă pe coline! Se face tot mai frig la asfințit. Speriată, luna chipul și-l ascunde Și-i vai de călătorul rătăcit
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372946_a_374275]
-
uită-mă fântână, tu, cuibar de apă, uită-mă în unda care mă adapă. uită-mă pe vizduri, uită-mă pe deal, uită-mă-ntre ziduri, lasă-mă pe mal. uită-mă fântână ca să mai visez, să dorm într-o rână, și să mai cutez. uită-mă la pomul teiului în floare, să mă odihnesc vara pe răcoare. apa ta cea rece, cearcănul de vânt, cumpăna cea dragă îmi cad în cuvânt. cerurile toate au căzut în tine luna îți străbate
FÂNTÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348884_a_350213]
-
ape toate națiile: evrei, musulmani, greci, englezi, ruși, români, italieni... Solul nisipos, neascultător, se tasa repede, nepăstrând pentru mult timp forma mormintelor și nici verticalitatea crucilor și a gărdulețelor despărțitoare, care dădeau să se plece ca niște cheflii, într-o rână. Și iarba... iarba care creștea așa înaltă și generoasă, gata să acopere în mângâierea undelor sale foșnitoare, toate urmele celor trecuți prin această lume. Mormântul bunicii l-a văzut doar o dată, la câțiva ani de la moartea ei. Murise înaintea bunicului
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
Toate Articolele Autorului se fac percheziții la inimi, înainte de sinucideri un zâmbet fugar, spânzurătorile sunt o legănare, flutură praporele pe-o cruce, amantele sunt în doliu de-un an, mari păsări sfâșie orizontul încremenit, de secole Edi-Kule doarme pe-o rână, încă se mai caută capul Brâncoveanului prin mâlul istoriei îngropat, turnurile privesc spre apă solemn, amurgul se lipește de ape, eu ascult doar limba de lemn și mă plimb peste Bosforul în flăcări cu portretul lui Hegel în mână, chiparoșii
PERCHEZIŢII LA INIMI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346953_a_348282]
-
Atunci, îi sorbea cu ochi avizi sfioșenia și năvalnic se cufunda în ea. Apoi, a preluat ea controlul, satisfăcându-i toate dorințele, râzând și lăcrimând de plăcere. S-au devorat reciproc în toate pozițiile posibile: stând pe spate, pe-o rână, sprijinit în coate... O noapte albă, cum nu mai trăise demult. Uitase de sine și de faptul că nu era în weekend. Epuizat a adormit instantaneu cu ea pe piept. L-a sunat colegul. - Ei! Ai luat-o? - Îhî... ș-
NECUNOSCUTA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345021_a_346350]
-
intrat voit sau în clandestinate în viață. Dintr-o mișcare rapidă a gândului, toate dorurile și bucuriile s-au împletit într-o ghirlandă a speranței și ca alchimistul medieval, am strigat „victorie” în fața noului leac, care avea să-mi vindece rânile care încă mai sângerau. Din cerneala sângelui mi-am plăsmuit un nou înveliș, departe de tot ce a încercat să-mi distrugă bucuria de a trăi, și astfel răul și fericirea au evadat din mine pe căai diferite: unul pierzându
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
o lacrimă curată, Ce din cer a fost vărsată Haina plină de pământ... Vântul cocoțat pe luncă A dat verdelui poruncă Să mai țeasă un covor Dintr-un fir de in ușor... Pe un munte gârbovit Iarna șade într-o rână, Cu zăpezile pe mână, Soarele le-a mai topit. Baba Dochia își poartă An de an aceiași soartă, Mână turma sus pe creste Și-a rămas doar o poveste. foto sursa internet 25.02.2017 Camelia Cristea Referință Bibliografică: O
O POVESTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369227_a_370556]
-
de miere, tolăniți fericiți pe plajă. Dansam la nunta noastră, În grădina din spatele casei alor mei, iar eu eram Îmbrăcată cu rochia veche și Învolănată În care-a fost mireasă și mama, cu o coroniță de flori pusă Într-o rînă. O Întreagă conferință de presă era oprită, așteptînd ca el să-mi Înmîneze o bancnotă de douăzeci de lire, ca să pot să-mi cumpăr eșarfa Denny and George. În zilele de demult, cînd abia dacă-l cunoșteam, cînd el era
