1,897 matches
-
mai îndepărtat colț și se cinsteau în deei în liniște, iar după o vreme plecau cum au venit. Costache, grijuliu ca de fiecare dată, le-a ieșit cărăușilor cu felinarul aprins în poartă. De bine ce ați ajuns, intrați și rânduiți-vă după cum vi-i voia și apoi la masă. Așa om face, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Da’ de când îi stăpân Costache peste noi? - s-a prefăcut Pâcu supărat. Nu-i stăpânul nostru, dar îi stăpânul casei. Dacă vrea ne primește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
felinarul lui Mitruță nu lumina mai tare ca un muc de țigară și acela ascuns în căușul palmelor... Mitruță, ajutat la nevoie de cei din spate, rupea nămeții zăporâți de-a curmezișul drumului... Cei din spate treceau mereu în față, rânduindu-se le cârma convoiului... Doar Hliboceanu ținea coada șirului. După un timp, s-a auzit glasul lui Cotman: Mitruță, băiete! Mai lasă-mă și pe mine să conduc convoiul, că sunt deșcă bătrână și cunosc drumul ca în palmă și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fân, că au rebegit de tot, săracii - a propus Mitruță. Au trecut cu toții la treabă. Când totul a fost gata, Cotman și-a spus gândurile: -De aici înainte greul va fi și mai greu. Pe lângă faptul că trebuie să ne rânduim la despicat troienele în față, va trebui să stăm și la căpătâiul lui Hliboceanu, că cine știe, s-a trezi și a spune sau a cere ceva... Până să plecăm, mai aduceți câteva țoluri și înveliți-l, că îi sloi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
găseam? Până dimineață îngheța, sărmanul - a vorbit cu tremur în glas Mitruță. Aista o fost norocul lui și bucuria noastră. Și acum, la drum, oameni buni! Mergeau de o bună bucată de vreme și toate se petreceau după cum au fost rânduite. Din ultima sanie însă s-a auzit strigătul lui Pavel Puicuță, căruia îi venise rândul să stea la căpătâiul lui Hliboceanu. S-o trezit! S-o trezit și cere apă! Acum am venit, Puicuță! - i-a răspuns Cotman, alergând spre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a dus la gură alene. Nu avea chef să bea, dar gândea că așa o va scoate pe Dochița din starea în care se afla. Mare lucru nu a făcut cu asta. În schimb, el a avut timp să-și rânduiască gândurile... În cele din urmă, a prins a vorbi... Când a terminat de povestit, Dochiței îi curgeau lacrimile și își frângea mâinile fără pic de liniște. Și s-a face el bine, Ioane? Apoi când am plecat de la Crâșma din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spus tu, Ioane. Mergeți sănătoși! Când au ieșit pe poartă, s-a auzit glasul lui Mitruță, de această dată mult mai calm: Treci tu în față, Ioane. Eu am să merg în coda șirului la început. Pe drum ne-om rândui. Dacă asta-i vrerea ta, așa am să fac - a răspuns Cotman. Sub lumina albă de afară, săniile păreau un șir de năluci ce rătăceau între cer și pământ. Ici acolo, o căciulă sau un suman negru punctau reptila antediluviană
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
deja ridicat spre a desăvârși turul lumii, când un antibiotic nou inventat, Peraxildyne Forte, m-a readus În Îmbrățișarea de satin a cearșafului. Când am deschis ochii, dulăpiorul cu medicamente se Înălța În stânga ca un castel transparent, În care oștenii, rânduiți În divizii și brigăzi, așteptau să-și verse sângele În sănătatea mea. Iată-l pe Belosalic (soluție cutanată), viteazul șef de oști got care În secolul cinci s-a luptat cu romanii conduși de Pimecrolimus (unguent recomandat În eczeme și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o ordine În această memorie a lecturilor, desăvârșită. Vânduse de mult, Înainte de cel de-al doilea Război Mondial, o moșioară moștenită de la un unchi, și cumpărase În buricul capitalei, cele două Încăperi. Una servea drept locuință, și În alta erau rânduite cărțile pe care le vindea. Nu era carte care să-i fi trecut prin mâini și să nu fi fost măcar câteva pagini citite din ea. Nu se căsătorise niciodată, nu avea moștenitori, și citise pentru câteva vieți. Comuniștii i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tu, dacă nu urâtă, în orice caz nu suficient de interesantă ca să stârnești admirația lumii. Și tot eu sunt de vină și că te-ai născut cu patru ani încheiați înainte de venirea mea pe lume? Pare-se că așa a rânduit Dumnezeu lucrurile, Hannah! În cartea cea mare! Adevărul gol-goluț este, însă, că ea nu pare să mă considere vinovat de nimic; ea rămâne pe mai departe bună cu frățiorul ei cel drag și nici măcar o singură dată nu mă lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
