177 matches
-
Pungașul se plecă. Pumnul călifarului căzu în gol. O clipă îl avu în mină. Putea să-l împungă dintr-o parte, dar oboseala nu-l părăsise încă. Parcă nu mai avea vlagă în el. Bozoncea se îndreptă de șale și râse, înfricoșat: - Scăpași, ucenicule... Dar știa că și el trecuse pe lângă moarte și furia îi crescu. Cel tânăr dădea îndărăt pas cu pas. Deodată simți că nu mai are loc. Se proptise de un perete. Celălalt era aproape. Ridică cuțitul și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe un aeroport particular. ― Bun. Și răpirea de persoane vi se pare o ispravă mai dulce? ― Nu toate statele sancționează actele de terorism. ― Documentată sînteți, în orice caz. Apropo, cine mă asigură că dincolo nu voi fi păcălit? Melania Lupu rîse: ― Tablourile vor fi la voi. Ce garanție mai dorești? Inginerul rămase un timp pe gânduri. ― Bine, domnișoară, unde e filmul? ― Apleacă-te puțin și vei găsi în colțul din stânga un pachețel. Trebuie developat. ― Erați sigură că voi accepta. ― Firește. Altfel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prin cap nu-mi trece. Aici n-am nici o șansă. Peste două săptămâni se întoarce nevastă-ta. Unde o să mă duc? Cine mă ascunde? ― O să căutăm o formulă, până la urmă găsim ceva. Femeia asta ori e escroacă, ori dementă! Dascălu rîse: ― E un înger! Știi, mi-a vorbit de o țară plină cu fluturi albaștri. Tu ce crezi, există așa ceva? Dincă îi ocoli privirea. Îngână moale: ― Cred că există. De ce să nu existe... ― Dă-mi o țigară și trusa. ― Ce vrei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tu! Ai face mai bine să mă ajuți. Dascălu azvârli cartea și-și încrucișă brațele la piept. ― Eu am muncit destul. Asta-i partea ta, ești inginer! Ar fi fost cazul să citești de mult cum stă chestia. Raul Ionescu râse. ― O cameră secretă trebuie să fie secretă pentru toată lumea, inclusiv inginerii. Dar dacă ai obosit... Ridică din umeri continuîndu-și lucrul. Brusc, simți sângele năvălindu-i în obraji. Degetele i se împiedicaseră într-o adâncitură cât o nucă, scobită în suprafața
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
motanul, mârâi Scarlat. Las-o în pace! ― Nu se simte bine, spuse bătrâna și vreau să-i dau medicamentul. Agită o sticluță: I-am amestecat aspirina în lapte. Altfel n-o înghite, oricât m-aș ruga de el. Raul Ionescu râse. Simți privirea albastră a doamnei Miga și câteva clipe o măsură nedumerit. Dascălu se lăsase în patra labe uitîndu-se pe sub mobile. ― Ce dracu' faci? ― Caut motanul. ― O faptă nobilă... ― Vreau să văd cum înghite medicamentul. Inginerul fredonă încet, cu tîlc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Față de organe. Sânt incapabil să-mi amintesc unde s-a rătăcit biletul. ― Concluzia se impune deci, remarcă Cristescu, cineva l-a distrus. Mai precis, l-a recuperat profitând de neatenția celorlalți și apoi l-a făcut să dispară. Doamna Miga rîse: ― Te pomenești că tot Melania o fi! ― N-ai luat carbociful, îi aminti din senin Șerbănică, la noapte iar o să... Florence vru să spună ceva, dar telefonul începu să sune. ― Da, Melania, eu sânt Drăguț din partea ta. Bine, bine. Să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întoarce de la serviciu. Până atunci, am să-mi îngădui să fac eu pe gazda. Se îndreptă spre servantă: Aș putea să vă servesc o dulceață. Nicăieri n-am mâncat cireșe amare mai bune decât la ea. O gospodină eminentă! Vâlcu rîse: ― Lasă circul, Melania! ― Nu înțeleg... Sânt sigură că nu înțeleg deloc. Apropo, cum ați petrecut în concediu? Pot să sper că sora dumneavoastră se simte bine? ― Excelent! N-am timp de povești, Melania! Știu că ești inegalabilă, dar mă grăbesc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aruncat o căutătură iute spre ușa de la intrare. — Ți-e frică, Jeane? Așa-i că ți s-a făcut frică? Dacă-ți dau acum una-n cap și fur banii din cassă? Apoi îi dădu una peste umeri, de-ncurajare, râse, se ntoarse pe călcâie și ieși. În urma lui auzi cheia rotindu-se în broască de două ori și râse. Se vedea că paznicu-i pui: era dintre nevinovații care-și închipuie că o limbă de metal îi apără de rele. Inelaru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