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
până ce aripile i‑au fost smulse și a fost ridicată de pe pământ și a stat în picioare ca un om și i s‑a dat inimă de om. 5Și iată o a doua fiară, asemenea unui urs, stând într‑o rână, cu trei coaste în gură, între dinți (©:≅4≅< Δ6∑, 6∀ℜ γ∅Η :ΞΔ ≅Η ♠< ƒΦϑς20, 6∀ℜ ϑΔ∴∀ Β8γΛΔ ƒ< ϑ⎝ Φϑ:∀ϑ4 ∀⇔ϑ↑Η < : Φ≅< ϑ™< ∉∗<ϑΤ< ∀⇔ϑ↑Η) și așa i s‑a poruncit: „Scoală‑te! Mănâncă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
reprezintă aluzii la o inhibiție a ființei” (Gheorghe Grigurcu), disimulând tensiunea existențială echivalată în tensiunea expresiei. Obsedat de rostul poeziei și al cuvântului, poetul imaginează o lume în care acesta dobândește corporalitate: „trup alb de cuvinte ne ducem / pe-o rână când ne întoarcem plângând pe canale / între versuri sclipesc cranii dacă-i lumină” (Cimitir de cuvinte). Există în lirica lui o fascinație a literei, a cuvântului, un întreg ciclu din primul său volum fiind dedicat alfabetului. În culegerile recente, Lumina
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
trasat în jurul găurii o linie largă, semicirculară și au înfipt cîrligul, iar grosul marinarilor, strînși într-un grup compact la cabestan, au început să-l manevreze, legănîndu-se și cîntînd o melodie barbară. în aceeași clipă, corabia se aplecă într-o rînă și toate cuiele din trupul ei începură să scrîșnească, aidoma cuielor dintr-o casă veche, pe vreme de ger; tremurînd și dîrdîind, corabia saluta parcă cerul, cu catargele-i înfricoșate și se apleca tot mai mult spre balenă, în vreme ce la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Nu ți-am zis eu? făcu Flask. Da, în curînd o să vezi capul balenei ăsteia atîrnînd drept în fața capului de cașalot. Și într-adevăr, se vădi în curînd că Flask avusese dreptate. Dacă mai înainte, Pequod se apleca într-o rînă sub greutatea capului de cașalot, acum își recapătă echilibrul, datorită celor două capete care-și țineau cumpănă; povara era însă foarte apăsătoare, vă puteți închipui! Tot astfel, cînd înalți, într-o parte, capul lui Locke, te apleci într-acolo; iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care navighează de-a lungul coastelor Indiei, cu puntea plină de cai speriați care se rostogolește pe valuri, gata-gata să fie înghițit de ele, balena aceea bătrînă își înălța trupul masiv și se răsucea din cînd în cînd pe-o rînă, dezvăluind astfel cauza mersului ei pieziș . în locul aripei înotătoare de la tribord, avea un ciot nefiresc. Era greu de spus dacă-și pierduse în luptă acea aripă sau dacă se născuse fără ea. Ă Așteaptă nițel, moșule și-o să-ți dau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o ploaie de sînge, răsturnînd ambarcațiunea lui Flask și sfărîmîndu-i prova. Era lovitura ei din urmă, căci balena era acum atît de vlăguită de hemoragie, încît se depărta deznădăjduită de prăpădul pe care-l pricinuise și, întorcîndu-se neputincioasă într-o rînă, începu să dea din aripa-i ciuntită, apoi se răsuci încet asupra ei înșiși, ca o planetă ce se stinge, dezvăluindu-și albul secret al pîntecului; și, lungindu-se acolo ca un buștean, își dădu duhul. Ultimul ei jet fu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fund după el. Dar chiar cînd ne dădu, în sfîrșit, ordinul de a desface legăturile, presiunea extraordinară exercitată de balenă asupra babalelor de care erau fixate cablurile și lanțurile, făcu imposibilă desprinderea lor. între timp, corabia stătea aplecată într-o rînă. Ca să ajungi în celălalt capăt al punții, trebuia să depui eforturi deosebite, ca și cum ai fi mers pe acoperișul înclinat al unei case. Corabia gemea și icnea. Din pricina acestei poziții nefirești multe din incrustațiile de fildeș ale parapetelor și cabinelor căzură
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]