1,696 matches
-
morții până la toate opririle. Chiar dacă nu mai puteam fi socotit un om, eram un obiect folositor. Vânătorii mei scuipaseră cu năduf și-și mutaseră ochii în altă parte. Nu mai aveau de ce să mă privească. Nu mai aveau ce să râvnească de la mine. Scăpasem cu viață". Dar, deși copleșit de sentimentul Istoriei, al trecerii Timpului, personajul lui Ștefan Dimitriu (și mă refer aici, în primul rând, la jurnalist) nu devine în niciun caz un blazat, un împăcat cu soarta. Pentru el
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
că nu am har; dar, cel / Puțin, pot spune că pe-acel / Zeu, Amor, îl întrece-n fel / Și chip, la chip și-n gingășie, / Mîțul meu. // Că nu s-ar mai schimba defel / În Șarpe, Taur, Nor, - cu zel / Rîvnind vreo muritoare vie, / Zevs, care-ar ști să o îmbie / Ca mîț, luîndu-și-l model / Pe mîțul meu" (Clément Marot). Expresia unui solitar ce se confesează șăgalnic făpturii piscești: "Cu tot caracterul tău de strică-chef, de monoman băiat bătrîn nerăbdător, ești
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
să credeți că sunt într-o ureche, / Dar eu vă spun că mîții-i trebui' un NUME TRIPLU. / Întîiul, pentru uzul familiei, - par egzamplu: / Alonso, Victor, Peter, August, James, / Sau Jonathan, sau George, - mai scurt, mai amplu, / La care, însă, toți rîvnesc intens" (T.S. Eliot). Sau cu o pasională aură a amintirii: "Cîte pisici, cîte pisici pe lume! / Inumerabile... În izba noastră/ Mirosea a mazăre și,-anume / Mie,-n geam, o stea-mi bătea, albastră. Trecutul mi-l aduc aminte vag, / Pe
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
Dacă ne apucăm să traducem - hodiern înseamnă cotidian, iar falern e vinul de Falerno - stricăm efectul, rămînînd cu imaginea unui hedonism de duzină. Așa, într-o limbă compusă, la care poeții - cei din anii cînd scrie Ungher, mai ales - au rîvnit, ritualul pare deplin. Scuturarea podoabelor, renunțarea la un stil stăpînit, lucrat în emulația vechilor maeștri, se întîmplă în Funeralia. Aici, durerea timpurie și ascuțită eliberează lirismul, face loc unor cuvinte mai simple, nu de tot, însă, lepădate de mitologie, cu
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
liniste-altă viața/ cu inima mușcată iar de șarpele de la-nceput" (Dor mare). Marea obsesie a acestei poezii este regasirea de sine că participant la misterul lumii; ea inversează, ca să spunem așa, dramă blagiana provocată de nașterea conștiinței dureroase a alterității, râvnind tocmai la o cunoaștere de sine ca subiect individualizat într-o lume a cărei perfecțiune, fie și edenica, rămâne sterilă dacă nu îngăduie reală comunicare cu niste realități palpabile și vii, desprinse din monotona, absolută indeterminare. A cunoaște înseamnă atunci
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
rândul democrat-liberalilor, susțin că Baconschi ar opta spre un colegiu la Senat care cuprinde Europa și Europa de Est, ocupat în prezen de Viorel Badea, care a revenit la PDL, el anunțând public că va candida tot aici. Colegiile din diaspora sunt râvnite de reprezentanții PDL, întrucât românii din străinătate sunt anti-USL, acesta fiind de fapt și motivul real pentru care Badea a revenit la PDL, asigurându-și realegerea. Potrivit acelorași surse, președintele PNȚCD, Aurelian Pavelescu, va candida în Târgoviște. La alegerile parlamentare
Parlamentare: Boureanu candidează într-un colegiu din Vaslui () [Corola-journal/Journalistic/42117_a_43442]
-
care stau de ani și ani la ușa Academiei. Dați-mi voie să vă reamintesc, domnule președinte, că suntem amândoi oameni bătrâni și trecuți prin multe. N-am fost, nici domnia-voastră, nici eu, membri ai Academiei înainte de 1989. N-am râvnit pe atunci o atare „onoare”. Și dacă astăzi ne aflăm acolo unde era firesc să fim, avem oare dreptul să nu ne gândim și la acei confrați ai noștri, unii, cu siguranță, mai meritorii decât noi, care nu sunt membri
Scrisoare deschisă domnului academician E. Simion by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4298_a_5623]
-
capăt al său se afla în Ucraina și altul în Slovacia, stat din Uniunea Europeană. Prin acest tunel se pare că mai multe persoane, ucrainieni și alții, au intrat și s-au putut mișca în voie în spațiul occidental atât de râvnit unde acei oameni nu au acces decât foarte greu, în acel spațiu totuna pentru ei cu democrația, libertatea și prosperitatea care lipsesc în țările lor. Și astăzi, așadar, mai sunt locuri unde se sapă tuneluri, așa cum se săpau între Berlinul