frică? Dacă-ți dau acum una-n cap și fur banii din cassă? Apoi îi dădu una peste umeri, de-ncurajare, râse, se ntoarse pe călcâie și ieși. În urma lui auzi cheia rotindu-se în broască de două ori și râse. Se vedea că paznicu-i pui: era dintre nevinovații care-și închipuie că o limbă de metal îi apără de rele. Inelaru privi în urmă, apoi se îndreptă, cu codiță cu tot, spre femeia lui. Îi trimisese vorbă să-l aștepte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Să nu crezi că te vrem lângă noi, În compartimentul ăsta. Știu eu unde-ți este locul. — Scoate chestia aia din gură când vorbești cu mine. — Pe Arbuckle Avenue. La ălea de-agățat direct din tren, În gara Paddington. Coral râse. Era râsul histrionic al mamei sale, care-i poftea pe vecini să vină să vadă scandalul. Degetele Îi băteau agitate darabana pe șold. Fusese cuminte atâta vreme, pronunțase cuvintele corect, nu vorbise despre băieții cu care ieșea, nu spusese „Încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
seama că dormise În toată zarva trenului și că liniștea care Înconjura notele clare fusese cea care Îl trezise. Cel cu vioara Îl Înjură la rândul lui și continuă să cânte, mai mulți oameni Începură să vocifereze concomitent și cineva râse. — Ești dezamăgit? Întrebă ea. Am fost chiar atât de nepricepută? — Ai fost minunată, spuse el. Dar n-am știut. De ce ai fost de acord? Ea spuse, cu un ton tot atât de fin ca al viorii: — O fată trebuie să treacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ridicați-vă. Cu pașaportul lui Myatt Într-o mână și cu cealaltă pe lanțul lui de argint, Josef se execută, iar soldații Îl măsurară cu lanterna din cap până În picioare. Nu avea palton și tremura de frig. Unul din oameni râse și Îl Împunse cu degetul În stomac. — Vor să vadă dacă-i adevărată, explică șoferul. — Ce să fie adevărată? — Rotunjimea dumneavoastră. Josef Grünlich trebui să simuleze amuzamentul ca răspuns la insultă și zâmbet, la zâmbet. Respectul lui de sine fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
degerată de nimic pe lume. — Și care e morala poveștii? mă întrebă Clio într-o după-amiază, pe când ședeam pe un străvechi bloc de piatră și mâncam înghețată. — Nu oferi ghemul tău de lână unui soldat străin în tuneluri subpământene? Clio râse. Nu, oferă-i-l, zise ea. Dar nu te deranja după aia să mergi să-i cunoști părinții. Încă se mai juca încântată cu aparatul foto, așa că am frunzărit rapid cărțile pe care tocmai le cumpăraserăm. Eu luasem un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de acolo din sat. Mai era și paznicul de vânătoare, Culiță. Venea o dată pe săptămână În vizită la bătrân și se instala În „aplecatul“ ce servea de bucătărie. Asculta sfaturile bătrânului cu privire la vânătoarea de mistreți, de urși, de cerbi, de râși, de căprioare și cocoși de munte și, În tot acest timp, nu-și dezlipea privirea de pe mâinile, părul și mijlocul Anei, de parcă abia așa ar fi Înțeles mai bine sfaturile ce i se dădeau. Era originar din Moldova, dar făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pare că ea e dispusă să ofere o sumă incredibilă. Mi-am frecat bărbia, căzând pe gânduri și începând să mă prind încotro bătea conversația. — Mi se pare mie... mie se pare că încerci să-mi vinzi mie ideea. Alice râse: părea sincer șocată de ceea ce sugeram. — Să ți-o vând ție? A, nu! Adică tu ești un scriitor adevărat, ești celebru. Nici în cele mai îndrăznețe visuri n-aș spera să... Dar n-ai fi sperat nici în cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fără să-și scoată mănușile. George se uita la ei. — La ce te holbezi așa? spuse Max, privindu-l. — La nimic. Nimic pe dracu’. Te holbai la mine. — Poate că băiatu’ a vrut doar să glumească, Max, spuse Al. George râse. — Tu să nu râzi, Îi spuse Max. Înțelegi? Tu n-ai voie să râzi. — Bine, spuse George. — Zice că bine, se-ntoarse Max către Al. Zică că „bine“. Hai că asta-i tare. — E un tip cu opinii, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din când în când, dar nu știu nimic de existența vreunui copil. S-a prăpădit de mic sau ce s-a întâmplat? Și, dacă a murit, de ce mai e nevoie să scoateți la vedere toate rufele murdare din familie? Maynard râse: Joan, ar fi bine să termini tu povestea. Soția lui aruncă o privire spre ceas. - Crezi că mai e vreme, dragule? Mai sunt numai douăzeci de minute până la miezul nopții. Noaptea de Anul Nou e importantă, pentru fiecare din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