anual când avea loc solstițiul de iarnă (22 decembrie). În aceea zi, împăratul venea personal, încă de dimineață, să prezideze ceremonia. În fața terasei mari erau atârnate lanterne roșii cu lumânări lungi de peste un metru. În partea sud-estică a terasei erau rânduite vase cu carne, diverse alte alimente și țesături, ca ofrande aduse Cerului. Pe parcursul ceremoniei, fumul de tămâie urca încet spre cer, timp în care erau bătute tobe și gonguri, creându-se astfel o atmosferă solemnă. Zidul Ecoului, situat mai la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și, vă dați seama, cu atât mai greu de reprodus în scris, un șuierat recunoscut oricând în gramatică drept interjecție. Și tot ea, Ulăreasca, sărise de pe scaun în fața tablei, unde scutura din tot trupul pe fundalul unor adunări și scăderi rânduite cu creta, până și-a tras bluza din betelia fustei și a vânturat-o de câteva ori, încât să iasă bărzăunele la aer și să mă conving și eu, văzând culoarea, că Pătrașcu Luigi știa el ce știa când vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
minte cuvinte ca „pionier“ și „indian“. În salon luminile erau stinse, dar, cum perdelele nu fuseseră trase, Încăperea era scăldată În razele lunii. Se auzea susurul fîntînii și se vedea limpede umbra argintie a frunzișului. Exemplarele din The Tatler erau rînduite pe mese, scrumierele fuseseră scoase, iar pernițele - scuturate și așezate pe fotolii: Încăperea semăna acum cu o sală de expoziție În care publicul e ținut la distanță de un cordon. Următoarea ușă prin care trecu fu aceea a cabinetului doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
casă era Învăluită În liniște. Un individ În negru, cu o mutră de cioclu, Îi Întîmpină În vestibul și le deschise o ușă. Intrară pe ușa aceea Într-o mică sufragerie În care se vedeau o mulțime de scaune urîte, rînduite În jurul unei mese enorme, și un birou. Nu, nu era salonul, de care Rowe Își amintea vag. La capătul mesei ședea, Într-un fotoliu, doamna Bellairs, cu capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de mucava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bezna suferințelor umane. Sau, aruncându‑și brusc pijamaua, se‑mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să‑și cumpere mărci. Ca apoi, după‑masă, sorbindu‑și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lângă el, să le rânduiască cu o pensetă fină În album. Uneori, În momentele de deznădejde, Își plângea soarta și‑și căina bătrânețile; cum nu‑l ajutase Dumnezeu să urmeze școli Înalte și cum o să se ducă pe lumea cealaltă un neisprăvit, căci nu văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu litere aurii, iar pe una dintre ele scria Cabinet Médical. Au urcat Într-o cameră unde erau două fotolii, o canapeluță acoperită cu o pânză albastră brodată cu albine aurii și o masă de scris cu un teanc bine rânduit de hârtie gălbuie. El a făcut focul, iar când ea s-a mai Încălzit, au trecut Într-o Încăpere mai mică unde nu era decât un pat, nimic altceva. Asta trebuie să fie ceea ce se cheamă o garçonnișre, și-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe ramură; pădurea tace melancolică; unduiau lin funigeii; cu galben și cu roșu își țese codrul ià; logodna semințelor blânde cu lutul bătrân
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
au cules rodul bogat al viței de vie. Toate viețuitoarele se găsesc într-o continuă mișcare și se pregătesc pentru sezonul rece; la fel și păsările care sunt într-o continuă forfotă, făcându-și planul pentru călătoria spre țările calde. Rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia: fâlfâituri dese de aripi se aud din când în când și berzele își părăsesc cuiburile de stuf pregătindu-se de drum. După ce s-au strâns toate, înălțându-se grămadă, una câte una, și-au
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