Tunelul by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4454_a_5779]
-
durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este lumea, sub mâinile delicate ale femeilor sculptor din cetatea Moldovei, nu a reprezentat un teritoriu neabordabil ci, dimpotrivă, a fost materialul care a înviat expresiv chipurile unor personalități trecute în lumile de dincolo de timp, dar și
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
și încărcată cu lumini. Între pereții ei, plini de scântei, era așezată lumea mea. Alunec printre obiectele grele de suveniruri, mă ispitesc desprinse din iubiri și suferințe ale unor ființe ce nu le-am cunoscut. Vin din schimbarea unghiurilor, ce râvnesc la trăirea vieții în aventura ei, lacome de alte idei, de atmosfera, care măsura o caută, mereu în lumea cealaltă: cu birouri și mese de scris, candelabre de vis, învăluite de marmura de pe credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
orologiul sună cu timbrul întunecat și de lună, că totul va trece ca pofta flămândă, ca ochii surmenați de-atâta stat la pândă. Mâinile au rămas legate ca atunci, Cu panglicile roz, dure și ferecate peste evantaiul timpului, să mai râvnească la lumina împărătească. Arinna era cea mai frumoasă, bogată la minte, în vechime purta nostalgia învingătorilor din statul Hitiților ei, intrați în declin. Se închina la soare, plantele tresăreau sub pasul ei, ardeau, bărbatul era zeul furtunii, cetatea era puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este lumea, sub mâinile delicate ale femeilor sculptor din cetatea Moldovei, nu a reprezentat un teritoriu neabordabil ci, dimpotrivă, a fost materialul care a înviat expresiv chipurile unor personalități trecute în lumile de dincolo de timp, dar și
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
apropiară însă de marginea prăpăstiei și priviră adîncurile oarbe, un fior de groază străbătu pe fiecare. Nimeni nu îndrăzni să spună că vrea să coboare pentru a ajunge la cele două guri de umbră văzute de jos și atît de rîvnite de Bărzăun. Chiar și el, curajosul și neînfricatul de pînă atunci, se trase mai deoparte și dădu din cap înspăimîntat. Se deplasară și-ntr-o parte și-n alta, cu gîndul că poate vor descoperi vreo pantă mai ușoară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
extraordinară, fapt exprimat de Hölderlin: Dacă într-o zi acest lucru sfânt în mine,/ Această inimă a inimii mele, Poemul,/ Își va afla glorioasa sa naștere,/ Odată, o singură dată voi fi trăit ca zeii./ Și mai mult n-am râvnit." Prin imaginație și prin perfecțiunea creației sale, omul rivalizează cu zeii. Pentru că înfăptuiește un model de absolut pe plan cosmic. Bucuria poeziei Bucuria poetului cunoaște două hipostaze: bucuria vieții, ca șansă existențială unică în istoria eternității, și bucuria creației, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prin taumaturgia poetică. El are, în raport cu omul comun, șansa unei modalități superioare de exorcizare a dramei ontologice. Transfigurată liric, tristețea metafizică devine încântare. Scriind: "dacă îmi va reuși poemul, atunci voi fi trăi ca zeii și mai mult nu am râvnit", rezultă că bucuria creării tragicului este un catharsis, care pentru Hölderlin constituia o bucurie mai înaltă decât atunci când poetul celebrează optimist faptul de a trăi, de a iubi. Apofaticul negarea cea mai dramatică, este transfigurată apofantic, în spusul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sfânt ce-n inimă-mi Sălășluiește Poemul mi-a izbutit, Atunci binevenită fii, pace a umbrelor! Mulțumit sunt, chiar dacă al strunelor viers Nu mă va însoți-n adâncuri; odată, o singură dată Voi fi trăit ca zeii, și n-am râvnit mai mult. Este exprimată paradigmatic bucuria puterii demiurgice de a crea din nou lumea și omul la modul ideal. Pentru că, adăuga Hölderlin, "Din Dumnezeu iese opera mea". De aceea menirea verbului poetic este să numească nu numai lucrurile, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Mori, laș bătrân ! E prea târziu!" Poetul se simte asemenea cu "O Idee, o Formă, o Ființă, plecată din azur și căzută/ Într-un Styx mlăștinos / În care nici un ochi al Cerului nu pătrunde; Un înger imprudent călător/ Care a râvnit iubirea diformului, zbătându-se ca un înotător în adâncul unui coșmar enorm aceasta este conștiința Răului" (L'irrémédiable). În poezia Un voyage à Cythère poetul nu vede în celebra insulă a amorurilor libere decât un stârv spânzurat, vizitat de muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bate curat în dreptul inimii ei pe aceeași muzică, pe o singură muzică înfricoșătoare (Nu, nu sunt singură. Nu sunt singură deloc). 