mirată, drăgălașă și simpatică. ― Uite! făcu doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva! răspunse Titu. Mimi râse. Era măgulită de galanteria tânărului. Gînguri: ― Mi-a spus mama că ești poet. M-am convins acum și eu. Îi ceru insistent, secondată de maică-sa, să explice și restul. Tânărul Herdelea mărturisi că, scotocind prin lăzile din antreu, a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cârciumarul constată dintr-o privire rotundă că n-a rămas nimeni neplătit și zise liniștit: ― Duceți-vă cu Dumnezeu! Și luați seama la Marinică să nu vă facă vreo rușine, că dânsul a cam pus-o de mămăligă! Marin Stan râse. Îi trecuse supărarea. ― Uite pe nea Petrică! Un copil strigase și o femeie auzise. Întoarse capul și-l văzu, și repetă: ― Uite pe Petrică! Venea de sus, pe ulița zbicită, cu pălăria pe ceafă, cu lădița în spinare. Fața lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tăvița în fața ei. Puse deoparte cartea pe care o ținuse la subsuoară, apoi ceru sarea și piperul din care presără, îndelung și precaut. Cosmina pufni în râs. — Adică ? întrebă el, zâmbind. — Așteptam să presărați și pe amandină. — Doar puțin piper, râse, la rândul lui, și rămase s-o privească. Fata își coborî ochii în farfurie și continuă să mănânce, până când simți atenția lui, se opri și îl privi, întrebătoare. El ridică din umeri : — Ar trebui să spun ceva, nu-i așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și, pentru a nu greși, le puse pe vârful limbii. — Să mor io dacă tu nu te fardezi... ! — Ia nu mai muri atât, își întoarse fața Cosmina și se aplecă, pentru a nimeri cu firimiturile chiar în dreptul porumbelului rotat. Papi râse, bătând din palme. — Fată, tu te-ai îndrăgostit ! Cum Cosmina nu reacționă nici vehement, ca altă dată, nici amuzată ca de o glumă, Papi o luă de braț, șoptindu-i : — Cine e ? Îl cunosc ? Cum să-l cunoști ? spuse Cosmina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trecuse prin pușcărie. Acum nu se mai ferea, învățase drumul și mai știa că Melania și Coltuc nu aveau pe lume pe nimeni altcineva care să-i apere. Într-o zi s-o cuminți și el, gândea fata. Dar Golea râse, când râdea, o făcea fără veselie, de parcă se neliniștea ceva în el, ceva rău alcătuit, care nu-i dădea pace. Sigur că o aduc înapoi, hohoti. Ceea ce însemna, firește, că o să se întoarcă și el. Coltuc își duse limba spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știi - ce dracu’, toată lumea Îl citește. Și pari să fii știrea zilei În fiecare număr. Când oare aveai de gând să ne spui că iubitul tău e din Întâmplare Philip Weston? Îi pronunță numele cu o Încetineală deliberată și toată lumea râse. —Hei, fetelor, ia stați puțin. Nu e iubitul meu. —Ei, Ellie Insider pare să creadă altceva, se băgă Alex. În seara asta părul ei avea o nuanță respingătoare de verde-vomă și m-am minunat la gândul că până și tagma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și convinși că au avut un schimb de vorbe cu un părinte, un fiu sau cu nevasta. Tommaso îi povesti lui Abraham că a primit poruncă să-l denunțe, dar acesta nu păru să pună la inimă, mai mult chiar, râse, râse cu lacrimi "de soiul ăla de bufoni", acestea fură cuvintele lui, "ce nu știau ce-nsemna viața și voiau să se ocupe de religie și de moarte". Nu-ți pasă că voiau să mă facă să te dau pe mâna
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
interjecțiile și vocativele care exprimă diverse stări afective. Se pune semnul exclamării În următoarele cazuri: - după o propoziție exclamativă: „Ce ochi frumoși avea Margareta În seara aceea!” (A. Vlahuță); - după o propoziție imperativă: „Fugiți! Fugiți!” ( G. Galaction); - după interjecții: „He-he-he! râse jupân Năstase, s-au trecut acele vremuri!” (M. Sadoveanu); - după titluri exprimate prin substantive În cazul vocativ: Absalom! Absalom! (titlul unui roman de Faulkner); - când autorul Își exprimă Îndoiala sau ironia față de cele exprimate În propoziție, semnul exclamării ținând locul
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]