terminat, iar covorul le va adăposti până la primăvară. În spatele meu, era râulețul. I-am privit suprafața lucie pe care unduiau lin funigeii. În oglinda de cristal a apei se vedeau solzii frunzelor mărunte ce s-au zburlit pe ramură și rânduiți în unghi, cocorii care își începeau pribegia. M-am întors acasă mulțumită că am reușit să o văd și să vorbesc cu ea, toamna. Mihaela Pascu, clasa a IV-a C Se apropie toamna Atunci când lunga vară se sfârșește și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a desprins tremurând temător din teiul din fața casei și solzii frunzelor mărunte sau zburlit pe ramuri, semn că toamna harnică a venit din nou la noi cu alaiul ei de bogăție și belșug. Pe cerul fumuriu de toamnă se zăreau rânduiți în unghi cocorii, care-și începeau pribegia lor lungă și obositoare. Soarele nu-și mai trimite razele ca niște săgeți de foc către pământ; acum razele lui coboară temătoare ca filtrate prin miere. Toamna a trecut cu o mare dăruire
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pleci în lume și să nu te mai oprești până-n deșertul Sahara. Pe la ferestre se prelinge din cer o lumină lichidă care se sleiește încet-încet pe geamuri și tremură ca o perdea groasă de gelatină. Văzduhul e plin de cocori. Rânduiți în unghi, cocorii își încep pribegia. Desigur, vama nu se deschide numai pentru cocori. În țările calde mai pleacă sticleții, graurii, rândunelele și alte cântări ale codrilor. Nopțile se fac din ce în ce mai lungi și zilele din ce în ce mai scurte abia s-a crăpat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ținea chiar de foame. De ce n-ai plecat de ieri? Cum, guriță, de ieri? Ca să fac câțiva kilometri acolo? Când ai de trecut și niște munți, te socotești... Și de ajungi mâine Îi bine. Numa' să ajungi! Ajungi după cum le rânduiește bunul Dumnezău. Lasă-l pe Dumnezeu În pace, tataie, că nu dă iel Îi vorba aci. Nu? Da' de cine? Dă ăștia de la chefere, fire-ar ei a dracului! Păi, dacă să-ntâmpla așa ceva la noi, Îi mestecam ca p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
solemné care ne Însoțea, din cînd În cînd, măi pocnea cîte un balon, fécînd pe toți sé ne uitém În sus. Era prilej de chicotealé și de libertate, si noi ne Întrebăm oare cine l-o fi spart? Mergeam Înainte, rînduiți pe clase, pe Înélțime și pe Îmbrécéminte, ținîndu-ne de mînuțé și Încercînd sé nu fim gélégioși. Baloanele fluturau deasupra noastré acoperindu-ne cu desévîrșire, așa Încît, de departe, seménam cu o turmé uriașé de baloane colorate de trei, de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
versuri cu ocazia împlinirii a 70 de ani; 2005 reeditarea volumului "Clopotele Athos-ului"; 2007 "Spovedania unui colecționar de artă"; 2007 "Danie", Joc și buna-voie", Cuvinte de folos", " Gânduri la un dar de preț din ziua de azi" adunate și rânduite de Artur Silvestri. Fundația Culturală "Marieta și Chiriac Bucur" Înființată în aprilie 1996, la sugestia scriitorului Marin Sorescu; Membrii fondatori: sculptorii: Ion Irimescu, Marcel Guguianu, Mihai Buculei; pictorii: Dan Hatmanu, Grigore Vasile, Ion Grigore, Elena Uță Chelaru, Costin Neamțu, Cella
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
la așteptarea preț de un anotimp ce o îndura străbunicul. Ultima dată când am visat-o pe Lucreția purta o rochie verde de mireasă, de ce de mireasă îmbrăcată în verde? Nu știu să vă spun, poate doar pentru că așa a rânduit-o visul meu. Stătea complet nemișcată într-un câmp de floarea-soarelui. Era atât de nemișcată, încât părea moartă. Dar nu putea fi moartă, de vreme ce era atât de îngrozitor de vie, de verde și strălucitoare. În jurul ei, totul se mișca: norii, florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lung fără vise, istovitor, ce a eșuat într-o criză puternică care i-a spulberat încă de la trezire orice speranță. Oboseală și deznădejde insuportabilă au urmat acelui somn. În ultima vreme dormea singură pentru a nu fi deranjată. Și-a rânduit pilulele pe noptieră pentru a le avea la îndemână, în caz că se va trezi de durere și nu-și va mai continua somnul. Nu trebuia decât să întindă mâna. Tot pe noptiera ei, recent, și-a făcut apariția o carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]