32. Singuri Și povestea ne spune așa... Că un copil arab, rătăcit în grădina de portocali a regelui, a râvnit la un fruct frumos pârguit, a întins mâna după el, a căzut la pământ lovit de mâna lui, a lui don Rodrigo, él que pirdió España, și de aici blestemul. Dar eu știu altfel. Eu știu că era sclav copilul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vedea viu și natural, cu îndeletnicirile sale omenești, cu marile calități sau oribilele defecte pe care, se știe, numai un om poate să le cumuleze. Oamenii au visuri, idealuri, au (dacă nu au, fac!) copii, case, proiecte de viitor. Unii râvnesc la posesiunea integrală a ideii, alții se iau de piept cu „absolutul”, se încontrează cu vecinul de la etaj, cu directorul întreprinderii, cu vânzătoarea de la aprozar și... iată drama! Deși nu l-am înscris în acest carusel, omul meu există, există
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o poză când l-am întâlnit. Se știe, de altfel, în ultimii ani sunt tot mai puțini indivizii care se lasă pozați de scriitori. Mi-amintesc că pe când existau la noi puține aparate, înainte și după ultimul război mondial, mulți râvneau la această frumoasă și fără bătaie de cap meserie. Numai cât făceai țac! și personajul nu-ți mai scăpa nicicum de pe hârtie... Și câte alte avantaje (pentru autor, nu pentru cititor!), pe care nu le mai înșir aici din lipsă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Se pare că romantismul nu este nici o vârstă trecătoare, nici o epocă a culturii, ci o permanență. Nu fac decât să reiau o idee veche. Amintește-ți versul lui Eminescu: Eu rămân ce-am fost: romantic. O expresie lapidară a imobilismului râvnit de ființa umană în fața curgerii eterne. Din cauza distanțeloră astronomice, și stelele par fixe. Deci, le luăm ca atare... Să-i acordăm și omului această favoare! Romantismul, spuneam, ca vârstă spirituală există de totdeauna. Se înțelege, mă refer la un totdeauna
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ar trăi o emoție asemănătoare, s ar purta la fel! El nu-i ca unii, care după ce ating ceva dorit cu ardoare, se plictisesc repede, epuizați de intensa concentrare, ca și în dragoste. Eu l-aș întreba: nu cumva, când râvnești mult, indiferent dacă vei avea vreodată obiectul, ieși în pierdere? Pierzi ceva din puterea de a visa, a dori, a lupta. Satisfacția de a fi dobândit ceva este și un consum de energie. Cum ieșim aici cu balanța?... Dar ce
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să bâlbâie o rimă. Se poticnește, transpiră, revine, încheie și întinde mâna după pahar rânjind prostește. Capul pleșuv își retrage ușor mâna de pe masă, actorul înșfacă paharul încălzit de soarele care se pregătește să apună și tace privind transparențele licorii râvnite de redactorul șef. Peste holul teatrului trec umbre lungi de pe trotuarul cotropit de tineretul ieșit de la film. Soarele cade peste clădiri și ochii redactorului șef abia își mai țin pleoapele de greutatea timpului ce pare să nu mai treacă. Actorul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe cerul întunecat al pământului. Citindu-le (la orice vârstă!) vei descoperi de unde venim și încotro ne îndreptăm. Punerea lucrurilor în ordine, vorbește de voința noastră de a gândi corect spre a face să rodească pacea în suflet, pace mult râvnită într-o viață de om atât de trecătoare. Când sunteți triști, de valurile vieții, întoarceți-vă puțin la visele copilăriei să vedeți ce-ați realizat din ele și dacă v-a mai rămas ceva de împlinit... Mai iute ca fulgerul
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
de aici până la a ne mânca unii pe alții nu mai e decât un pas. Nu putem înțelege semnificația unui concept printr-o definiție, ci doar prin situarea noastră în sistemul căruia îi aparține acel concept. Mult timp filosofii au râvnit la statutul de "preoți atei". Odată cu schimbarea ierarhiilor sociale tind către statutul de om de știință. Numai că aici e ca și cum ar dori să-și fie propriul copil. Instituția inițierii și a inițiaților își are una dintre justificări în faptul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]